Plângere contravenţională. Decizia nr. 87/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 87/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 87/R/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător I. P.
Judecător V. A.
Grefier T. B.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta petentă ..SRL în contradictoriu cu intimatul pârât C. R. pentru PROTECȚIA C. R. NORD-EST IAȘI împotriva Încheierii din data de 03.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este declarat și motivat în termen legal, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Constatând că nici una dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei, potrivit art. 104 al.13 din ROI și Hot. CSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare
La reluarea cauzei, după o nouă strigare, la apelul părților s-a constatat lipsa părților în proces.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, având în vedere lipsa la termen a părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior;
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin Încheierea civilă din data de 03.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15 Judecătoria V. a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petenta . cu sediul în București, ..44, ., în contradictoriu cu intimatul C. R. pentru PROTECȚIA C. R. NORD-EST IAȘI, cu sediul în Iași, ..11, jud. Iași, în cauza având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/15.01.2015, cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001 raportat la prevederile art. 21, art. 24, art. 51 și art. 52 din Constituția României, excepție invocată de petentă.A respins ca neîntemeiată cererea de sesizarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene.A respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a cauzei.
P. a pronunța această încheiere, instanța de fond, deliberând asupra cererilor de sesizare a Curții Constituționale, a Curții de Justiție a Uniunii Europene și de suspendare a cauzei a reținut următoarele:
Petenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la dispozițiile art. 21, art. 24, art. 51, art. 52 din Constituție.
În motivare, petenta a învederat instanței în esență că prin procesul-verbal . nr._/15.01.2015, agenții constatatori ai A.N.P.C. - C.J.P.C. V. au sancționat operatorul economic KAUFLAND ROMÂNIA S.C.S. pentru încălcarea dispozițiilor art. 18 și art. 20 din O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor. La secțiunea dedicată descrierii faptelor, agenții constatatori au reținut că există o neconcordanță între denumirea produsului de pe eticheta produsului subscrisei - „Magiun de prune Topoloveni", și denumirea din Atestatul de produse tradiționale nr._/23.09.2013, eliberat de Ministerul Agriculturii, respectiv între denumirea producătorului menționată pe etichetă - Sonimpex Topoloveni S.R.L. - și cea a titularului Atestatului mai sus-menționat -Sonimpex Servcom S.R.L.
Față de procesul verbal emis, petenta a formulat plângere contravențională, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic, însă dispozițiile legale în vigoare se împotrivesc contestării procesului-verbal de către o altă persoană decât cele enumerate limitativ de dispozițiile art. 31 din O.G. 2/2001.
Apreciază că dispozițiile art. 27 și 31 din O.G. nr. 2/2001, care împiedică posibilitatea altor persoane decât contravenientul să promoveze calea de atac plângerea contravențională față de măsurile dispuse printr-un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției încalcă liberul acces la justiție. Limitarea numărului de persoane care poate solicita anularea unui act administrativ emis în condiții de nelegalitate nu își găsește o justificare practică. Analizând cazul subscrisei, măsurile dispuse prin procesul verbal atacat vatămă dreptul subscrisei de a dispune în mod liber de produsele pe care le fabricăm, prin comercializarea liberă a acestora. Având în vedere că persoana sancționată de agenții constatatori pentru o presupusă faptă de natură contravențională săvârșită de subscrisa este KAUFLAND S.A., distribuitor al produselor societății noastre, rezultă din dispozițiile criticate că această persoană este singura în drept să conteste măsurile aplicate. în aceste condiții, apar ca vădit nejustificate dispozițiile prin care legiuitorul a restricționat altor persoane decât contravenientul accesul la utilizarea căii de atac prevăzute de dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Mai arată petenta că dispozițiile art. 52 din Constituție prevăd posibilitatea oricărei persoanei vătămate printr-un act administrativ de a solicita anularea acestuia pe calea unei acțiuni în justiție. Ținând cont că aceste dispoziții constituie temeiul constituțional al răspunderii autorităților publice pentru vătămările produse persoanelor prin încălcarea drepturilor și libertăților acestora, rezultă că toate dispozițiile legale în materie trebuie corelate cu acest text constituțional. Textul nu distinge între actele administrative generale, definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ori actele administrative cu caracter derogatoriu, cum sunt procesele verbale de contravenție.
Se arată că prin limitarea nejustificată a numărului persoanelor ce au calitate procesuală activă de a ataca procesele verbale de constatare a contravenției numai la persoana contravenientului, în mod cert se aduce atingere dreptului fundamental la apărare.A solicitat ca odată cu sesizarea CCR să se dispună suspendarea cauzei.
Totodată, petenta a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene vizând aceleași dispoziții legale a căror neconstituționalitate a fost invocată. Se apreciază util ca instanța europeană să se pronunțe b cu privire la următoarea chestiune de drept: „Dispozițiile art. 27 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001 contravin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 47 din Carta Uniunii Europene”.
Intimata a solicitat respingerea cererilor de sesizare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul C. R. pentru PROTECȚIA C. R. NORD-EST IAȘI, cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001 raportat la prevederile art. 21, art. 24, art. 51 și art. 52 din Constituția României.
Art. 29 Legea nr. 47/1992 prevede următoarele:
(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Potrivit art. 2 alin. 3 din Lege, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Instanța a constatat raportat la obiectul excepției că petenta urmărește ca instanța de contencios constituțional să modifice dispozițiile art. 27 și 31 din O.G. nr. 2/2001 care în opinia sa sunt neconstituționale, excepția fiind inadmisibilă.
Inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și 31 din O.G. nr. 2/2001, sub aspectul persoanelor cărora legea le oferă dreptul de a ataca un proces-verbal cu plângere contravențională, a fost constatată de Curtea Constituțională în Decizia nr.331 din 10 martie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.95 alin.1, art.96, art.97, art.100 alin.3, art.109 și ale art.111 alin.1 lit.c din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și a dispozițiilor art.25 alin.1 (în prezent art. 27 alin. 1) și art.31 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Curtea a reținut că, în ceea ce privește dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 în realitate, ceea ce solicită autorul excepției este completarea acestora, în sensul reglementării posibilității asigurătorului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție. O astfel de critică excedează însă competenței Curții Constituționale, care, potrivit art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În contextul în care există mai multe dispoziții legale invocate ca fiind incidente (O.G. nr. 2/2001 și Legea nr. 554/2004), interpretarea acestora revine instanței care soluționează fondul cauzei, CCR neavând rolul de a interpreta dispozițiile legale.
Față de dispozițiile legale amintite și obiectul real al solicitării (modificarea dispozițiilor legale), instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Cu privire la cererea de sesizarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta urmează a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile legale.
Potrivit art. 267 TFUE, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:
(a) interpretarea tratatelor;
(b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii;
În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune.
Instanța a constatat că prin întrebarea formulată, petenta nu urmărește obținerea unei interpretări oficiale a dispozițiilor europene, ci o verificare a compatibilității dreptului intern cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale.
Instanța a constatat că această verificare în condițiile indicate de petentă nu intră în competența CJUE. Dacă instanța de fond ar aprecia că dispozițiile naționale încalcă normele europene, ar putea face aplicarea directă a acestora, înlăturând dispozițiile de drept național. În consecință, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de sesizarea a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei, având în vedere că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, aceasta a fost respinsa ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocată de i8ntimat, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 17.06.2015.
Împotriva acestei soluții a formulat cerere de recurs Sonimpex Topoloveni SRL prin care a solicitat casarea încheierii de ședință din data de 03.06.2015 prin care instanța de fond a pronunțat inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale și trimiterea cauzei către instanța de fond în vederea sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate formulată de către recurentă.
În motivarea cererii de recurs, petenta SONIMPEX TOPOLOVENI SRL a a arătat următoarele:
(1)Prin procesul-verbal . nr._/15.01.2015, agenții constatatori ai A.N.P.C. - CJ.P.C. V. au sancționat operatorul economic KAUFLAND ROMÂNIA S.C.S. pentru încălcarea dispozițiilor art. 18 și art. 20 din O.G. 21/1992 privind protecția consumatorilor.
(2)La secțiunea dedicată descrierii faptelor, agenții constatatori au reținut că există o neconcordanță între denumirea produsului de pe eticheta produsului subscrisei - „Magiun de prune Topoloveni", și denumirea din Atestatul de produse tradiționale nr._/23.09.2013, eliberat de Ministerul Agriculturii, respectiv între denumirea producătorului menționată pe etichetă - Sonimpex Topoloveni S.R.L. - și cea a titularului Atestatului mai sus-menționat -Sonimpex Servcom S.R.L.
(3)Cu alte cuvinte, ceea ce au sancționat agenții constatatori a fost o pretinsă încălcare a dispozițiilor legale privind informarea corectă a consumatorilor de către recurenta petentă, în calitate da producător, însă fapta a fost reținută în sarcina distribuitorului produselor subscrisei, KAUFLAND ROMÂNIA S.C.S.
(4)Față de procesul verbal emis de ANPC - CJPC V., recurenta petentă a formulat plângere contravențională, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic, însă dispozițiile legale în vigoare se împotrivesc contestării procesului verbal de către o altă persoană decât cele enumerate limitativ de dispozițiile art. 31 din O.G. 2/2001.
(5)în ce privește natura juridică a procesului verbal emis A.N.P.C. - C.J.P.C V., acesta reprezintă un act emis o autoritate publică în exercitarea atribuțiilor de control asupra respectării dispozițiilor legale în materia protecției consumatorilor.
(6)Altfel spus, procesele verbale de contravenție reprezintă acte administrative, dar acestea comportă calea de atac a plângerii contravenționale, regulile materiale și procedurale incidente fiind cele reglementate de O.G. nr. 2/2001, normă legală derogatorie de la Legea nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ.
(7)Punctual, din cele expuse se reține că procesul verbal . nr._/15.01.2015 reprezintă un act administrativ ce vatămă drepturile recurentei petente, actul dispunând măsuri complementare prin care se interzice comercializarea produselor proprii în magazinul KAUFLAND ROMÂNIA S.C.S. V..
(8)Având în vedere că procesul verbal de constatare a contravenției este supus reglementării speciale Instituită prin O.G. nr. 2/2001, rezultă că, pe de o parte, acesta nu poate fi atacat prin promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, de către orice persoană vătămată prin dispozițiile actului, iar pe de altă parte, calea de atac a plângerii contravenționale poate fi promovată numai de către persoanele restrictiv enumerate de art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
(9)Pe cale de consecință, la termenul din data de 29.04.2015, recurenta petentă a înaintat instanței cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și 30 din O.U.G. 2/2001, ce stabilesc calitatea procesual pasivă în calea de atac a plângerii contravenționale, apreciind că dispozițiile criticate sunt încălcate următoarele drepturi și principii prevăzute de legea fundamentală:
-art. 21 din Constituție, care stabilește accesul neîngrădit la justiție, garantat oricărei persoane;
-art. 24 din Constituție, ce reglementează dreptul la apărare al tuturor subiecților de drept;
-art. 51 din Constituție, ce reglementează dreptul la petiționare;
-art. 52 din Constituție, potrivit căruia persoana vătămată într-un drept al său prin emiterea unui act administrativ poate solicita anularea actului, precum și repararea pagubei cauzate prin emiterea actului.
(10)Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2015, instanța de fond a pronunțat următoarea soluție în ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale:
„Respinge ca inadmisibila cererea de sesizare a Curții Constituționale formulata de petenta . cu sediul în București, ..44, ., sector 4, în contradictoriu cu intimatul C. R. P. PROTECȚIA C. RE6IUNEA NORD-EST IAȘI, cu sediul în lași, ..l, jud. lași, în cauza având ca obiect plângere contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/15.01.2015, cu privire ia excepția de neconstituționalitate a prevederilor Art. 27 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001 raportat la prevederile art. 21, an. 24, art. 51 și art. 52 din Constituția României, excepție invocata de petenta."
(11)Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța poate pronunța o hotărâre de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a instanței de control Constituțional numai în ca2ul în care constata că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de prevederile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/_. în cauza pendinte, instanța de fond a reținut în mod greșit că cererea de sesizare a Curții constituționale cu excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește condițiile stabilite de legea privind organizarea și funcționarea Curții constituționale.
Admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 27 și art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
(12)Conform dispozițiilor legale menționate în cele ce preced, „(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2)Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3)Nu pot fcc* obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
(13)Din analiza prevederilor legale, se pot deduce următoarele condiții de admisibilitate, ce trebuie îndeplinite în vederea învestirii instanței de contencios constituțional cu judecarea excepției:
i.Excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate numai în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj; interpretând per a contraria condiția rezultă că excepțiile nu pot fi ridicate direct în fața Curții Constituționale;
ii.Excepțiile pot fi invocate de către oricare dintre părțile litigante, sau din oficiu, de către instanță;
iii.Dispozițiile criticate, dintr-o lege sau o ordonanță, să fie în vigoare; condiția este reiterată și în reglementarea negativă redată de alin. (3), potrivit căruia este inadmisibilă cererea de sesizare a Curții în cazul în care prevederile criticate în cuprinsul excepției au fost declarate neconstituționale;
iv.Dispozițiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare să aibă legătură cu soluționarea cauzei.
(14)Cu privire la excepția invocată, recurenta petentă a susținut că aceasta întrunește toate condițiile mai sus expuse.
(15)Astfel, în ce privește condițiile de la punctele I și ii, de mai sus, precizăm că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de petentă, în calitate de petentă, în fața instanței învestite cu soluționarea litigiului având ca obiect plângere contravențională, la primul termen de judecată.
Rezultă că, pe de o parte, cererea subscrisei respectă condiția prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, fiind invocată și supusă examenului de admisibilitate în fața unei instanțe judecătorești cadrul unui proces pe rol, în momentul procesual ai primului termen de judecată. Altfel, este lesne de observat că excepția nu a fost ridicată direct în fața instanței de control constituțional.
(16)Pe de altă parte, invocarea excepției s-a făcut de către o parte litigantă, recurenta în calitate de petentă în dosar având un interes legitim și actual de a supune controlului constituțional dispozițiile legale ce reglementează legitimarea activă într-o plângere contravențională.
(17)Referitor la condiția expusă la punctul iii, teza I, de mai sus, precizează că obiectul excepției de neconstituționalitate este constituit de prevederile art. 27 și art. 31 din 0.6. nr. 2/2001, dispoziții dintr-o ordonată de guvern în vigoare la data formulării cererii,
(18)în ce privește condiția expusă la punctul iii, teza a doua, precizează că normele legale criticate nu au fost declarate neconstituționale anterior, aspect ce reiese cu claritate din făptui că acestea nu a fost modificate ori abrogate ca urmare a pronunțării vreunei decizii de către Curtea Constituțională.
(19)Sub aspectul întrunirii cerinței de la punctul iv., recurenta arată că textele legale criticate sub aspectul constituționalității sunt în directă legătură cu soluționarea cauzei, acestea vizând legitimarea procesual activă a recurentei petente de a formula plângerea contravențională împotriva procesului verbal . nr._. Mai mult decât atât, prevederile apreciate ca fiind neconstituționale, constituie temeiul acțiunii formulate de subscrisa.
(20)în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care instituie calea specială de atac a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia".
(21)Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului".
(22)Din interpretarea dispozițiilor legale rezultă că legitimarea procesuală de a formula plângere este restrânsă la persoana contravenientului, acestuia fiindu-i comunicat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, spre deosebire de reglementarea de drept comun a actelor administrative, față de care poate fi exercitat controlul judiciar de orice persoană vătămată într-un drept personal, în ce privește procesele verbale de constatare a contravențiilor, deși au natură juridică de acte administrative, nu este permisă de lege contestarea lor decât de către contravenient.
(23)Or, în cazul de față, agenții constatatori au aplicat sancțiuni subscrisei pentru o presupusă o presupusă fată de încălcare a dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 21/1992, fapta ce poate f! săvârșită numai de producători, printr-un proces verbal în care agenții constatatori au stabilit că persoana contravenientului este distribuitorul produselor subscrisei (paragr.l și 2 din prezenta cerere).
(24)în aceste condiții, având în vedere că deține calitatea de producător, dar nu și pe cea de contravenient, recurenta petentă nu putea contesta procesul verbal de stabilire a contravenției pentru a obține anularea măsurilor ilegale stabilite de agenții constatatori ANPC, aspect ce încalcă dreptul subscrisei de a se adresa unei instanțe.
P. toate motivele expuse în cele ce preced, recurenta petentă a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, și pe cale de consecință să se dispună:
1.Casarea încheierii de ședință din data de 03.06.2015, prin care instanța de fond a pronunțat inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale;
2.Trimiterea cauzei către instanța de fond în vederea sesizării Curții constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate formulată de subscrisa.
Prin întâmpinare, intimatul C. R. pentru protecția C. R. Nord-Est Iași a solicitat respingerea având în vedere următoarele;
1.Cu referire la restrângerea legitimării procesuale de a formula plângere contravențională la persoana contravenientului:
La ., punct de lucru V. au fost găsite la comercializare produse cu privire la care s-a constatat încălcarea prevederilor legale incidente. Sancțiunea contravențională a fost avertismentul, fiind dispusă totodată măsura opririi temporare de la comercializare până la remedierea deficiențelor a unui număr de 29 borcane cu magiun de prune.
În conformitate cu legislația în vigoare, contravenientei . - în calitatea sa de distribuitor - îi revenea obligația:
Obligația de verificare a viciilor aparente, impusă de prevederile art. 7, lit. b, liniuța 1, OG 21/1992 (r2), art. 18 - OG 21&1992, coroborate cu art. 25, alin. 2. din Legea 22/1969.
"Art. 7. - Operatorii economici sunt obligați: (...) b) distribuitorii: - sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta condițiile prescrise sau declarate;" ;
"Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informați, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel incat sa aiba posibilitatea de a face o alegere raționala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in măsura sa le utilizeze, potrivit destinației acestora, in deplina securitate."
"Art. 25. - Gestionarul răspunde integral față de agentul economic, autoritatea sau instituția publică pentru pagubele pe care le-a cauzat în gestiunea sa.
Primirea bunurilor în cantități inferioare celor înscrise în actele însoțitoare sau cu vicii aparente, fără a se fi întocmit acte legale de constatare, precum și nesolicitarea asistenței tehnice de specialitate la primirea bunurilor, deși aceasta era necesară, atrag răspunderea gestionarului în condițiile alineatului 1.".
Cât privește obligațiile producătorului (în speță, .> TOPOLOVENI SRL) acestea rezultă din textile OG 21/1992 (r2) - art. 7, lit. a), liniuțele 2, 3 și 4 și art. 18.
" Art. 7. - Operatorii economici sunt obligați: a) producătorii:
-Abrogata prin punctul 3. din Lege nr. 363/2007 începând cu 31.12.2007.
-sa puna pe piața numai produse sigure si, daca actele normative in vigoare prevăd, acestea sa fie testate si/sau certificate;
-sa puna pe piața numai produse care respecta condițiile prescrise sau declarate;
-sa oprească livrările, respectiv sa retragă de pe piața si/sau de la consumatori produsele la care organele abilitate ori specialiștii proprii au constatat neindeplinirea caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar putea afecta viata, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor, daca aceasta măsura constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformitatile respective;"
"Art. 18. - Consumatorii au dreptul de a fi informați, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor si serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel incit sa aibă posibilitatea de a face o alegere raționala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in măsura sa le utilizeze, potrivit destinației acestora, in deplina securitate."
Conform textelor de lege de mai sus, contravenienta . (având calitatea de vânzător în relația cu consumatorul) avea obligația "sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta condițiile prescrise sau declarate". Aceasta, prin îndatorirea de a verifica viciile aparente trebuia să se asigure despre faptul că, într-adevăr, producătorul (vânzătorul mărfii către cumpărătorul .) și-a respectat la rândul său obligațiile impuse de lege.
Sancțiunea contravențională "avertisment", a fost aplicată tocmai în scopul responsabilizării operatorului economic . și, într-un mod indirect, întru responsabilizarea producătorului .TOPOLOVENI SRL.
În ipoteza în care instanța de fond ar fi respins în totalitate plângerea contravențională, cu menținerea sancțiunii și a măsurii aplicate de instituția noastră (în eventualitatea în care contravenienta . ar fi formulat plângere contravențională) urma ca aceasta să se întoarcă cu o acțiune în regres către producătorul ..
2. Recurenta . TOPOLOVENI SRL se află într-o vădită eroare atunci când afirmă, prin cererea sa, precum că "agenții constatatori au aplicat sancțiuni subscrisei pentru o presupusă o presupusă fată de încălcare a dispozițiilor art. 18 din O.U.G. nr. 21/1992, faptă care poate fi săvârșită numai de producători (...)".
Menționează intiamta că art. 18 din OG 21/1992 are adresabilitate către toți operatorii economici (producători, distribuitori, prestatori de servicii), nu numai către producători.
Astfel cum s-a mai menționat de către subscrisul comisariat, cu privire la plângerea formulată de ., s-a invocat lipsa calității procesuale active a acesteia, avându-se în vedere că procesul-verba[ contestat vizează un alt operator economic, respectiv ., societate care nu a formulat plângere contravențională împotriva actului de control indicat. . ar fi avut posibilitatea de a formula apărări față de procesul-verbal în cauză doar în cazul în care . ar fi formulat plângere contravențională, prin introducerea de către . a unei cereri de intervenție în acel dosar.
Intimatul își menține excepția invocată, aceea a lipsei calității procesuale active a ., care, neavând calitate procesuală activă, nu are nici un alt drept procesual, inclusiv cel de a formula excepții sau alte cereri, inclusiv ca cele de genul celei de sesizare a Curții Constituționale.
Având în vedere cele de mai sus,a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor recurate, Curtea, constată că este nefondat .
Sintetizând motivele mai sus arătate se reține că obiectul prezentului recurs îl constituie modalitatea de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că instanța de fond trebuia să dea curs solicitării sale,fiind indeplinite toate cerințele legale în acest sens, soluția respingerii fiind netemeinică.
În esență recurenta invocă faptul că articolele prin care s-a invocat neconstituționalitatea au legătură cu cauza, invocarea excepției s-a făcut de către o parte litigantă, recurenta în calitate de petentă în dosar având un interes legitim și actual de a supune controlului constituțional dispozițiile legale ce reglementează legitimarea activă într-o plângere contravențională.
(17)Referitor la condiția expusă la punctul iii, teza I, de mai sus, precizează că obiectul excepției de neconstituționalitate este constituit de prevederile art. 27 și art. 31 din 0.6. nr. 2/2001, dispoziții dintr-o ordonată de guvern în vigoare la data formulării cererii,
(18)în ce privește condiția expusă precizează că normele legale criticate nu au fost declarate neconstituționale anterior, aspect ce reiese cu claritate din făptui că acestea nu a fost modificate ori abrogate ca urmare a pronunțării vreunei decizii de către Curtea Constituțională.
Potrivit prevederilor art. 29 al. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Deci, principala condiție pentru sesizarea Curții Constituționale este aceea că articolele pentru care se invocă neconstituționalitatea să aibă legătură cu cauza.
Răspunzând criticilor aduse la încheierea atacată, se reține că potrivit dispozițiilor art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 ,procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate iar al art.31 al.1 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării."
Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 21 din Constituție, care stabilește accesul neîngrădit la justiție, garantat oricărei persoane; art. 24 din Constituție, ce reglementează dreptul la apărare al tuturor subiecților de drept; art. 51 din Constituție, ce reglementează dreptul la petiționare și art. 52 din Constituție, potrivit căruia persoana vătămată într-un drept al său prin emiterea unui act administrativ poate solicita anularea actului, precum și repararea pagubei cauzate prin emiterea actului.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe decizia 331/10.03.2011 ,,prin care Curtea s-a pronunțat în legătură cu o altă excepție ,în legătură cu o altă situație juridică ,față de care au fost nvocate în motivarea excepției de neconstituționalitate cele ale art.15 referitoare la universalitatea drepturilor, art.16 referitoare la egalitatea în drepturi, art.21 referitoare la accesul liber la justiție, ale art.23 alin.(11) referitoare la prezumția de nevinovăție, art.25 alin.(1) referitoare la garantarea dreptului la liberă circulație în țară și în străinătate și art.53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate în acea cauză, astfel cum a fost formulată, Curtea a că dispozițiile art.96 alin.(6) lit.d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002 au fost constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr.661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.525 din 2 august 2007. Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art.29 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", astfea că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale a fost respinsă ca inadmisibilă.
II. În ceea ce privește dispozițiile art.95 alin.(1), art.96 alin.(1)-(5), alin.(6) lit.a)-c) și alin.(7)-(8), ale art.97, art.100 alin.(3), art.109 și ale art.111 alin.(1) lit.c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în jurisprudența sa, în raport de critici similare, de exemplu, prin Decizia nr.1.305 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.113 din 25 februarie 2009, Decizia nr.667 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.569 din 29 iulie 2008, Decizia nr.287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.271 din 7 aprilie 2008, Decizia nr.1.135 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9 din 7 ianuarie 2008, și Decizia nr.1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.816 din 29 noiembrie 2007, Decizia nr.494 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.334 din 20 mai 2009. Cu acele prilejuri, respingând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea a reținut că dispozițiile art.53 din Constituție, invocate ca temei al criticilor de neconstituționalitate, se referă exclusiv la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți prevăzute de Constituție, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Pe de altă parte, alin.(1) al art.53 prevede, între alte situații, că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns și pentru apărarea drepturilor și a libertăților cetățenilor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele care o fundamentează își mențin valabilitatea.
În ceea ce privește dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, Curtea constată că, în realitate, ceea ce solicită autorul excepției este completarea acestora, în sensul reglementării posibilității asigurătorului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție. O astfel de critică excedează însă competenței Curții Constituționale, care, potrivit art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Din analiza acestor dispoziții ale deciziei mai sus expusă, se reține că parțile care pot ataca un proces verbal de contravenție, sun limitate doar la cele prevăzute de art 51 din OG. 2/2011, petenta nefiind una din acestea ,în condițiile în care contravenienta căreia i-a fost întocmit procesul verbal contestat nu a formulat contestație.
Față de cele mai sus expuse, se constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ,întrucât aceasta din urmă s-a mai pronunțat în această privință ,cu consecința respingerii recursului ca neîntemeiat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta Sonimpex Topoloveni SRL împotriva încheierii din data de 03.06.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2015.
pt. Președinte, O. M. V. și PREȘEDINTE D. E. S.-aflată în c.o. Președinte Șef Secție Penală L. M. B. | pt.Judecător, I. P. transferat la Tribunalul Bacău și Președinte D. E. Sărghi aflată în c.o. Președinte Sef Secție Penală L. M. B. | Judecător, V. A. |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.V.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.4.-28.07.2015
Judecătoria V.-judecător fond:A. C. C.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 774/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 768/2015. Tribunalul... → |
|---|
