Pretenţii. Decizia nr. 24/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-01-2016 în dosarul nr. 24/2016
Acesta este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 24/2016
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererea de apel formulată de . cu sediul în V., ., . V. prin ESCONSULT I.P.U.R.L. Huși cu sediul în Huși ,..32 județul V. în contradictoriu cu intimatul A. C. cu domiciliul în V., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2025/21.09.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect- pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a arătat că:
- procedura de citare este completă;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- cererea de apel a fost formulată și motivată în termen;
- apelul este scutit de taxă de timbru conform art. 115 din Legea 85/2014.
- s-a solicitat ca judecata cauzei să se facă și în lipsa părților.
Instanța constată că ambele părți nu-și propun probe în apel.
Instanța estimează durata cercetării judecătorești la 3 luni după care constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2025/21.09.2015 Judecătoria V. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu.
A respins ca prescrisă cererea având ca obiect pretenții formulat de reclamanta S.C. T. S.A. V. –prin ESTCONSULT I.P.U.R.L. în contradictoriu pârâtul A. C..
A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu care, în caz de admitere, ar face de prisos, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește legea aplicabilă, instanța a constatat sunt incidente în prezenta cauză dispozițiile art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel, deși prezenta cauză este înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.06.2015, având în vedere că termenul de prescripție a început să curgă anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864 și cele din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
Articolul 3 alin. 1 din același decret statuează că termenul general de prescripție este de 3 ani, iar art. 12 din același act normativ dispune că, în cazul în care un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
În virtutea art. 7 alin. 1 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Sub aspectul situației de fapt, instanța a reținut că suma de 6.072,86 lei solicitată de reclamantă reprezintă debit principal datorat de pârât până la data de 31.10.2008, suma de 7.369,62 lei reprezintă penalități de întârziere aferente debitului principal calculate până la data de 28.02.2015, iar suma de 13.03 lei reprezentând reparații și cea de 13 lei reprezentând cheltuieli poștale sunt sume datorate la data de 30.09.2008, astfel cum rezultă din lista de plată aflată la fila 8.
Sumele de bani datorate cu titlu de contravaloare energie termică datorate până la data de 31.10.2008 se impuneau a fi achitate lunar. Astfel, de la data scadenței fiecărei facturi s-ar fi născut și dreptul material de a solicita plata contravalorii acesteia, dată de la care începe să curgă termenul general de prescripție pentru fiecare prestație în parte.
Acest drept s-a născut în patrimoniul reclamantei și putea fi exercitat, cu posibilitatea obținerii concursului statului pentru obligarea la plată a pârâtului, în termen de 3 ani, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Luând ca dată de început al cursului prescripției pentru ultima dintre prestațiile reprezentând debit pe cea de 31.10.2008, reiese că ultima zi a termenului de prescripție, în care putea fi realizat dreptul la restituirea sumelor, a fost 31.10.2011, iar acțiunea cu care a fost sesizată instanța a fost depusă la data de 16.06.2015 dată ce se află în afara termenului de prescripție.
În ceea ce privește suma de 7.369,62 lei solicitată cu titlu de penalități de întârziere, s-a constatat că și în cazul acesteia s-a împlinit termenul de prescripție având în vedere că potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar așa cum s-a arătat anterior pentru debitul principal s-a împlinit termenul de prescripție extinctivă de trei ani.
Referitor la suma de 13.03 lei reprezentând reparații și cea de 13 lei reprezentând cheltuieli poștale, acestea sunt datorate la data de 30.09.2008, astfel cum rezultă din lista de plată aflată la fila 8, astfel încât luând ca dată de început al cursului prescripției pe cea de 30.09.2008, reiese că ultima zi a termenului de prescripție, în care putea fi realizat dreptul la restituirea sumelor, a fost 30.09.2011, iar acțiunea cu care a fost sesizată instanța a fost depusă la data de 16.06.2015 dată ce se află în afara termenului de prescripție.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță din oficiu și, în consecință, a respins ca prescrisă cererea având ca obiect pretenții formulat de reclamanta S.C. T. S.A. V. –prin ESTCONSULT I.P.U.R.L. în contradictoriu pârâtul A. C..
Instanța a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel . prin ESCONSULT I.P.U.R.L. Huși.
In fapt, apelanta critica modul în care instanța de judecata a respins cererea motivând ca intre S.C T. V. S.A si intimat nu a existat un contract încheiat direct si ca nu exista nici o alta relație prin care se obliga la plata datoriilor.
P. la preluarea debitelor de la asociațiile de locatari conform art. 2 din H.C.L 76/2005 firma distribuitoare agent termic a avut contract de furnizare încheiat cu asociația de locatari astfel la sfârșitul lunii se emiteau facturi cu valoarea totala care se distribuia pe apartamentele din cadrul asociației.
Temeiul legal prin care funcționa distribuirea agentului termic era definita de art.2 alin.(2) din Hotărârea 400/2003 pentru aprobarea si funcționarea asociațiilor de locatari care este forma juridica de organizare si reprezentare a intereselor comune ale proprietarilor aflate . conform art.24 lit. (d) din Regulamentul cadru al asociațiilor de locatari Anexa nr.2 din Legea locuinței nr. 114/1996. asociația incheie contracte si isi asuma in nume propriu sau in numele proprietarilor asociați in interesele legate de clădire.
Forța obligatorie a contractelor consacrata de art. 1270 Cod civil, corelata cu obligația debitorului de executare a obligațiilor proprii cu buna-credința art. 1272 Cod civil, art. 1170 cod civil da dreptul creditorului de a cere îndeplinirea exacta a obligațiilor asumate contractual de debitor, precum si dreptul de dezdăunare conform art. l164, art. l516,art. 1530 Cod civil in caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
Prescrierea dreptului material la acțiune este invocata numai de debitor in prima instanța asa cum prevede art.2512 alin. (10 NCC, iar organul de jurisdicție nu mai poate cere prescripția din oficiu conform art.2512 alin. (2) NCC.
Noul cod civil reglementează posibilitatea renunțării la prescripție art.2507-2511 NCC, iar art.2512 alin. (3) permite pârtilor care au capacitatea deplina de exercițiu sa modifice prin acord expres durata termenilor de prescripție sau cursul prescripției prin fixarea începutului acesteia ori prin modificarea cauzelor de suspendare sau intrerupere cu respectarea limitelor prevăzute de dispozițiile art.2515 alin. ( 4) NCC.
Principiul justului echilibru intre interesele pârtilor unui raport juridic îndreptățește concluzia ca nu poate fi realizata protecția drepturilor invocate de instanța al căror rol este de a proteja furnizorul împotriva riscului de neplata, dandu-i posibilitatea de a sancționa reaua- credința a beneficiarilor serviciilor sale.
Dispozițiile din contractul - cadru aprobat prin ordinul ANRE nr.483/2008 reglementează un drept al furnizorului in relația cu utilizatorul care in cazul condominiilor reprezintă toti consumatorii din condominiul respectiv si ca Legea nr.325/2006 este cea care prevede intelesul termenilor de utilizator si care reprezintă legea cadru pentru serviciul public de alimentare cu energia termica, prin incalcarea acestui drept se intelege o incalcare a legii menționate.
In considerarea celor anterior enunțate arătă că S.C. Temica V. S.A. in calitate de creditor nu poate fi îngrădita in drepturile sale de a proceda la recuperarea de la rai platnici a datoriilor acumulate si cere a i se elibera o hotărâre in care sa cuprindă o sentința civila pentru recuperare debitului.
În drept, apelanta și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art.466-471 C., art.l 164-1530 CC, Legea nr. 114/1996, Legea nr.325/2006.
În conformitate cu depozițiile art. 77 din Legea nr.85/2006 apelanta este scutita de la plata taxei de timbru.
În apel nu s-au solicitat probe noi.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel se reține că instanța de fond nu a făcut nici o referire în considerentele hotărârii la inexistența raporturilor contractuale, preluarea debitelor sau forța obligatorie a contractelor.
Instanța de fond s-a pronunțat exclusiv asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, astfel încât acest prim motiv de critică apare ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel se reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Decretului Lege 167/1958 și a Legii 71/2011.
Contrar celor susținute prin motivele de apel, instanța putea să invoce din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind debite al căror curs al prescripției a început să curgă sub incidența vechiului Cod civil.
În acest sens se va reține și Decizia nr. 17 februarie 2014 (Decizia 1/2014) privind examinarea recursurilor în interesul legii formulate de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. și Colegiul de conducere al Curții de Apel C. privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201 și art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 și art. 2.513 din Codul civil, raportat la dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, în referire la invocarea de către instanțe, din oficiu ori de către părți, după momentul procedural prevăzut de art. 2.513 din Codul civil, a excepției prescripției extinctive, în cazul prescripțiilor începute sub imperiul Decretului nr. 167/1958, împlinite și, respectiv, neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil – 1 octombrie 2011 prin care s-a statuat că instanțele de judecată pot invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Art. 203 si art. 204 din Legea nr. 71/2011 instituie si doua derogări de la aplicarea legii sub imperiul căreia a început sa curgă prescripția. Astfel:
dispozițiile art. 2.532 pct. 6 si 7 C.civ. privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplica si in cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil, daca împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după aceasta din urma data;
- dispozițiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil se aplica si in cazul cererii de chemare in judecata sau de arbitrare introduse după . Codului civil.
Orice alte prevederi înscrise in Codul civil din 2009, indiferent ca sunt de drept material sau vizează aspecte procesuale, se aplica numai prescripțiilor extinctive care încep după . acestui act normativ, astfel încât renunțarea la prescripție, stabilirea altor termene nu poate fi reținută de instanță ca motive de respingere a excepției invocate de către instanța de fond.
În cauză, nu s-au făcut dovezi de către apelantă sub aspectul incidenței dispozițiilor legale sus arătate.
Având în vedere aceste considerente, față de dispozițiile art. 480 C., instanța de apel va respinge apelul și va păstra hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta ., prin ESTCONSULT IPURL Huși, împotriva sentinței civile nr. 2025/21.09.2015, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2016.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, M. R. |
M.R. 15 Ianuarie 2016
RED.A.C./18.01.2016
TEHN.A.C./18.01.2016
EX.4
JUD.FOND: D. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 34/2016. Tribunalul VASLUI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
