Plângere contravenţională. Decizia nr. 853/2015. Tribunalul VASLUI

În motivarea cerii de apel se învederează următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrata la Judecătoria H. sub nr._ apelanta petentă a solicitat instanței ca, prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunța sa dispună anularea parțiala a procesului-verbal de constatare a contravențiilor nr. 952 din 12.08.2014 incheiat de DIRECȚIA DE S. PUBLICA V. - Serviciul C. in S. Publica, prin care, in baza art. 9 lit. a din HG nr. 857/2011, au fost sancționați cu amenda contravenționala de 3.000 lei.

Intimata a formulat intampinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale pentru motivele invocate in cuprinsul acesteia. In apărare, intimata a solicitat proba cu inscrisuri.

In cauza au fost administrate proba cu acte, precum si proba testimoniala, fiind astfel audiați martorii T. I. si Morcot M..

Prin sentința civila nr. 13/2015 din 13.01.2015 Judecătoria H. a respins plângerea contravenționala, menținând procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 952/12.08.2014 ca fiind legal si temeinic.

Apreciază apelanta petentă ca hotărârea judecătoreasca amintita este netemeinica si nelegala, având in vedere următoarele considerente:

Prima critica a sentinței civile nr. 13/2015 din 13.01.2015 vizează nemotivarea sa. Orice hotărâre trebuie sa cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare si a respectării dreptului la apărare al pârtilor, "motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza soluția, aratandu-se atat motivele pentru care s-au admis, cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor", potrivit art. 425 C.proc.civila

Din economia textului precitat, a reieșit că obligația instanței de a-și motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților, punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și raționamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluția pronunțată, neîndeplinirea acestor condiții atrăgând nulitatea hotărârii ca act procedural.

In speța, sentința civila pronunțata nu conține argumentele care au justificat adoptarea soluției, ci doar o scurta prezentare a situației de fapt reținuta de prima instanța. Analizând aceasta sentința, s-a constatat ca lipsesc cu desăvârșire motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței Ia pronunțarea ei. In considerentele hotărârii atacate instanța de fond s-a rezumat doar la a face un rezumat al celor consemnate in procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, precum si o redare a textelor de lege in baza cărora s-a dispus sancționarea contravenționala a unității noastre administrative, fara a arata măcar generic motivele pe care se sprijină.

Soluția instanței nu poate exista in sine, in mod separat de considerente, pentru ca in absenta acestora ea este lipsita de fundament, in condițiile in care considerentele fac corp comun cu dispozitivul, lamurindu-1 si explicandu-i intelesul.

Pe de alta parte, apreciază ca soluția data de instanța de fond sub aspectul temeiniciei procesului verbal este una eronata, in profunda discordanta cu materialul probatoriu administrat in cauza.

Astfel, din declarațiile celor doi martori audiați in cauza se poate desprinde ca, raportat la posibilitățile efective de natura financiara si logistica ale comunei, unitatea administrativa apelantă a luat toate masurile pentru protejarea sanatatii beneficiarilor apei de consum. In concret, in ceea ce privește sistemul centralizat de alimentare cu apa (rezervorul de apa) ce il deține . procedat cu regularitate la spălarea si curățarea acestuia, operațiunea desfasurandu-se de doua ori pe an, respectiv primăvara si toamna, ocazie cu care au fost incheiate procese-verbale, aflate la dosarul cauzei.

De asemenea, in ceea ce privește fântânile existente pe raza comunei L. B., martorii audiați au declarat ca si ele au făcut si fac obiectul dezinfectării, potrivit normelor in domeniu, aceasta procedura facandu-se cu ajutorul clorurei de var. De altfel, a si depus la dosar inscrisuri ce dovedesc achiziționarea de către Primăria Comunei L. B. a substanțelor chimice necesare in acest scop.

Mai mult, tot din declarațiile martorilor a reieșit faptul ca, anual, in mai multe rânduri, apelanta intimată a dat dovada de diligenta si a efectuat analize microbiologice a apei potabile, de fiecare data rezultatele fiind in limita valorilor normale.

Se mai poate retine ca, imediat dupa controlul efectuat de reprezentanții Direcției de S. Publica V. si constatarea deficientelor respective, a manifestat interes major pentru populația comunei noastre, informand-o despre calitatea apei potabile, in scopul prevenirii unor eventuale cazuri de imbolnavire, conformandu-ne totodată prescripțiilor si recomandărilor ce se regăsesc in procesul verbal de constatare din 5.08.2014.

Întreg materialul probatoriu administrat in cauza conduce la concluzia ca apelanta petentă a întreprins toate acele acțiuni de curățare si dezinfectie a apei potabile care au fost posibile in raport cu disponibilitățile materiale existente la bugetul comunei. Totodată, se mai poate retine ca pana in prezent nu s-au inregistrat imbolnaviri ale locuitorilor comunei, situația reținuta de intimata prin procesul verbal fiind una izolata.

Raportat la cele detaliate, apreciază apelanta petentă ca instanța de fond era indreptatita sa dispună inlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

Analizând gradul de pericol social al faptei contravenționale ce li se imputa, prin prisma imprejurarilor concrete in care aceasta a fost săvârșita, se poate conchide ca pericolul social este redus, iar sancțiunea aplicata este vădit disproporționata, în raport cu scopul legitim urmărit. Reținerea instanței de fond cum ca fapta contravenționala ar putea avea urmări extrem de grave pentru sănătatea comunității este doar o probabilitate, o supoziție. Or, in lipsa unei astfel de situații si a probelor concludente nu se poate pronunța o soluție de respingere a solicitării de inlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

De asemenea, trebuie avut in vedere ca orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formarea a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. în consecința, in cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, apreciat in concret, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei masuri de atenționare a contravenientului, fara aplicarea amenzii contravenționale." (Judecătoria Ordoheiu S., sentința civila nr. 169 din 6.02.2009 publicată pe www.portal.just.ro).

Instanța, in virtutea rolului de cenzor al organului constatator, poate examina legalitatea și proporționalitatea sancțiunii contravenționale, dispunând aplicarea avertismentului chiar și atunci cand actul normativ sancționator nu il prevede alternativ cu amenda, conform art.7 alin.2 si 3 din 0.G.2 /2001" (Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, decizia civila nr. 1642/R/2009, publicata în Răspunderea contravențională - practică judiciară 2007-2009 de N. C.). De altfel, faptul ca în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum ridicat al amenzii nu reprezintă un argument suficient pentru a menține sancțiunea amenzii contravenționale, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor prevăzute ca și contravenții, or, la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie sa se țina seama de pericolul social apreciat în concret, alături de celelalte criterii stabilite de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001" (Tribunalul București, secția a VH-a, decizia civilă nr. 2632 din 10.11.2005 - publicată în Răspunderea contravențională - practică judiciară, de D. S.).

Referitor la pericolul social al faptei, consideră apelanta petentă că trebuie sa se aiba în vedere noua orientare doctrinara conform căreia "In legislația contravenționala actuala exista însa sancțiuni pecuniare (avem în vedere, în principal, amenda] mai aspre decât amenda penala. Apreciem ca legiuitorul român ar trebui sa dea satisfacție necesitații de a corela gravitatea sancțiunilor contravenționale cu a celor penale, în sensul prevederii unor sancțiuni contravenționale mai blânde (sau cel mult egale) comparativ cu cele penale" (Regimul juridic al contravențiilor, M. A. H., Legi Comentate, comentarii și explicații).

F. de toate aceste considerente, solicită apelanta petentă admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței civile nr. 13/2015 din 13.01.2015 a Judecătoriei H. si, drept consecința, admiterea plângerii contravenționala formulata, in sensul inlocuirii sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.

In drept, apelanta petentă își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 si urm. C.proc.

civila.

In dovedire, intelege sa se folosi de proba cu înscrisuri.

Intimata Direcția de S. P. V. a formulat întâmpinare la apelul formulat împotriva Sentinței civile nr. 13/2015 pronunțată de Judecătoria Huși la data de 13.01.2015, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, din următoarele considerente:

Concret, consideră că hotărârea atacată este temeinică și legală și în mod corect prima instanță a respins plângerea și a menținut ca temeinic și legal procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 952/12.08.2015.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, prin procesul verbal de contravenție contestat, apelanta-petentă a fost sancționată contravențional în urma unui control planificat care a avut ca obiectiv verificarea condițiilor igienico-sanitare de funcționare a sistemelor de apă a populației de pe teritoriul comunei, verificarea monitorizării de control a parametrilor de potabilitate a apei distribuite pentru consum precum și verificarea procedurilor de curățare și dezinfecție a apei distribuite prin sistemul local.

Pentru neregulile constatate inspectorii sanitari au formulat prescripții și recomandări privind respectarea prevederilor Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile și ale H.G. nr. 974 /2004 pentru aprobarea Normelor ele .supraveghere, inspecție sanitară și monitorizare a calității apei potabile și a Procedurii de autorizare sanitară a producției și distribuției apei potabile și au sancționat contravențional petenta, conform prevederilor art. 9 lit. c din 11.G. nr. 857/201 1 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele clin domeniul sănătății publice. Verificând legalitatea procesului verbal de contravenție atacat, prima instanță a constatat că fost întocmit cu respectarea tuturor cerințelor legale iar pe fond, raportat la probatoriul administrat, s-a constat temeinicia actului sancționator.

Învederează instanței de control judiciar faptul că, așa cum rezultă din procesul verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare încheiat la data de 14.03.2013, existent la dosarul cauzei, cu ocazia unui control efectuat de inspectorii sanitari, s-au constatat deficiențe privind monitorizarea calității apei potabile. La acea dată unitatea a fost sancționată cu ..avertisment" și totodată i s-a atras atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite și s-au formulat recomandări

privind respectarea dispozițiile legale aplicabile.

Ulterior, cu ocazia recontrolului din anul 2014. au fost identificate numeroase neconformități consemnate în procesul verbal de constatare a conformării la normele de sănătate publică încheiat la data de 05.08.2014, reprezentate în principal de: „nu s-a efectuat niciodată procedura de dezinfecție după darea în folosință sau după curățare, rezultatul analizelor microbiologice nu corespunde valorilor admise, nu s-au luat măsuri curățare și avertizare a populației și nu s-a verificat calitatea apei din fântânile publice după criteriul numărului de consumatori".

Aceste neconformități prezintă un grad de pericol extrem de ridicat pentru sănătatea comunității, iar sancționarea autorității publice locale, a avut în primul rând un scop preventiv și a fost pe deplin justificată în condițiile în care, cu avertismentul primit în anul anterior, autoritatea nu a înțeles să se conformeze.

D. urmare, agentul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea, prin aplicarea minimului amenzii prevăzute în actul sancționator, având în vedere în principal importanța esențială a respectării parametrilor de potabilitate a apei distribuite pentru consum. Așa cum a apreciat și prima instanță, fapta pentru care a fost sancționată apelanta -petentă, nu poate avea o gravitate redusă, fiind o faptă de pericol și nu una de rezultat, care ar putea avea consecințe extrem de grave pentru sănătatea comunității. Așa fiind, susținerile apelantei privind faptul „că până în prezent nu s-au înregistrat îmbolnăviri" sunt nefondate și lipsite de responsabilitate.

În acest context, invederează intimata că, contrar celor susținute, apelanta nu respectă nici în prezent obligațiiile care îi revin conform Legii nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile. Astfel, așa cum rezultă din comunicarea compartimentului de specialitate din cadrul DSP V., atașată prezentei, apelanta nu monitorizează nici în prezent controlul calității apei prin prelevarea de probe și analize de laborator, conform prevederilor exprese și imperative ale legii.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 13/2015. menținerea sentinței atacată ca fiind temeinică și legală cu consecința menținerii măsurilor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravențiilor.

Ca probatoriu în dovedirea celor susținute, înțelege apelanta a se folosi de înscrisurile existente la dosarul cauzei.

In drept, intimata invocă:

-H.G. nr. 857/2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice; i

-Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 *** Republicată privind calitatea apei potabile;

-H.G. nr. 974 / 2004 pentru aprobarea Normelor de supraveghere, inspecție sanitară și monitorizare a calității apei potabile și a Procedurii de autorizare sanitară a producției și distribuției apei potabile.

În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin (3) C.Pr.Civ. solicită încuviințarea judecării în eventuala lipsa reprezentantului instituției intimate.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 476 NCPC, instanța constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința fiind atât legală, dar si temeinică.

Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).

Tribunalul constată că fapta a fost suficient descrisă – neefectuarea dezinfecției eficiente a apei produse și distribuite populației ca apă pentru consum uman și neluarea niciunei măsuri în vederea refacerii calității apei pentru consum uman. Faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, fiind indicată prevederea care reglementează sancțiunile contravenționale (art. 9 lit. a și c din HG nr. 857/2011).

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt. Cu ocazia controlului efectuat la data de 05.08.2014 s-au constatat de către inspectorii de sănătate publică o . deficiente cu privire la apa produsă și distribuită populație pentru consum. De altfel, petenta recunoaște fapta solicitând înlocuirea amenzii de 3000 lei cu avertismentul.

Instanța de fond a analizat cererea petentei de reindividualizare a sanctiunii amenzii pe care în mod corect a considerat-o neîntemeiată. Nerespectarea conditiilor igienico-sanitare cu privire la apa destinată consumului uman și distribuită populației reprezintă un grad de pericol social sporit care nu justifică aplicarea unei sanctiuni mai blânde. Mai mult, petentei i s-a recomandat anterior, la data de 14.03.2013 efectuarea unor demersuri și achizitii pentru a remedia aceste deficiente, așa cum rezultă din Procesul verbal de la fila 23-ds. fond însă, acestea au rămas fără rezultat. În ceea ce privește celelalte elemente indicate de către petentă în sprijinul cererii sale instanța constată că deja au fost luate în considerare de către agentii constatatori care au aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege.

Nu pot fi reținute de asemenea nici susținerile petentei referitoarea la respectarea obligației de dezinfectarea a apei întrucât acestea sunt contrazise de rezultatele analizelor efectuate în 2014, trei din patru probe de apă fiind necorespunzătoare microbiologic, așa cum rezultă din adresa nr. 70 din 25.03.2015 (fila 17).

De asemenea, tribunalul constată că instanța de fond a indicat motivele de fond și de fapt pe care se întemeiază soluția și a arătat că nu se impune aplicarea avertismentului întrucât fapta prezinta un grad sporit de pericol social. Nu este obligatorie realizarea unei motivări ample ci analizarea efectivă în cadrul hotărârii a cererilor esentiale ale părților din care să reiasă în mod neîndoelnic dezlegarea dată de judecător. Or, hotărârea pronunțată de Judecătoria Huși respectă aceste cerinte minimale.

În consecință, fata de considerentele mai sus expuse, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de petenta U. A. T. . sentinței civile nr. 13 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanta-petenta U. A. T. . sentinței civile nr. 13 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.

Red. O.C./ 24.06.2015

Tehnored. A.A./ 4 ex./ 29.06.2015

2 ex. .

Judecătoria Huși- judecător I. B.