Uzucapiune. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 139/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 139/R/2015
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător O. A. C.
Judecător O. C.
Grefier E. G.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant M. I., domiciliat în .. V., în contradictoriu cu intimații - pârâți U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI COROIEȘTI, C. L. COROIEȘTI și B. A. A., împotriva sentinței civile nr. 641 pronunțată la data de 03.03.2015 de Judecătoria Bârlad, în dosarul nr._ având ca obiect uzucapiune.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 14.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.10.2015 și ulterior, pentru astăzi, 28.10.2015, când s-a dat soluția de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 641/03.03.2015 Judecătoria Bârlad a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. N. A., invocată de instanță din oficiu ca rămasă fără obiect.
A admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. A. A., excepție invocată de instanță din oficiu.
A respins acțiunea formulată de reclamantul M. I. domiciliat în . în contradictoriu cu pârâta B. A. A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților U. A. Teritorială a Comunei Coroiești și C. L. Coroiești în ceea ce privește cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra suprafeței de teren de 6978 m.p.
A respins cererea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială a Comunei Coroiești și C. L. Coroiești pentru suprafața de de 6978 m.p., proprietatea lui B. A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților U. A. Teritorială a Comunei Coroiești și C. L. Coroiești în ceea ce privește cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra suprafeței de teren de 7669 m.p.
A respins cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții U. A. Teritorială a Comunei Coroiești și C. L. Coroiești, ca neîntemeiată.
A respins cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată, cerere formulată de reclamantul M. I., ca neîntemeiată.
A obligat reclamantul să ramburseze pârâților U. A. Teritorială a Comunei Coroiești și C. L. Coroiești suma de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Conform Adeverinței nr. 56 din data de 03.09.1991 pe numele mamei reclamantului, respectiv M. R., s-a eliberat adeverința în temeiul legii fondului funciar prin care s-a constat că acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,92 ha. Prin adeverința nr. 55 din data de 03.09.1991, lui M. I. i s-a eliberat adeverința în temeiul legii fondului funciar prin care s-a constat că acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha.
Potrivit adeverinței nr. 957 din data de 22.03.2013, reclamantul M. I. deține conform registrului agricol suprafața de 7,10 ha, din care, deține în proprietate suprafața de 0,50 ha, iar sub alte forme 6,60 ha. Conform susținerilor reclamantului coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv D. M. I. și A. S., terenul în litigiu, cu suprafața de 1,50 ha este folosit de reclamant. După anul 1989 terenul a fost folosit de reclamant în exclusivitate, iar înainte de acest an, a fost folosit de părinții acestuia. Martorul D. M. I. relatează că lotul este al tatălui reclamantului.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, în Registrul agricol 1956-1958, M. I. și M. R. (părinții reclamantului), sunt înscriși cu suprafața totală de 4,92 ha. Pentru această suprafață a fost eliberată de către Comisia comunală Coroiești Adeverința nr. 56 din 3 septembrie 1991, iar în baza Adeverinței nr. 56 din 3 septembrie 1991 a fost emis Titlul de proprietate nr. 522/_ din 5.12.1995, pe numele M. R., în care este înscrisă suprafața de 4,92 ha. Suprafața de teren în litigiu nu este înscrisă în acest titlu.
Pe de altă parte, în baza adeverinței nr. 55 din 3 septembrie 1991 a fost emis Titlul de proprietate nr. 1189/_ din 15.03.2000 pe numele M. I., în care este înscrisă suprafața de 5.139 mp. Suprafața de teren în litigiu nu este înscrisă în acest titlu.
La data de 09.03.2005, Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Glăvănești, județul Bacău, eliberează pe numele M. I. Adeverința nr. 728, din care rezultă faptul că „... M. I. I. moștenitor al defunctului M. I. a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,00 ha situate pe raza comunei Glăvănești la Legea 18/1991. Această suprafață a rămas la dispoziția comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar fiind înscris în titlul de proprietate a domului Ș. G..
Cu ocazia efectuării expertizei, reclamantul a explicat că terenul a aparținut anterior cooperativizării, numitei S. T., respectiv lui B. I. (moștenitorul acesteia). La sediul Primăriei comunei Coroiești nu există documente din care să rezulte cine a fost proprietar pe suprafața de teren în litigiu anterior cooperativizării. Suprafața de teren în litigiu se găsește pe teritoriul administrativ al comunei Coroiești, județul V., extravilan este determinată analitic, conform posesiei la data efectuării măsurătorilor = 1 ha 4.647 mp din care în rezerva Comisiei locale Coroiești = 7.669 mp, iar în proprietatea lui B. A. = 6.978 mp, conform Titlului de proprietate 1222/_ din data de 24.12.2002.
Conform procesului verbal de punere în posesie 49 de la data de 17.05.2011 B. N. A. a fost pusă în posesie cu suprafța de teren de 1 ha, în punctul Poienaș.
Potrivit adresei nr. 356/23.01.2015 emisă de Primăria Coroiești tarlaua Poienași a fost măsurat, iar cetățenii au fost puși în posesie. Terenul cu suprafața de 1,5 ha înainte de colectivizare a aparținut numitei B. A. și altor cetățeni. La nivelul comunei Coroiești nu este înregistrat niciun schimb de terenuri între reclamantul M. I. și B. I. ( tatăl numitei S. N.) și nici nu există rol pe numele B. I..
Prin sentința penală nr. 75/2012 de la 07.02. 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 5668/ 189/2010 Judecătoria Bârlad a dispus achitarea lui M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea de posesie
III. Asupra excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei B. N. A.
Așa cum s-a arătat, prin încheierea de ședință din data de 13.01.2015 instanța a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. N. A., iar la următorul termen de judecată, respectiv la data de 03.02.2015, s-a apreciat că s-a produs o eroare materială cu privire la numele pârâtei, pârâta fiind B. A. în loc de B. N. A..
În aceste condiții, instanța a apreciat că excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. N. A., invocată de instanță, din oficiu, a rămas fără obiect.
IV. Asupra excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei B. A. A.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 41 alin.1 din codul de procedură civilă care prevăd că „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. Conform art.7 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, „capacitatea de folosința începe de la nașterea persoanei (fizice) in încetează cu moartea acesteia”.
De asemenea, instanța a reținut că pentru introducerea unei acțiuni civile este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: afirmarea unui drept, interesul, capacitatea procesuală de folosință și de exercițiu și calitatea procesuală activă și pasivă. Totodată, în temeiul art. 1169 Cod civil, reclamantului îi incumbă obligația de a dovedi îndeplinirea acestor condiții.
În urma verificărilor efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de date nu s-au efectuat înregistrări cu privire la vreo persoană pe numele B. A. A..
În aceste condiții, cum reclamantul nu a făcut dovada că pârâta B. A. A. există, se află în viață și nu a depus niciun act de stare civilă, instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B. A. A. și a respins acțiunea cu privire la aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
V. Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, U. A. Teritorială Coroiești și C. L. Coroiești
În drept, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 109 C.proc. civ., potrivit cărora, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea unei instanțe competente.
Literatura de specialitate a stabilit patru condiții de exercitare a acțiunii civile, respectiv afirmarea unei drept, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală activă și pasivă a părților din proces.
Art. 112 C.proc civ, stabilește că, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului.
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt relevantă în scopul soluționării excepției invocate, instanța apreciază întemeiată numai în parte excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților pentru următoarele argumente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și persoana care poate fi obligată, prin hotărâre la executarea unei prestații către reclamant sau căreia îi poate fi opus un drept sau o situație de fapt. În acțiunea privind constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiune, calitatea procesuală pasivă este deținută de proprietarul imobilului supus uzucapiunii.
Din probele administrate, înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză în specialitatea topometrică, rezulta că, o parte din terenul în litigiu respectiv suprafața de 7669 m.p. teren se află în rezerva Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor Coroiești, iar suprafața de teren de 6978 m.p. este proprietatea lui B. A..
Pârâții susțin că nu au calitate procesuală pasivă, întrucât nu au atribuții de punere în posesie a cetățenilor îndreptățiți. Susținerea pârâților nu va fi reținută de instanță, în raport de faptul că, instanța nu este învestită cu o acțiune de fond funciar, de punere în posesie, acțiune în care legea conferă calitate procesuală pasivă comisiilor de fond funciar.
Așadar, întrucât terenul cu suprafața de 7669 m.p. teren se află în rezerva Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor Coroiești, iar aceasta este o entitate compusă din anumiți funcționari din cadrul aparatului Unității Administrtaiv teritoriale, instanța a apreciat că, excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată în ceea ce privește cererea de uzucapiune privind suprafața de teren de 7669 m.p. aflată în rezerva Comisiei locale.
În ceea ce privește cererea de constatare a uzucapiunii pentru suprafața de teren de 6978 m.p., întrucât s-a făcut dovada proprietății asupra terenului pe numele B. A., instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității A. Teritoriale Coroiești și a C. L. Coroiești pentru această suprafață de teren.
.Asupra fondului cauzei prima instanță a reținut:
A. Reglementări incidente
În ceea ce privește legea aplicabilă, art. 82 teza a II-a și ultima din Legea 71 /2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că, pentru cazurile în care posesia a început înainte de . codului civil, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărți funciare, rămân aplicabile dispozițiile din materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.
Articolul 644 din Codul civil decretează că proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune.
Articolul 1837 C.civ. prevede că prescripția este un mijloc de e dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin această lege.
Articolul 1846 C.civ. statuează că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru.
În continuare, art. 1847 dispune: ca sa se poată prescrie, se cere o posesiune netulburată, publică și sub nume de proprietar, după cum se explică în următoarele articole.
Articolul 1860 din același cod stabilește că orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
Articolul 1890 C.civ. prevede că toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
B. Analiza instanței
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea pentru constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7669 m.p.. Soluția instanței se întemeiază pe următoarele argumente:
Instanța a reținut că, uzucapiunea apare în sistemul Codului civil din 1864, aplicabil în speță, ca o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pe o perioada de timp prevăzută de lege dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru a putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții, și anume să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege și posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 C.civ.).
Pe de altă parte, dacă posesorul actual nu a posedat tot timpul cerut de lege, acesta are facultatea de a invoca joncțiunea posesiilor, în condițiile art. 1859 și 1860 Cod civil, unind posesia sa cu cea a autorilor săi și continuând-o cu toate viciile sau calitățile sale.
Pentru a fi posibilă joncțiunea, este necesar să fie vorba de o posesie propriu – zisă, iar cel care invocă joncțiunea să fie un succesor în drepturi al autorului său.
Din probele administrate în prezenta cauză, rezulta că reclamantul a făcut dovada că a posedat terenul cu suprafața de 1,50 ha din .. Deși prin acțiune a susținut că a posedat terenul din anul 1980, în ședința publică din data de 13.01.2015 reclamantul a arătat că lucrează terenul din anul 1991, înainte de acest an fiind la CAP, părinții săi lucrându-l ca lot în folosință.
Prin urmare, din anul 1991 și până în prezent, perioadă în care reclamantul susține că a exercitat o posesie utilă, nu au trecut mai mult de 30 de ani.
Instanța de fond a mai reținut că, uzucapiunea trebuie privită și din perspectiva proprietarului, față de care reprezintă o sancțiune pentru că nu a manifestat un timp îndelungat diligență, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului.
Reclamantul a susținut, prin acțiunea principală că, a exercitat posesia în continuarea autorilor săi, în timp ce în fața instanței a susținut că părinții au deținut terenul ca lot în folosință.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezulta că terenul a fost lucrat și de părinții reclamantului.
Astfel, trebuia stabilit dacă părinții reclamantului au exercitat o posesie asupra terenului în litigiu pentru care reclamantul solicită dobândirea dreptului de proprietate.
Instanța de fond a reținut incidența art. 9 din Constituția Republicii Socialiste România din 1965, republicată, conform căruia pământul cooperativelor agricole de producție, animalele, uneltele, instalațiile și construcțiile ce le aparțin sunt proprietate cooperatistă. Lotul de pământ aflat, potrivit statutului cooperativelor agricole de producție, în folosința gospodăriilor familiale ale țăranilor cooperatori, constituie proprietate cooperatistă. Casa de locuit și construcțiile gospodărești, terenul pe care acestea se află, precum și, potrivit statutului cooperativelor agricole, animalele de producție și inventarul agricol mărunt, constituie proprietate personală a țăranilor cooperatori.
Așadar, în perioada de dinainte de 1991, terenurile au fost scoase din circuitul civil în baza Legii 58/1974 și Legii 59/1974, iar părinții reclamantului nu au deținut posesia asupra terenului în suprafață, mai mult nici nu se punea problema reconstituirii dreptului de proprietate.
Instanța a reținut că, posesia implică existența simultană a două elemente constitutive, respectiv elementul material ( corpus) care presupune contactul efectiv cu lucrul și elementul psihologic sau intențional (animus possidendi) care se caracterizează prin voința celui ce stăpânește lucrul de a se comportat cu privire la aceasta ca un proprietar sau ca un titular al altui drept real. Lipsa elementului psihologic face ca persoana care deține lucrul să nu aibă calitate de posesor, ci pe aceea de simplu detentor. Detentorul precar este cel care stăpânește lucrul nu pentru sine, ci pentru altul.
Potrivit dreptului cooperatist, în cadrul gospodăriei personale a membrului CAP, în raport de regimul lor juridic, bunurile din perioada colectivizării erau de două categorii: cele deținute de membrul cooperator cu titlu de proprietate și lotul de pământ deținut de membrul cooperator cu titlu de folosință.
Cu privire la lotul deținut cu titlu de folosință, din terenul agricol, proprietatea CAP, Adunarea generală a cooperativei putea atribui anual, lot de pământ în folosință fiecărui membru CAP, dacă cooperatorul a realizat în anul anterior, volumul de muncă stabilit de cooperativă, în perioadele de timp și potrivit cerințelor producției.
Față de acestea, având în vedere recunoașterea efectuată de reclamant, cât și declarațiile martorilor audiați în cauză, din care rezulta că terenul în litigiu a fost deținut cu titlu de lot în folosință, se apreciază că, părinții reclamantului, deși au avut contact direct cu terenul (elementul corpus), nu a deținut și elementul intențional și astfel, nu au exercitat o posesie asupra acestuia, ci l-au deținut cu titlu de detenție precară, întrucât cunoșteau că nu este proprietatea lor, ci a CAP-ului.
Având în vedere aceste considerații, instanța de fond a apreciat că părinții reclamantului nu au exercitat posesia asupra terenului, element necesar pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani pentru ca reclamantul să invoce joncțiunea posesiilor pentru a beneficia de termenul în care a părinții au deținut terenul.
Față de aceste considerente, întrucât reclamantul nu a dovedit că a posedat, în nume propriu, terenul cu suprafața de 7669 m.p. teren se află în rezerva Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor Coroiești, mai mult de 30 de ani și nici nu a dovedit că părinții săi au exercitat o posesie utilă asupra terenului, instanța de fond a apreciat că nu erau îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, motiv pentru a respins cererea formulată cu privire la această suprafață de teren, ca neîntemeiată.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, în temeiul art.274 C.proc. civ., instanța aobligat reclamantul să achite pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de apreciază că, cheltuielile de judecată.
Cheltuielile efectuate de reclamant vor rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs M. I., criticând sentința civilă nr. 641/3.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, pentru următoarele considerente:.
Chestiuni prealabile:"
În fapt, a formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren situat în punctul „Poienași", ..
În motivarea acțiunii, a învederat faptul că această suprafață de teren a aparținut părinților sai, defuncții M. I. și M. R. iar după decesul acestora, din anul 1980 și până în prezent, subsemnatul a exercitat o posesie continuă și neîntreruptă, pașnică, publică sub nume de proprietar, neprecară.
În timpul cercetării judecătorești, pârâta U.A.T. . un set de înscrisuri prin care a invocat faptul că, din întregul teren ce face obiectul litigiului, suprafața de 6000 m.p. face parte din rezerva Comunei Coroiești, iar pentru suprafața de 6978 m.p. a fost emis titlu de proprietate pe numele B. N. A. din ..
Prin decizia Tribunalului V. pronunțata în recurs, instanța de control judiciar a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru faptul ca, cu ocazia soluționării cererii de introducere în cauza a lui B. A., instanța a omis sa acorde cuvântul părții prezente și pentru nemotivare.
Expunerea motivelor de recurs:
1. La termenul din data de 9.12.2014, în urma îndrumărilor instanței superioare în grad, Judecătoria Bârlad a pus în discuție cererea de introducere în cauza a pârâtei B. N. A.. Aceasta cerere a fost formulata de către reclamant în urma precizărilor făcute de către pârâta U. Teritoriala a Comunei Coroiești prin Primar, care a arătat ca, din totalul suprafeței ce face obiectul acțiunii în constatare promovata de către reclamant, pentru suprafața de 6000 m.p. s-a emis titlu de proprietate pe numele B. N. A..
La termenul din 23.12.2014, ca urmare a precizărilor formulate, s-a clarificat faptul ca se solicita introducerea în cauza a fiicei defunctei B. A.A., despre care reclamantul susține că a cunoscut ca se numește B. N. A., și despre care relațiile comunicate pe cale oficiala au arătat ca, de asemenea, este decedata. În realitate, s-a omis a se verifica ca este vorba despre una și aceeași persoana, punând mai multe semne de întrebare asupra actelor depuse de către pârâta U.A.T.C. Coroiești cu privire la inexistenta procesului verbal de punere în posesie. Susține recurentul că am făcut verificări pentru a lamuri identitatea fiicei titlularei titlului de proprietate, aflând ca aceasta se numește O. V., solicitând instanței de judecata sa ia act de aceasta noua rectificare.
Instanța de fond, la termenul de judecata din 17.02.2015, a apreciat ca, prin solicitarea de a introduce în cauza pe numita O. V., în realitate ar fi modificat cadrul procesual pasiv, motiv pentru care a respins cererea, văzând și opoziția reprezentantului pârâtei în acest sens.
Soluția instanței de fond a fost una greșita, instanța nu a încercat sa lămurească cauza sub toate aspectele, ci s-a limitat la chestiuni procedurale, invocând la fiecare termen vechimea dosarului, rămânând în pronunțare fara a administra toate probele în contextul în care dosarul fusese trimis în rejudecare, ca o consecința a casării sentinței primei instanțe din data de 3.03.2014.
Practic, rolul activ al instanței de fond s-a rezumat la a grăbi soluționarea dosarului fără a-i da posibilitatea sa se apare, fara a lamuri cauza sub toate aspectele, neținând seama de faptul ca făcut eforturi sa susțină financiar acest proces, în condițiile în care probatoriul a confirmat ca cel puțin în ceea ce privește terenul ce se regăsește pe titlul emis pe numele defunctei B. A., se afla în posesia sa de mai bine de 30 de ani.
Susține recurentul că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de introducere în cauză a numitei O. V., fiica defunctei B. N. A. pe motiv că ar fi solicitat modificarea acțiunii sub aspectul cadrului procesual pasiv, în timp ce Tribunalul V. a trimis cauza spre rejudecare în vederea introducerii în cauza a moștenitorilor acesteia, în speța a numitei O. V.. Pe de altă, în motivarea hotărârii atacate, aceeași instanță reține că, dimpotrivă, pentru suprafața de 6000 m.p. s-a emis titlu de proprietate pe numele B. N. A., acesta fiind unul dintre argumentele pentru care a fost respinsă acțiunea.
2. Un alt motiv de recurs este acela ca instanța de fond a avut un rol inactiv, nefăcând demersuri pentru a lămuri cauza sub toate aspectele (a solicitat emiterea unei adrese pentru a se verifica dacă punerea în posesia cu privire la suprafața de teren de 6978 m.p. a fost una efectivă, cu deplasări în teren, respectiv cu măsurători, pentru a stabili dacă au fost efectuate acte asimilate tulburării posesiei exercitate de reclamant cu privire la teren, a solicitat citarea numitei B. A. întrucât, parte din terenul în litigiu, apare ca fiind în proprietatea acesteia, toate aceste solicitări au fost ignorate). A solicitat atașarea dosarului nr. 1728/P/2009, pentru a demonstra ca, anterior, au fost administrate alte doua expertize din care reiese ca am stăpânit neîntrerupt terenul pentru care am cerut sa se constate ca am dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Arată recurentul că trimiterea la dosarul parchetului nr. 1728/P/2009 din care „nu rezultă că reclamantul ar fi stăpânit peste 30 de ani terenul în litigiu" nu face decât să confirme faptul că instanța de fond nu a coroborat probele administrate în cauză cu înscrisurile aflate la dosarul atașat. În dosarul parchetului, susține recurentul că a fost trimis în judecată prin rechizitoriu pentru săvârșirea unei fapte de tulburare de posesie însă ulterior, a fost achitat tocmai pe considerentul că U.A.T. . avut niciodată posesia terenului în litigiu, aceasta fiind exercitată doar de reclamant. Acesta a fost, de altfel, motivul promovării prezentei acțiuni, urmărind obținerea unui titlu de proprietate pentru terenul în litigiu.
Pentru toate aceste motive, solicită casarea sentinței 641/3.03.2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
Prin Decizia nr. pronunțată de Tribunalul V., în recurs, instanța de control a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare și a dat indicații instanței de fond de a pune în discuția părților cererea formulată de reclamant de introducere în cauză în calitate de pârât a numitei B. A., cerere formulată prin precizările depuse la fila 133 din dosarul Judecătoriei Bârlad.
Prin urmare, instanța de fond, în rejudecare s-a conformat îndrumărilor date de instanța de control și a introdus în cauză, la termenul din 23.12.2014 pe pârâta B. N. A., astfel cum a solicitat reclamantul.
După repunerea cauzei pe rol, pentru lămurirea cadrului procesual pasiv, reclamantul a arătat că din eroare s-a solicitat introducerea în cauză a numitei B. N A. în loc de B. A.A..
Ulterior, înainte de termenul din 17.02.2015, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a numitei O. V., motivând că B. A. A. nu există.
Fiind o cerere formulată cu ignorarea dispozițiilor art. 132 C.proc.civ., instanța, în mod corect a respins solicitarea de introducere în cauză a numitei O. V., ca tardiv formulată.
Nu pot fi primite argumentele recurentului cu privire la graba instanței de a soluționa dosarul.
C. procesual pasiv trebuie stabilit de către reclamant cu ocazia introducerii cererii de chemare în judecată, pentru ca cererea sa să fie conformă, iar judecătorul să poată verifica existența identității între subiectul raportului juridic dedus judecății și pârât. Totodată, pârâtul are dreptul să știe că a fost chemat în judecată, înainte a se administra probatorii în dosar, pentru a-i fi respectat dreptul la apărare.
Rolul activ al instanței nu poate fi interpretat ca o obligație a acesteia de a stabili pârâții în cadrul procesului civil, neputându-i-se reproșa instanței de fond că în acest fel nu a lămurit cauza sub toate aspectele.
Totodată, împrejurarea că ar fi stăpânit terenul în suprafață de 6878 mp. nu este suficientă pentru duce la concluzia că recurentul a uzucapat.
În mod corect, instanța de fond a sesizat că părinții reclamantului nu au exercitat posesia sub nume de proprietar, ci că aceștia au fost detentori precari, primind terenul ca lot de folosință de la CAP, cunoscând că nu sunt proprietarii acestuia.
Pentru aceste considerente, critica recurentului cu privire la modul de soluționare a cererii sale de introducere în cauză a pârâtei O. V., nu poate fi primită.
În considerarea celor expuse, văzând dispozițiile art. 312 c.proc.civ., va respinge recursul, menținând sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de M. I. împotriva sentinței 614/03.03.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2015.
Președinte, O. C. | Judecător, O. A. C. | Judecător, O. C. |
Grefier, E. G. |
Red. O-. C.
Tehnored. O.C./E.G.
2 ex./03.12.2015
Judecător fond –B. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 227/2016. Tribunalul... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 14/2016.... → |
|---|
