Situaţie juridică minor. Sentința nr. 227/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 227/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-02-2016 în dosarul nr. 227/2016
Document finalizat.
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 227/2016
Ședința publică de la 18 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Grefier O. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V. și pe pârâții C. M. și C. M., având ca obiect situație juridică minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic B. M., pentru reclamantă, pârâta C. M., personal, identificată cu CI . nr._, CNP_ și pârâtul C. M., identificat cu CI . nr._, CNP_, asistați de av. H. L..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al treilea termen de judecată, procedura este legal îndeplinită, s-a solicitat judecata în lipsă, au fost depuse relațiile solicitate.
Apărătorul pârâților depune înscrisuri și arată că acestea au fost comunicate și reclamantei.
Instanța învederează că înscrisurile depuse nu sunt traduse în limba română și interpelează apărătorul pârâților cu privire la acordarea unui termen pentru a depune traducerea acestora, în cazul în care au relevanță deosebită asupra probatoriului.
Av.H. arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată deoarece înscrisurile nu schimbă probatoriul, a demonstrat că familia nu trăiește doar din alocațiile de stat ale copiilor și din alocația de handicap.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea judecătorească finalizată, și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic B. M. arată că minora C. A. N. este copilul cu grad de handicap și în prezent se află în Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap Bârlad unde este îngrijită de personal calificat. Din raportul de reevaluare, precum și din ancheta socială depusă la dosar rezultă că nu s-au modificat condițiile care au dus la instituirea măsurii de protecție. Pârâții au făcut eforturi pentru îmbunătățirea condițiilor de locuit, dar nu și a abilităților parentale, pentru aceste motive solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență al copilului C. A. N. cu plasamentul la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap Bârlad, delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești, directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V., obligarea părinților să presteze acțiuni sau lucrări de interes local între 20 și 40 de ore lunar pe durata aplicării măsurii de protecție specială pe raza administrativ teritorială în care au domiciliul sau reședința, în conformitate cu prevederile art.67 alin.2 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului republicată, decăderea din exercițiul drepturilor părintești ale ambilor părinți.
Av. H. L., având cuvântul pentru pârâți, precizează că în ceea ce privește sesizarea instanței, nu s-au respectat dispozițiile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, în sensul că reclamanta trebuia să depună cererea de înlocuire a măsurii de protecție în termen de 5 zile de la punerea în executare a ordonanței președințiale.
Instanța învederează că acest aspect, respectiv tardivitatea introducerii cererii de chemare în judecată, este o chestiune prealabilă care nu mai poate fi invocată la momentul dezbaterilor pe fond.
Apărătorul pârâților arată că au fost decăzuți din dreptul de a mai formula cereri sau invoca excepții, însă nu s-au respectat dispozițiile de sesizare a instanței.
Instanța precizează că acest aspect nu poate fi calificat ca și apărare de fond, retrage cuvântul asupra dezbaterilor și pune în discuție excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată.
Consilier B. M. solicită respingerea excepției întrucât dosarul nu era complet și copilul a avut nevoie de o perioadă de acomodare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că dacă este vorba despre o excepție relativă, solicită a fi respinsă conform art. 246 și urm. din Codul de procedură civilă. Dacă excepția invocată este absolută, solicită respingerea ei ca neîntemeiată deoarece chiar dacă reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 100 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, aceasta nu prevede o sancțiune pentru încălcarea acestui termen, textul prevăzând că plasamentul regim de urgență este o măsură provizorie și durează până când instanța se pronunță asupra măsurii de protecție specială ce urmează a se lua cu privire la minor.
Tribunalul, cu privire la excepția tardivității cererii de chemare în judecată apreciază că nu poate fi decât o excepție de procedură și absolută. Raportat la dispozițiile art. 100 alin. 4, având în vedere că legiuitorul nu a prevăzut nici o sancțiune pentru depășirea termenului de 5 zile, termen prin care legiuitorul indică urgența cu care trebuie să acționeze autoritatea statului pentru protejarea intereselor minorului, apreciază că excepția nu poate fi primită urmând a fi respinsă. Termenul de 5 zile prevăzut de art. 100 alin. 4 din Legea nr. 272/2004 nu este un termen de decădere, în sensul prevăzut de Codul Civil, nefiind o sancțiune pentru lipsa de diligență a reclamantei în exercitarea unui drept.
Instanța acordă acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin consilier juridic, arată că își menține concluziile expuse anterior.
Av. H., având cuvântul pentru pârâți, solicită respingerea acțiunii promovate de către reclamantă pentru că motivele care au stat la baza luării măsurii de protecție specială în regim de urgență s-au modificat. Au depus înscrisuri din care reiese că pârâții au remediat situația locativă, igiena s-a modificat, au zugrăvit, au curățat lenjeriile, covoarele.
În ceea ce privește mijloacele materiale, s-a reținut în ancheta socială că pârâții trăiesc numai din alocațiile copiilor. Din înscrisurile depuse, rezultă că familia a avut mijloace materiale pentru creșterea copiilor, tatăl lucrând în străinătate, au și 17 ha de teren în arendă. Dacă tatăl ar fi fost consumator cronic de alcool, nu i-ar mai fi dat nimeni pământ în arendă, astfel că nu reiese din înscrisuri consumul de alcool.
Referitor la spațiul de locuit, s-a afirmat că pârâții locuiesc în casa bunicului patern, însă aceștia sunt beneficiarii casei, în baza contractului de donație încheiat.
În ceea ce privește plasamentul în regim de urgență, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 272/2004, măsura este temporară și are caracter excepțional, și având în vedere că s-au modificat condițiile care au dus la instituirea ei, instanța trebuie să dispună încetarea măsurii și reintegrarea copilului în familia sa.
Neglijența a fost motivul denunțului, însă aceasta s-a întâmplat în perioada de campanie agricolă, când oamenii de la țară nu mai au timp suficient la dispoziție și neglijează igiena, dar pârâții intenționau să facă ordine după ce plăteau tuturor celor care aveau pământ în arendă la ei. Dacă pârâtul era consumator de alcool, nu ar fi fost chemat în Spania 9 ani la rând. A fost un incident când a consumat alcool și, pe fondul problemelor sale cardiace, a fost internat în spital pentru că i s-a făcut rău.
Familia nu trebuie să fie sancționată și să li se ia copiii, care trebuie să trăiască alături de părinți. Au apelat la ajutorul bunicului patern când pârâta pleca de acasă la cumpărături. Bătrânul are discernământ și poate supraveghea copiii.
Având în vedere că trăiesc mai multe persoane în aceeași curte, relațiile între rude pot fi zdruncinate. Mai arată av. H. că de fiecare dată când s-a întâlnit cu pârâții, aceștia nu miroseau a alcool și aveau hainele curate. Nu reprezintă un pericol social pentru copii. Dispozițiile art.8 din CEDO și din jurisprudență impun menținerea legăturii copilului cu familia și doar dacă familia este nedemnă se impune ruperea legăturilor. Mai precizează că reclamanta dorește menținerea măsurii de protecție specială, familia a muncit peste măsură și și-a neglijat copiii, însă au conștientizat gravitatea faptelor și solicită instanței clemență pentru a primi copiii înapoi, reclamanta având posibilitatea să îi monitorizeze. În ceea ce privește decăderea, arată că nu se impune, deoarece măsura s-a luat ca urmare a neglijării copiilor și nu datorită maltratării. Ca urmare solicită respingerea acestui capăt de cerere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea în parte a acțiunii reclamantei și înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență al copilului C. A. N. cu plasamentul la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap Bârlad, delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești, directorului general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V., obligarea părinților să presteze acțiuni sau lucrări de interes local între 20 și 40 de ore lunar pe durata aplicării măsurii de protecție specială pe raza administrativ teritorială în care au domiciliul sau reședința, în conformitate cu prevederile art.67 alin.2 din Legea nr.272/2004. Referitor la capătul de cerere privind decăderea, solicită respingerea ca neîntemeiat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 508 C.civ. și nu este în interesul superior al minorului ca acesta să piardă legătura cu părinții.
Ca și reper pentru instanță, care nu o obligă pe aceasta în nici un fel, arată că în dosarul nr._ prin sentința civilă nr. 190/2016 s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și s-a respins decăderea pârâților din exercițiul drepturilor părintești, privind un copil din aceeași familie.
Pe fond, consideră că cererea reclamantei este în parte întemeiată, s-au modificat parțial împrejurările care au fost avute în vedere la instituirea măsurii de protecție, însă nu suficient de semnificativ, pentru a permite reintegrarea copilului în familie.
Din probe rezultă că pârâții au făcut eforturi pentru a-și îmbunătăți condițiile de locuit. Nu s-au îmbunătățit însă abilitățile parentale, comportamentul acestora nesuferind modificări semnificative. Pârâții sunt recalcitranți pe fondul consumului excesiv de băuturi alcoolice, mai ales pârâta. A fost contestat comportamentul necorespunzător al pârâtei pe fondul consumului excesiv de alcool, dar acesta este confirmat de către autorități, vecini și chiar de către rude, cum ar fi tatăl pârâtului, care a rămas cu copiii de cele mai multe ori și care a arătat că pârâta consumă băuturi alcoolice, devine violentă, pleacă de la domiciliu, nu le asigura hrana, îmbrăcămintea corespunzătoarea și nu le făcea igiena. Faptul că pârâții sunt consumatori de băuturi alcoolice, devin violenți iar la aceste violențe asistau și copiii, rezultă și din celelalte acte existente la dosarul cauzei, respectiv două adeverințe întocmite de Spitalul Județean de Urgență V., în care pârâtul are două internări pe fondul consumului de alcool. Faptul că familia nu s-a ocupat corespunzător de minoră rezultă și din caracterizarea medicului de familie. Din această caracterizare rezultă că la un examen de rutină în anul 2014, s-a constatat că minora C. A. M. suferea de incontinență urinară, copilul declarând că i-a fost rușine să spună deoarece mama o agresa. Tratamentul a fost achizițonat din bugetul propriu al cabinetului. Minorei din prezentul dosar nu i s-a mai administrat tratament medical de specialitate din luna noiembrie 2009, însă mama s-a prezentat la cabinetul medical pentru completarea actelor necesare în vederea obținerii indemnizației de handicap.
Copilul a fost vizitat la domiciliu, a fost găsit cu bunicul într-o stare precară de curățenie. Și din celelalte acte existente la dosar, rezultă că minorii au fost în mod sever neglijați, mama fiind în general de acasă în diferite locuri, copiii rămânând nesupravegheați, inclusiv acest copil cu probleme severe de sănătate. Copiii erau lăsați în grija bunicului patern, care are peste 70 ani, care are discernământ, însă cu probleme de sănătate care fac imposibilă supravegherea și îngrijirea corespunzătoare a copiilor. Față de toate aceste aspecte, de faptul că familia a prezentat un comportament de neglijare fizică și emoțională față de copii, apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să beneficieze de măsură de protecție specială, însă față de eforturile făcute de către cei doi pârâți, nu este în interesul superior minorei ca pârâții să fie decăzuți din exercițiul drepturilor părintești.
Instanța a declarat dezbaterile închise și a lăsat cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 394 alin.1 C.pr.civ., dându-se sentința de față.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr._, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pârâții C. M. și C. M. solicitând să se dispună asupra situației juridice a copilului C. A. N., născut la data de 04.12.2004, în loc.V., CNP_.
În motivarea cererii arată:
În fapt, copilul C. A. N. este fiica lui C. M. și R. M., care ulterior s-au căsătorit. Din această relație au mai rezultat și copiii C. M. A. și C. B.-E. în vârstă de 5 ani.
A. N. este diagnosticată cu encefalopatie cronică infantilă formă bipolară; epilepsie; regresie neuromotorie severă și psihică profundă încă de la naștere, greu transportabilă, fiind încadrată în gradul I de handicap, conform Hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului V. nr.635/08.04.2015. Cazul acestor copii cu domiciliul în satul Chițoc, . a ajuns în atenția direcției ca urmare a sesizării înregistrate la DGASPC V. cu numărul_/17.09.2015 din partea Primăriei L. - C. de Asistență Socială.
Reprezentanții Serviciul de Intervenție în Regim de Urgență din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V. au realizat evaluarea inițială și au recomandat îmbunătățirea condițiilor de trai în vederea asigurării unor condiții minim normale de dezvoltare a copiilor. Familia locuiește într-un imobil care este proprietatea bunicului patern C. M., în vârstă de 70 ani, persoană suferindă de afecțiuni cronice (diabet, posibil Parkinson) care abia își poate realiza/satisface la nivel minimal propriile trebuințe. Casa este formată din 3 camere, una este încuiată deoarece bunicul își ține lucrurile necesare înmormântării iar alte două camere au regim semidecomandat. Camerele sunt vizibil neîngrijite, la momentul vizitei reprezentanților direcției au fost observate haine murdare aruncate haotic, resturi alimentare și veselă nespălată, pereții negri de la fumul emanat de sobă și plini de pete de grăsime, acestea toate justificând izul greu respirabil al camerelor. A. N. a fost găsită dezbrăcată de la mijloc în jos, fără igiena corporală satisfăcută, iar patul unde stătea era acoperit de o pătură murdară și plină de resturi alimentare pe care minora le mânca cu mâna.
Bunicul patern a declarat că mama consumă alcool frecvent, este recalcitrantă, neglijentă în ceea ce privește curățenia din locuință, uneori și cu copiii privind igiena corporală, dar le face de mâncare, au rechizite pentru școală și îmbrăcăminte.
În comunitate familia C. este cunoscută ca fiind o familie consumatoare de alcool (tatăl având și internări în acest sens), recalcitranți, în cele mai dese cazuri între cei doi părinți consumându-se și episoade de violența (prilej cu care mama părăsește domiciliul conjugal, așa cum s-a întâmplat și în data de 08.09.2015 când a lipsit câteva zile și nimeni nu știa nimic de ea).
Familia a prezentat în decursul timpului un comportament de neglijare fizică și emoțională față de copii, prin nesatisfacerea nevoilor de bază și neasigurarea unor condiții decente de trai care să permită dezvoltarea și bunăstarea lor.
Pentru aceste motive s-a instituit plasamentul în regim de urgență al copilului C. A. N. la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu Handicap Bârlad, conform Sentinței civile (ordonanță președințială), nr. 1424/20.10.2015 emisă de Tribunalul V..
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art.41 alin.3, art.62 alin.l lit.c,art. 66 alin.3,art. 70 alin.3 și art.139 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu prevederile art. 140 din Legea nr. 272/2004 prezenta acțiune este scutită de taxă judiciară de timbru.
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și anchetă socială.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
În fapt, copilul C. A. N., născută la data de 04.12.2004 are filiația stabilită față de ambii părinți, pârâții din prezenta cauză. Aceștia au împreună trei copii, toți minori. A. N. este diagnosticată cu ecefalopatie cronică infantilă formă bipolară, epilepsie, regresie neuromotorie severă și psihică profundă, fiind încadrată în gradul I de handicap, conform Hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului V. nr. 635/08.04.2015.
Conform sentinței civile nr. 1424/20.10.2015, emisă pe cale de ordonanță președințială de Tribunalul V., minora beneficiază în prezent de măsură de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu handicap Bârlad, deoarece în cadrul familiei naturale îi sunt puse în primejdie dezvoltarea fizică, socială și educațională ( filele 14-17 dosar).
Din raportul de evaluare psihosocială ( filele 8-12 dosar), reiese că mediul familial nu vine în întâmpinarea nevoilor copilului, constatându-se încălcarea în mod abuziv a drepturilor de a fi îngrijit corespunzător, de a-i asigura satisfacerea în deplină siguranță a nevoilor biologice, emoționale, de dezvoltare fizică și psihică.
În drept, potrivit art. 70 din Legea 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului,
„ (1) În situația plasamentului în regim de urgență dispus de către directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanța judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură.
(2) În situația în care nu se mai mențin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgență, directorul direcției generale de asistență socială și protecția copilului poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de urgență.
(3) Instanța judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului și va dispune încetarea plasamentului în regim de urgență și, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanța se va pronunța, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părintești.”
Articolul 62 din lege definește măsura plasamentului ca fiind
(1) „… o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidențial, prevăzut la art. 123 alin. (2) și licențiat în condițiile legii.
(2) Persoana sau familia care primește un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România și să fie evaluată de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament”
Pentru a decide cu privire la înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului, instanța trebuie să verifice dacă subzistă motivele care au determinat luarea măsurii de protecție specială.
Or, din raportul de evaluare psiho-socială realizat de către reclamantă, rezultă că minora se află în situație de risc, aflându-se permanent într-un mediu insecurizant, pe fondul incapacității părinților de a răspunde pozitiv nevoilor esențiale ale copilului de asigurare a hranei, a îmbrăcămintei, a igienei, nevoilor de educație, de sănătate fizică și psihică, cât și nevoilor emoționale ( filele 8-12 dosar).
În ceea ce privește garanțiile materiale pe care le prezintă părinții minorei instanța constată, potrivit susținerilor reclamantei, coroborate cu raportul de anchetă socială, și înscrisurile depuse la dosar de către pârât, că tatăl obține venituri din muncă sezonieră în străinătate. Totuși, acestea nu par a fi administrate corespunzător, dat fiind faptul că pe parcursul numeroaselor vizite efectuate de asistenții sociale, s-a constat că minorii nu aveau pregătită hrană caldă, iar imobilul în care locuiește familia se prezenta într-o stare avansată de degradare. În casă predomina dezordinea, lipsa igienei și un miros greoi, neplăcut.
Cu ocazia unei vizite a autorităților locale în data de 10.09.2015, la familia C.,
s-a constatat că minora era dezbrăcată, murdară de materii fecale, iar patul unde stătea nu avea lenjerie, fiind foarte murdar ( fila 53 dosar).
În ceea ce privește garanțiile morale pe care le prezintă pârâții, instanța apreciază că sunt insuficiente pentru creșterea și educarea copilului. Pârâții ignoră nevoile de bază ale minorei, cât și nevoile emoționale. Aceștia nu dispun de abilitățile parentale necesare pentru a-și asuma responsabilitățile cele revin în calitate de părinți.
De altfel, cazul minorei a ajuns în atenția D.G.A.S.P.C. V., ca urmare a sesizării Primăriei L. – C. de asistență socială. Din raportul de anchetă socială efectuat de sesizor la data de 12.10.2015, rezultă că pârâții oferă copiilor condiții precare de locuit, spațiul locativ fiind neigenizat, neaerisit și în dezordine. Mama a fost găsită în stare de ebrietate, iar vecinii au declarat că situația familiei este deficitară, adulții se ceartă mereu și consumă în exces băuturi alcoolice. Pârâta nu a putut prezenta tratamentul fetiței, susținând că trebuie să meargă să îl cumpere și că nu a ajuns la medicul neurolog deoarece are de adunat recolta de pe câmp ( fila 26 dosar).
Pe parcursul derulării procedurii judiciare, pârâții s-au prezentat la termenele de judecată și au solicitat administrarea de probatorii pentru a dovedi că și-au îmbunătățit condițiile materiale și că prezintă garanții morale pentru creșterea copiilor.
Ca urmare a solicitării instanței, C. de asistență socială din cadrul Primăriei L., a efectuat la data de 11.02.206 un nou raport de anchetă socială, ca urmare a trei vizite consecutive efectuate la domiciliul pârâților. S-a consemnat că pârâții au depus eforturi pentru ameliorarea condițiilor de locuit sub aspectul igienei în imobil, deși una dintre încăperi emana un miros de șoareci, iar celelalte arătau că nu sunt locuite. Pârâta a indicat drept bucătărie, camera în care locuiește socrul său, care era murdară și în dezordine ( fila 132 dosar). Mama se afla în stare de ebrietate. Vecinii au relatat că între pârâți și ceilalți membri adulți ai familiei, care locuiesc în aceeași curte, s-au auzit certuri, în continuare.
Medicul de familie a dat relații despre starea de sănătate a minorei și a relatat faptul că acesteia nu i s-a mai administrat tratament medical din noiembrie 2009 ( fila 28 dosar).
Reclamanta a întocmit raport de reevaluare a situației copilului. S-a constat lipsa unui minim interes al mamei cu privire la situația minorei, despre care nu a întrebat cu ocazia vizitei reprezentanților reclamantei. S-a apreciat îmbunătățirea condițiilor de locuit, însă datorită faptului că în camere era extrem de frig, sobele erau complet reci, nu a fost identificat nici un obiect de veselă, nici un preparat alimentar, s-a ajuns la concluzia că acestea sunt nelocuite.
În ceea ce privește apărarea pârâților, instanța remarcă dorința acestora de reintegrare a copiilor în familie. Totuși, argumentul conform căruia copii au fost neglijați datorită campaniei agricole, fiind un eveniment singular, nu poate fi primit.
Pârâții au primit vizita autorităților locale de nenumărate ori, constatându-se de fiecare dată, lipsa de igienă a locuinței, faptul că mama este plecată frecvent de acasă și consumă alcool.
Împrejurarea că pârâtul muncește sezonier în străinătate nu pare să ducă la ameliorarea condițiile materiale ale familiei, ceea ce denotă cheltuirea banilor în mod deficitar.
Nici apărarea conform căreia pârâții nu consumă alcool nu poate fi primită. Acest lucru a fost constatat de către reprezentanții reclamantei, de către autoritățile locale și de către cadrele medicale, cu ocazia internării pârâtului, în comă alcoolică. Susținerea conform căreia pârâtul a amețit din cauza problemelor legate de afecțiunile pe care le are la inimă sunt combătute de informațiile oferite de Spitalul Județean de Urgență V., din care rezultă că diagnosticul a fost de comă alcoolico grad IV ( fila 43 dosar).
Rezultă că pârâții nu au reușit să conștientizeze necesitatea asumării responsabilităților părintești, prin satisfacerea nevoilor copiilor, care nu constau doar în igenizarea locuinței și asigurarea hranei.
Prin urmare nu poate fi primită apărarea pârâților și cererea lor de reintegrare în familie a minorei. Tribunalul remarcă interesul acestor părinți pentru reîntregirea familie și apreciază că este un demers firesc și lăudabil, însă, la acest moment, interesul superior al copilului este de a fi separat de mediul familial, tocmai pentru a i se satisface nevoile psihoemoțioanle, sociale, vestimentare, alimentare și medicale. Instanța are în vedere, în special, dreptul copilului de a bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru realizarea efectivă a acestui drept, potrivit art. 46 din Legea 272/2004. Acest drept i-a fost încălcat în mediul familial și nu există certitudinea că situația va fi diferită, la acest moment, dacă copilul ar fi reintegrat în familie.
Rezultă așadar că minora se află în continuare în dificultate, fiind lipsită de ocrotire părintească, așa încât se impune ca acesta să beneficieze în continuare de măsura plasamentului.
Legea 272/2004, ca de altfel orice reglementări în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, se subordonează principiului interesului superior al copilului, iar acest interes reclamă ca minora să beneficieze în continuare de protecție.
Astfel, instanța va dispune înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență pentru A. N., cu plasamentul la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu handicap Bârlad, urmând ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V., potrivit art. 66 alin. (3) din Legea 272/2004.
În temeiul art. 128 din aceeași lege, urmează a acorda alocația de plasament în beneficiul minorei.
Potrivit art. 67 alin. (2 ) din același act normativ, instanța va obliga pârâții să presteze, pentru întreținerea minorei câte 20 ore lunar fiecare în acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ teritorială a localității de domiciliu. Astfel, deși pârâtul face dovada că obține venituri din muncă, acestea sunt cu caractersezonier.
Privitor la capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâților din exercițiul drepturilor părintești, Tribunalul reține următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat și decăderea pârâților din drepturile părintești.
Conform dispozițiilor art. 508 din Noul Cod Civil, instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, consum de alcool sau stupefiante, purtare abuzivă, neglijență gravă în exercitarea obligațiilor părintești ori prin atingere gravă a interesului superior al copilului.
Apreciază Tribunalul că decaderea din drepturile părintești în cadrul dispozitiilor art. 508 din Noul Cod civil, invocate de reclamantă ca temei juridic al acțiunii, constituie cea mai gravă sancțiune civilă ce se poate lua împotriva părinților care prin felul de exercitare a drepturilor părintești, respectiv dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, consum de alcool sau stupefiante, purtare abuzivă, neglijență gravă în exercitarea obligațiilor părintești ori prin atingere gravă a interesului superior al copilului.
În prezenta speță, prin cererea introductivă, reclamanta a reproșat pârâților faptul că nu dispun de abilități parentale pentru gestionarea și asumarea responsabilităților parentale, copii fiind supuși neglijării socio-familiale severe.
Material probatoriu a confirmat susținerile reclamantei, însă instanța apreciază că nu ne aflăm în cazurile de decădere din drepturile părintești reglementate expres și limitativ de art. 508 din Noul Cod civil.
Părinții fac eforturi pentru a reîntregi familia și doresc să își îmbunătățească condițiile materiale pentru a le oferi copiilor o viață mai bună. Nu rezultă din probele administrate că aceștia au aplicat rele tratamente minorei, de natură să ducă la decăderea din drepturile părintești. Lipsa abilităților parentale va putea fi înlăturată cu ajutorul ședințelor de consiliere a acestora.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează a respinge cererea reclamantei de decădere a pârâților din drepturile părintești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V., în contradictoriu cu pârâții C. M., CNP_ și C. M., CNP_, domiciliați în ., jud. V..
Dispune înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență pentru copilul C. A. N., născut la 04.12.2004, CNP_, cu plasamentul la Complexul de Servicii Comunitare pentru Persoana cu handicap Bârlad.
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 128 din legea nr. 272/2004.
Obligă pârâții să presteze, pentru întreținerea minorei, câte 20 ore lunar în acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ teritorială a ..
Respinge capătul de cerere privind decăderea pârâților din exercițiul drepturilor părintești.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Tribunalul V..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2016.
Președinte, O. C. | ||
Grefier, O. P. |
Red. OC/24.0._
Tehnored.OP
6ex/4com.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 189/2016. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 192/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
