Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 240/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 240/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 3686/91/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 240/2013
Ședința publică de la 28 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE -C. C.
Grefier -D. B. Mihailișca
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra acțiunii civile formulată de reclamanta S. A. E., cu domiciliul ales la procuratorul S. N. ,domiciliat in comuna Garoafa, . modificata și completata la data de 06.10.2011, în contradictoriu cu pârâtul S. R. - P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009 .
Dezbaterile asupra actiunii au avut loc in ședința publica din data de 21 martie 2013,note consemnate in încheierea de la acea data si care face parte integranta din prezenta când tribunalul in vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 28 martie 2013,când;
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față;
P. acțiunea înregistrată la nr._/231/2010 la Judecătoria Focșani și precizarea de la pagina 13 iar urmare declinării competenței( sentința civilă nr. 2431/2011) și înregistrarea dosarului la nr._ ale instanței de față prin precizarea de la pagina 70(29.11.2011) reclamanta S. A.E. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea acestuia în temeiul Legii nr. 221/2009 la restituirea în natură a unor bunuri mobile și imobile sau plata despăgubirilor materiale de 50.000 Euro urmare prejudiciului suferit prin condamnarea politică a tatălui său V. A. decedat la 15.01.1968.
În motivarea acțiunii precizate a arătat că prin sentința penală nr. 101/1960 a Tribunalului M. C. autorul acesteia a fost condamnat la 6 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale dispunându-se și confiscarea averii personale fiind în detenție în perioada 07.08._62 (grațiat).
Deoarece i s-au confiscat 6,90 ha teren, o casă cu 2 camere și grajd, căruță, hamuri, utilaje agricole, o vacă, porc și 2 cai a solicitat admiterea acțiunii în sensul arătat.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri urmând ca ulterior instanța să se pronunțe și asupra acelora cu martori și expertize(încheierea din 08.12.2011) în final tribunalul considerând că nu se mai impune administrarea lor.
La 19.08.2011 și la 06.12.2011 pârâtul a depus întâmpinare – note de concluzii expunându-și punctul de vedere.
P. s.c. 455/2012 a Tribunalului V. s-a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că reclamanta a solicitat doar despăgubiri materiale situație în care deciziile nr. 1358 și 1360/2010 ale Curții Constituționale și decizia nr. 12/2011 a ICCJ nu sunt incidente în cauză.
Cum autorul reclamantei a suferit o condamnare care potrivit art. 1 al.2 Legea nr. 221/2009 prezintă caracter politic de drept acțiunea este teoretic admisibilă conform art. 5 al.1 lit.b Legea nr. 221/2009 cel puțin sub aspectul despăgubirii reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate.
Din copiile extras din dosarul de la CNSAS (pag. 10-47 prin adresa de la pag. 76 respectiva instituție răspunzând că nu mai deține alte înscrisuri relevante sub aspectul confiscării) primăria Garoafa precizând că nu deține procese verbale de confiscare (pag. 68) rezultă că:
Potrivit actelor de la pag. 11-13 rezultă că anterior condamnării, în august 1959 și martie 1960 s-a dispus de către organele de cercetare opisarea respectiv instituirea sechestrului asigurator asupra averii învinuitului respectiv a bunurilor solicitate prin cererea de față(fiind menționat doar 1,40-1,80 ha arabil și 0,14 ha vie).
Din actele de la pag. 16 și 28 rezultă că în foaia matricolă s-a menționat ca avere a autorului 1,80 ha teren iar în sentința penală nr. 101/1960 – 0,90 ha teren, în ambele fiind trecută ca avere a părinților 6 ha teren arabil.
În schimb, în procesul verbal de confiscare al executorului judecătoresc rezultă că în baza hotărârii 101/1960 s-au confiscat efectiv și predate sfatului popular doar 1 ha teren arabil și 1400 mp vie.
Ca un ultim argument al neconfiscării diferenței de până la 6,90 ha teren solicitate potrivit relațiilor și actelor de la pag. 68,97, 114 și celor înaintate de primăria Cosmești-G. la 21.05.2012 se constată că potrivit Legii nr. 18/1991 cele trei moștenitoare ale autorului au solicitat doar de la primăria Garoafa 1,90 ha teren din care 0,10 ha vie (pag. 84) la legile ulterioare ne mai cerându-se altele.
Nu prezintă relevanță aspectul că în actele de la pag. 86,93-94 condamnatul(sau tatăl său) figurau în perioada 1947-1950 cu 1,13-3,50 ha teren sau că în actele de la pag. 16 și 28 se făcuse mențiunea că tatăl condamnatului (tot A.) decedat anterior foii matricole (pag. 16) a deținut 6 ha teren arabil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții care au criticat atât modul de soluționare a cererii de acordare a daunelor morale, cât și a celei de acordare a daunelor morale.
P. decizia civilă 642/R/2012 Curtea de Apel G. a admis recursul, a casat sentința civilă nr. 455/2012 a Tribunalului V. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța de recurs a reținut că prin precizările de la fila 49 și fila 76 reclamanții au solicitat daune morale în sumă de 15.000 Euro, cât și daune materiale în sumă de 50.000 euro pentru bunurile confiscate: 6,90 ha teren arabil, casă cu 2 camere și grajd, căruță, hamuri, utilaje agricole, 2 cai, o vacă și un porc. Dar că instanța de fond a analizat doar cererea de acordare a daunelor materiale pentru suprafața de teren și a lăsat nesoluționate cererile ce vizau despăgubirile pentru bunurile mobile confiscate și cererea de acordare daune morale.
În rejudecare reclamanta prin procurator a solicitat administrarea probei cu înscrisuri deținute de Arhivele Naționale.
Acțiunea așa cum a fost modificată și completată nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Autorul reclamantei, V. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare corecțională pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale prev.de art. 209 pct. 2 lit.a cod penal, pentru că s-a manifestat ostil împotriva socializării agriculturii, prin decizia civilă nr. 101/20.04.1960 a Tribunalului M. Reg II C..
Potrivit art. 1 al.2 lit.a din Legea nr. 221/2009 constituie de drept condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă prin hotărâre judecătorească pronunțată în perioada martie 1945-22 decembrie 1989 pentru faptele prev.de art. 207-209 cod penal,situație în care se constată de drept că și autorul reclamantei a fost condamnat politic.
În ceea ce privește daunele morale solicitate tribunalul constată că temeiul juridic al acestora, art. 5 al.1 lit.a din Legea nr. 221/2009 și-a încetat aplicabilitatea ca efect al constatării neconstituționalității prin deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010 .
Față de această împrejurare de drept instanța reține că aceste despăgubiri morale pentru suferința pricinuită nu mai pot fi acordate în lipsa temeiului juridic din Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește despăgubirile materiale pentru bunurile confiscate se constată că reclamanta nu a dovedit că prin hotărârea de condamnare i s-ar fi confiscat toate bunurile arătate în precizările la acțiune.
P. sentința nr. 101/20.04.1960 a Tribunalului M. C., menținută prin respingerea recursului, s-a dispus confiscarea în întregime a averii personale a inculpatului.
Ca urmare a sentinței penale la data de 25 iunie 1960 s-a pus în executare măsura confiscării averii și din procesul verbal (fila 47 dosar_ primul ciclu procesual) rezultă că s-a confiscat un ha teren arabil și 1400 mp vie hibrid și nicidecum alte bunuri mobile și imobile, respectiv încă 6 ha teren, casă, căruță și accesorii, doi cai, vacă și un porc.
Din cererea de reconstituire formulată de V. S., soția def. V. A., coroborat cu rolul agricol al acestuia din perioada 1959-1962(cu înregistrări pe fiecare an în parte) rol depus în rejudecare, rezultă că autorul deținea anterior confiscării exact aceleași suprafețe în aceleași puncte cu cele solicitate de către V. S. prin cererea de reconstituire din anul 1991 și care i-au fost restituite prin titlul de proprietate nr._/1994. P. urmare i-au fost restituite suprafețele confiscate pe lângă cele rămase după confiscare și ca atare nu se justifică acordarea de despăgubiri.
Reclamanta a făcut susțineri referitoare la confiscarea suprafeței de 6,9 ha dar aceasta nu a fost dovedită cu nici o probă, procesul verbal de confiscare menționat mai sus face dovada deplină asupra bunurilor confiscate.
Faptul că autorul autorului ar fi deținut în trecut suprafața de 6 ha teren nu presupune acordarea de despăgubiri materiale cât timp aceste terenuri nu au fost confiscate prin condamnarea cu caracter politic a def. V. A. A..
De altfel suprafața de teren ce a avut în proprietate familia V. la nivelul anului 1959 este confirmată și de procesul verbal – opisul averii din 04 august 1959 unde se înregistrează suprafața de 1,8 ha teren arabil și 0,14 ha vie hibrid, din care ulterior s-a confiscat suprafața de 1 ha arabil și 0,14 ha vie hibrid.
Cum bunurile confiscate au fost restituite def. V. S. soția def. V. A.A. prin procedura prev.de Legea nr. 18/1991 instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 5 lit.b din Legea nr. 221/2009.
Pentru aceste considerente urmează a se respinge acțiunea modificată și completată ca neîntemeiată.
Văzând acțiunea scutită de plata taxei de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea așa cum a fost modificată și completată formulată de reclamanta S. A. E., cu domiciliul ales la procuratorul S. N. ,domiciliat in comuna Garoafa, . modificata și completata la data de 06.10.2011, în contradictoriu cu pârâtul S. R. - P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009 .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Martie 2013
Președinte, C. C. | ||
Grefier, D. B. Mihailișca |
Red:C.C.
26.04.2013
N.S._26.04.2013
Ex 2.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5894/2013. Tribunalul VRANCEA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 499/2013.... → |
|---|
