Pretenţii. Decizia nr. 1293/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 1293/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1293/A/2015
Ședința publică de la 19 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător I.-M. P.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine PRONUNȚAREA apelului formulat de reclamant B. C. C. cu domiciliul procesual ales București,..3 ., sp.7, . –la Cabinet de avocat M. E. D., in contradictoriu cu intimații –parați: C. corn. Puiești, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu sediul in localitatea Puiesti, jud. V., C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; cu sediul in ., nr. 79, . cu sediul în localitatea Puiesti, jud. V.,Instituția P. V. prin P. in calitate de Președinte al Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor cu sediul la instituția P. Județului cu sediul in ., nr.79, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 444/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosar nr._ având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea astăzi 19 octombrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 444 din 11.02.2015 Judecătoria Bârlad a respins cererea pentru daune materiale și morale formulată de reclamantul B. C. C. în contradictoriu cu pârâta ., pentru lipsa calității procesuale pasive.
A respins cererea pentru daune materiale și morale în contradictoriu cu pârâtele: C. . dreptului de proprietate asupra terenurilor, C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în V.,.,nr.79,jud. V., Instituția P. V., prin P., ca neîntemeiate.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
P. sentința civilă nr.1096 din 12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Bârlad, s-a admis cererea pentru constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 1956/_/ 15.08.2003, cerere formulată de Agenția domeniilor statului București în contradictoriu cu B. C. C., C. V., C. comunală Puiești, jud. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate a privit suprafața de 18 ha, tarlaua 32, . în extravilanul satului Gîlțești, ..
S-a reținut că suprafața de teren ce constituie suprafața de 18 ha, tarlaua 32, . parte din domeniul privat al statului și în cauză sunt aplicabile dispozițiile II I b din Legea nr. 167/1997, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate privind terenurile aflate în domeniul public sau privat al statului.
Soluția a rămas definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 907/R/ 11.09.2007 a Tribunalului V..
Ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile, C. județeană V., a validat prin Hotărârea nr. 152/05.03.2012 de punere în aplicare a sentinței civile și de constatare a nulității absolute parțiale cu privire la suprafața de 18 ha teren.
Împotriva hotărârii, B. C. C. a formulat contestație pe motiv că nu s-a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate asupra suprafeței de 18 ha teren.
P. Sentința civilă nr. 520 din 18 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă prin Decizia nr.763/R/2013 pronunțată de Tribunalul V. s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de B. C. C. și s-a obligat C. comunală Puiești,jud. V. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. județeană V. să reconstituie reclamantului și celorlalte persoane îndreptățite care au formulat cererea înregistrată cunr.398 din 03.02.1998 la Primăria ., dreptul de proprietate pentru suprafața de 18 ha teren arabil, urmând ca pentru această suprafață de teren, petentul și celelalte persoane solicitante, B. O. și C. A. să li se acorde despăgubiri.
P. această sentință s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamantul și celelalte persoane care au formulat cererea 398 din 3.02.1998 sunt îndreptățite la teren agricol nu teren cu livezi .
În temeiul art. 57 al1 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 180/2000, în vigoare la data formulării cererilor de reconstituire a drepturilor de proprietate, persoanele fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societăți comerciale cu profil agricol, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 li se reconstituie dreptul de proprietate în natură cu suprafețe cu destinație agricolă, de aceeași calitate, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate în perimetrul acestor societăți. Potrivit art. 8 din Legea nr.1/2000 persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol,în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, li se reconstituie în natură suprafața cu destinație agricolă,pe baza documentelor care atestă fosta proprietate în perimetrul acestor societăți. Rezultă așadar că reclamantul și celelalte persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlului de proprietate nr.1956/_/15.08.2003 pentru suprafața de 18 ha, teren livezi, tarlaua 32, . extravilanul satului Gîlțești, . nu erau îndreptățiți să primească teren cu această destinație.
P. sentințele civile reținute s-a reținut că în mod greșit C. . funciar nu a avut avizul Direcției generale pentru agricultură și industrie alimentară județeană V. și în mod greșita înscris în titlul de proprietate nr. 1956/_/15.08.2003 terenul de 18 ha livezi ce aparține domeniului public sau privat al statului.
Această culpă însă nu a atras după sine cum a susținut reclamantul lipsa de folosință a terenului în suprafață de 18 ha teren livezi ce a stat la anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1956/_/15.08.2003. Reclamantul ar fi fost îndreptățit la o suprafață cu destinație agricolă.
P. urmare, instanța a apreciat că nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu prin lipsa de folosință a suprafața de 18 ha teren livezi.
Trebuie de reținut că reclamantul, din 2003 și până în 2007, când s-a solicitat nulitatea parțială a titlului, a beneficiat de terenul în suprafață de 18 ha teren, a cunoscut aspectul că în mod greșit s-a reconstituit dreptul de proprietate cu destinație de livezi. Cererea depusă de el și celelalte persoane cu nr.398 din 03.02.1998, s-a referit expres la reconstituirea dreptului de proprietate cu destinație arabilă și teren forestier, teren ce a aparținut autorilor. Susținerea reclamantului că a suferit un prejudiciu moral prin faptul că prin emiterea titlului de proprietate s-a indus ideea că a devenit proprietar de livezi nu este întemeiată. Încă de la data emiterii titlului de proprietate care ulterior a fost anulat parțial în anul 2007 reclamantul a știut că autorul său nu a avut teren cu destinație de livezi. Destinația de teren agricol sau teren forestier nu se asimilează cu aceea de destinație forestieră.
Reluând, instanța a apreciat că în cauză nu au fost dovedite elementele răspunderii civile delictuale înscrise în art.1349 din codul civil și a respins cererea în contradictoriu cu pârâtele C. local Puiești de reconstituire a dreptului de proprietate, C. județeană V. de reconstituire a dreptului de proprietate și Instituția P., prin prefect. În ceea ce privește cererea în contradictoriu cu pârâta . instanța apreciază că aceasta nu are calitate procesuală pasivă. . administrativ teritorială nu a are atribuții conferite de legile fondului funciar în reconstituirea drepturilor de proprietate.
Potrivit art.12 din Legea nr. 18/1991:
„(1) În scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului*), o comisie condusă de primar.
(2) Comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului și condusă de acesta.”
Potrivit art. 36 din codul de procedură civilă:
„ Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.”
. atribuții în reconstituirea dreptului de proprietate, nu are calitate procesuală pasivă motiv pentru care față de această pârâtă cererea s-a respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul B. C. – C.. P. cererea de apel s-a formulat și cerere de repunere în termenul de apel.
Solicita repunerea in termenul de a formula apel, deoarece instanța de fond nu si-a îndeplinit obligația de a comunica sentința la adresa indicată în dosar în mod legal.
Astfel comunicarea sentinței civile nr. 444/11.02.2015 de către Judecătoria Bârlad nu s-a realizat potrivit art. 161 alin 1 NCPC, art 162 NCPC, art. 163 alin 1, 6, 7, 8, 9, NCPC, art. 164, art. 165 NCPC. Din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare din 06.03.2015 ora 14.00 a hotărârii reiese ca înmânarea nu a avut loc și că modalitate de comunicare a actului de procedura s-a realizat prin depunerea actelor la casuta poștala, iar destinatarul B. C. C. cu domiciliul ales Cabinet de av. M. El a fost absent.
Procesul verbal de înmânare din data de 06.03.2015 ora 14.00 a fost semnat doar de către factorul postal nu si de către parte sau avocatul ales.
Constatarea personala a agentului procedural nu poate complini toate lipsurile si neregularitățile procedurii de citare.
P. adresa inaintată la instanța de fond pentru termenul din data de 07.01.2015 a solicitat comunicarea actelor de procedura la adresa din ..3, ., ap.7, ., București, la Cabinet de av. M. E. D..
Cu toate acestea comunicarea hotărârii s-a efectuat la C.. Av. M. El.
Consideră că actul de procedura menționat nu îndeplinește toate cerințele legale de validitate, astfel ca, de la data la care urmează sa i se comunice sentința, va avea posibilitatea ca in termen legal sa procedeze la declararea si motivarea apelului.
Solicită să se aibă in vedere că numele avocatului său este M. E. D. si nu M. EL. cum greșit s-a menționat in procesul verbal de înmânare a hotărârii.
Indica astfel teza de nelegalitate ca fiind dintre cele expres si limitativ prevăzute de lege la articolul 164 NCPC referitoare la cuprinsul dovezii de înmânare si al procesului-verbal pct.(1) Dovada de înmânare a citației sau a altui act de procedura ori, dupa caz, procesul-verbal va cuprinde:
a)anul, luna, ziua si ora cand dovada a fost luata sau procesul-verbal a fost întocmit;
b) numele, prenumele si funcția agentului, precum si, daca este cazul, ale funcționarului de la primărie;
c)numele si prenumele sau denumirea, dupa caz, si domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, daca cel citat locuiește . mai multe etaje ori apartamente sau in hotel, precum si daca actul de procedura a fost înmânat la locuința sa, depus in cutia postala ori afișat pe usa locuinței.
(3) Cerințele de la alin. (1) lit. a), c), d), e) si f) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.
Este incident caz de nulitate motivat de neindicarea corecta a numelui si prenumelui avocatului si cabinetului de avocat, care lipsește de valabilitate procesul verbal de înmânare.
In situația data nulitatea este expresa astfel cum este indicata in art. 175 alin 2 NCPC (2). In cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumata, partea interesata putând face dovada contrara.
Așadar procesul verbal de înmânare a hotărârii este nul datorita indicării denumirii greșite a Cabinetului de avocat unde urma sa se efectueze procedura de citare, ceea ce echivalează cu lipsa din cuprinsul dovezii de inmanare si al procesului-verbal de inmanare a acestor mențiuni.
De altfel dovada de inmanare a sentinței civile nr. 444/11.02.2015 si confirmarea de predare a actelor de procedura nu sunt completate, ceea ce atrage vicierea actelor de procedura.
Potrivit art. 158 NCPC „ (1) In caz de alegere de domiciliu sau, dupa caz, de sediu, daca partea a arătat si persoana insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana, iar in lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, dupa caz, potrivit art. 155 sau 156.(2) Partea poate alege ca toate actele de procedura sa îi fie comunicate la casuta poștala. "
Astfel procesului-verbal de inmanare ar fi trebuit sa cuprindă si numele corect al avocatului, neindicarea corecta a acestuia ducând la îndeplinirea actelor de procedura conform art. 155 alin 1 pct 6 NCPC: "6. persoanele fizice, la domiciliul lor; in cazul in care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscuta ori la locul ales de ele; in lipsa acestora, citarea poate fi făcuta la locul cunoscut unde isi desfășoară permanent activitatea curenta;".
Precizează ca nici un moment nu a solicitat comunicarea actelor de procedura la casuta poștala.
Comunicarea sentinței civile nr. 444/11.02.2015 de către Judecătoria Bârlad nu s-a realizat potrivit art. 161 alin 1 NCPC, art. 162 NCPC, art. 163 alin 1, 6, 7, 8, 9, NCPC, art. 164, art. 165 NCPC, sancțiunea fiind nulitatea actului de procedura.
In acest sens este de menționat faptul că potrivit doctrinei și jurisprudenței împiedicarea în exercitarea în termenele prescrise a drepturilor procesuale, este acel fapt care, în mod obiectiv - deci tară vreo legătură cu atitudinea titularilor drepturilor - i-a oprit pe aceștia să acționeze în termen.
Astfel a fost împiedicat in exercitarea caii de atac datorita nevalabilitatii actului de procedura al comunicării, nici in prezent neavand cunoștința de motivarea hotărârii instanței de fond.
Motivele împiedicării sunt temeinic justificate in condițiile in care hotărârea nu fost comunicată conform prevederilor legale enunțate mai sus.
Desi au indicat instanței adresa de email de corespondenta instanța de fond nu a dispus comunicarea pe acesta adresa de email ci a dispus comunicarea hotărârii la un cabinet de avocat care nu se regăsește in cuprinsul solicitărilor apelantului-reclamant.
Din coroborarea art. 163 (1) rezultă că numai in cazul lipsei persoanelor indicate în text si dacă s-ar fi făcut mențiuni in acest sens pe dovada de inmanare, ar fi urmat procedura de avizare si reavizare pentru ca reclamantul prin apărător sa se prezinte la oficiul postai in vederea ridicării corespondentei.
Considera ca procedura de comunicare hotărârii este nula si efectuata cu încălcarea legii.
In concluzie, solicita admiterea cererii de a formula si motiva apelul si repunerea in termenul de apel.
In drept s-au invocat disp. art. 161 alin 1 NCPC, art. 162 NCPC, art. 163 alin 1, 6, 7, 8, 9, NCPC, art. 164, art. 165 NCPC, art. art. 155, art. 156 din NCPC, art. 186 ncpc, art. 468 alin 1 NCPC si altele din NCPC, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Legal citați, intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința apelată, excepția tardivității apelului se constată că excepția este întemeiată:
Prezenta cerere de apel nu invocă motive de nelegalitate si de netemeinicie; astfel că potrivit art. 476 alin 2 NCPC apelul va fi considerat devolutiv.
Faptul susținut de apelantă in sensul că hotărârea nu a fost legala comunicată nu afectează legalitatea hotărâri, ci modalitatea de curgere a termenului de apel.
Prioritar se va analiza excepția tardivității apelului, care este întemeiată.
Termenul de exercitare a căii de atac este de 30 zile, potrivit art. 468 NCPC, astfel cum este indicat si in dispozitivul sentinței.
Dovada de comunicare a sentinței atestă faptul că sentința a fost comunicată la data de 6 03 2015 iar apelul a fost trimis cu scrisoare recomandată la data de 22 06 2015, cu depășirea termenului legal.
Din dovada de comunicare de la fila 199 dosar rezultă că sentința apelată a fost comunicată la data de 6 03 2015, prin depunerea la cutia poștală, la reclamantul B. C. C., cu domiciliul ales la cabinet avocat M. El. din București, sector 5, . 3, ., . de comunicare s-a realizat la domiciliul ales de reclamant în cererea introductivă.
Dovada de comunicare respectă cerințele prevăzute de art.164 NCPC referitoare la cuprinsul dovezii de înmânare si al procesului-verbal, prevăzute sub sancțiunea nulității exprese.
Potrivit art. 164 alin 1 lit c procesul verbal cuprinde, sub sancțiunea nulității
„c)numele si prenumele sau denumirea, după caz, si domiciliul ori sediul destinatarului, cu arătarea numărului etajului, apartamentului sau camerei, daca cel citat locuiește . mai multe etaje ori apartamente sau in hotel, precum si daca actul de procedura a fost înmânat la locuința sa, depus in cutia poștala ori afișat pe ușa locuinței.”
In cauză destinatarul dovezii de comunicare este reclamantul, a cărui nume este indicat in citație, cu domiciliul ales la avocat. Faptul că nu este indicat in integralitate prenumele avocatului nu conduce la nulitatea dovezii de comunicare pentru că procedura s-a realizat prin depunere in cutia poștală a persoanei la care si-a ales domiciliul reclamantul.
Procedura cuprinde numele destinatarului, prevăzut de art. 164 alin 1 lit. c.
Mențiunea cu privire la numele persoanei căreia i se face înmânarea, prevăzută de art. 164 alin 1 lit d, nu este cuprinsă in comunicare, pentru că aceasta a fost realizată prin depunere la cutia poștală.
Nu există nici un dubiu că respectiva comunicare nu ar fi fost realizată la adresa completă indicată de reclamant de la domiciliul ales.
Apelantul este în eroare cu privire la modalitatea de realizare a comunicării; in cauză procedura nu s-a realizat prin comunicare la căsuța poștală, indicată in art. 158 alin 2 NCPC.
In cauză procedura s-a realizat prin depunere la cutia poștală, prevăzută in art. 163 alin 3 NCPC; cutia poștală din acest text de lege este diferită de căsuța poștală din art. 158 alin 2 NCPC.
Procedura de comunicare prin depunere la cutia poștală este legală, indiferent dacă parte a primit sau nu actul de procedura personal, astfel cum rezultă din art. 165 pct. 1 coroborat cu art. 164 lit. c NCPC.
Apelantul invocă art. 162 NCPC care prevede posibilitatea înmânării actului procedural prin funcționarul însărcinat cu privire a corespondentei; in lipsa acestor persoane înmânarea se face administratorului clădirii sau paznicului.
Din dovada de îndeplinire rezultă că destinatarul, administratorul clădirii, portarul sunt lipsă, astfel că s-a trecut la următoarea modalitate de comunicare prin depunere în cutia poștală.
Susținerea apelantului că procedura de comunicare trebuia realizată prin mail-ul indicat nu este corectă.
Potrivit art. 154 lin 1 si 4 NCPC procedura de comunicare se realizează prin agenți procedurali sau prin postă iar potrivit art. 154 alin 6 comunicarea se poate face si prin postă electronică. Acest ultim alineat prevede posibilitatea de realizare a comunicării prin postă electronică si nu o obligație in acest sens.
Întrucât în cauză procedura s-a realizat prin postă, nu era nici un motiv de a se reveni cu o nouă comunicare prin posta electronică.
Decizia ICCSJ depusa ca si practică nu are relevantă in cauză pentru că aceasta vizează problema nulității procedurii de citare pentru indicarea greșită a numelui părții.
In cauză numele părții este indicat în integralitate.
In consecință comunicarea sentinței apelate s-a realizat la data de 6 03 015, iar apelul trimis prin postă la data de 22 06 2015 este depus cu depășirea termenului de 30 zile; in consecință excepția tardivității este întemeiată.
In cauză nu sunt îndeplinite condițiile repunerii în termen, astfel cum este reglementată in art. 186 NCPC.
In cauză nu este îndeplinită condiția unui motiv temeinic justificat, care exclude culpa părtii, care a împiedicat apelantul să exercite calea de atac.
Faptul că apelantul susține că procedura de comunicare a hotărârii nu a fost legal îndeplinită, nu reprezintă un motiv temeinic care să-l fi împiedicat a depune apelul.
În cauză apelantul a pierdut termenul de exercitare a căii de atac si nu poate obține repunerea in termen pentru motive legale de procedura de comunicare.
Motivele de repunere în termen sunt legate de aspecte ulterioare comunicării.
In temeiul art. 480 coroborat cu art. 468 si 185 NCPC se va admite exceptai tardivității apelului; se va respinge cererea de repunere în termen si se va respinge ca tardivă calea de atac .
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere in termenul de apel.
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge ca tardiv apelul formulat de B. C.- C. împotriva sentinței civile nr. 444 din 11. 02. 2015 a Judecătoriei Bârlad pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 19. 10. 2015.
Președinte, C. A. | Judecător, I.-M. P. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 05 Noiembrie 2015
RED.P.I.M./16.11.2015
EX.4
JUD.FOND. RĂDIȚA I.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 20-10-2015,... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 890/2015. Tribunalul... → |
|---|
