Fond funciar. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 220/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 18616/231/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 220/2013
Ședința publică de la 01 Martie 2013
PREȘEDINTE - M. D.
Judecător - R. H.
Judecător - S. M. B.
Grefier - L. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentele A. O. a Buzăului și Vrancei,cu sediul în mun. B., ., jud. B., șiunitatea sa subordonată M. V. N., cu sediul în ., jud. V., prin reprezentanții legali, împotriva sentinței civile nr. 2119 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 12 februarie 2013, note consemnate în încheierea de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta când, pentru a se depune concluzii scrise și în vederea deliberării, Tribunalul a amânat pronunțarea la 19 februarie 2013, 26 februarie 2013 și apoi pentru astăzi, 1 martie 2013.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată initial la nr._ la Judecătoria Focșani petentele Episcopia O. a Buzăului și Vrancei și Mănăstirea V. N. ., jud. V., în contradictoriu cu intimatele C. L. Nistorești și Județeană V. și Obștea C. cu solicitat anularea hotărârii Comisiei Județene nr. 240/30.08.2007 în sensul reconstituirii pe vechile amplasamente a suprafeței de 675 ha pădure și punerii în posesie precum și constatarea nulității absolute parțiale(modificare acțiune din 6.11.2007 – pag.22) a titlului de proprietate emis pârâtei Obștea C. pentru suprafața de 151 ha.
În motivarea cererii au arătat că până în anul 1948 Mănăstirea V. N. a avut în proprietate suprafața de 1400 ha fond forestier din care i s-au reconstituit anterior doar 725 ha diferența de 675 ha solicitând-o potrivit Legii nr.1/2000 și Legea nr. 247/2005. Astfel, au indicat hotarele vechii proprietăți situată în pct.,,Muntișoarele” și actele care justifica suprafața fostei proprietăți datând din 1902, 1906 și 1914,dar și cele emise de O. S. Năruja și Arhivele statului care atestă suprafețele preluate de la aceasta în 1948-1950. Au arătat că cererea pentru diferența de 675 ha le-a fost respinsă atât la Legea nr. 1/2000 cât și Legea nr. 247/2005. Au susținut că intimatei Obștea C. deși a deținut doar 800 ha i s-au reconstituit nelegal 875 ha din care 151 ha au aparținut reclamanților.
La 15.11.2007 intimata C. locală Nistorești a depus întâmpinare detaliată solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată(pag.32-39 dosar fond). A susținut că prin cererea adresată comisiei locale sub nr. 1/17.08.2005 petentele au solicitat 575 ha pădure și 100 ha pășune la instanță cerând doar 675 ha pădure. A precizat ca a analizat toate actele anexate cererii justificând motivele pentru care corect comisia locală a respins-o deoarece petenta a dovedit că a deținut 650 ha pădure din care 150 ha păduri și poieni și i s-a stabilit drepturi pentru 725,17 ha pădure între limitele recunoscute de vecini și 27,67 ha teren agricol limitrof pădurii, deci un plus de 102,83 ha. A mai susținut că și prin sentința civilă nr. 4863/2002 în dosarul nr. 4718/2002 Judecătoria Focșani a reținut că petenta a avut în total 600 ha teren din care 400 ha pădure.
La termenul din 09.01.2008 intimata Obștea C. a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiate motivat de faptul că stabilirea dreptului său de proprietate pentru 872,8 ha s-a făcut prin hotărârea nr. 97/29.03.2010 a Comisiei Județene V. suprafață menținută prin decizia nr. 833/11.12.2001 a Tribunalului V. apelul Direcției Silvice V. fiind respins, fiindu-i pusă la dispoziție de cealaltă pârâtă 844,70 ha. În rest, pe fondul cererii petentelor a invocat aceleași apărări asemeni comisiei locale.
Prin sentința civilă nr. 3995/06.07.2010 a Judecătoriei Focșani s-a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a titlului nr. 710/decembrie 2002 emis intimatei Obștea C. aspectele că verificarea întinderii a fost realizată prin decizia civilă nr. 833/2001 a Tribunalului V. și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. III Legea nr. 169/1997 respectiv nu s-a constata existența vreunui motiv de nulitate prevăzut expres de text. De asemenea s-a motivat că titlul nu este anulabil, nici potrivit titlului V- Legea nr. 247/2005 terenul fiind atribuit legal potrivit Legii nr. 18/1991 cu atât mai mult cu cât potrivit expertizei P. O. terenurile nu se suprapun, pe cale de consecință și hotărârea comisiei județene fiind legală. Referitor la reconstituirea pentru diferența de 675 ha teren pădure s-a motivat că aceasta nu a fost dovedită nerezultând că în anii 1948-1950 reclamanta figura la rol cu 1400 ha chiar aceasta susținând că a fost înscrisă cu această întindere doar în perioada 1902-1906 și 1914.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen Episcopia O. a Buzăului și Vrancei și Mănăstirea V. N. criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond(prin sintetizarea motivelor amplu prezentate) nu a avut în vedere: toate actele din 1902-1914, 1948-1950 și adresa nr._/2003 a RNP(pag.447) din care rezultă că a deținut terenul cerut; expertiza M. M. care concluzionează că Obștea C., C. locală Nistorești și Direcția S. trebuie să-i restituie anumite suprafețe de teren aspect stabilit și de exp. P. O. pentru prima intimată;decizia civilă nr. 833/2001 a Tribunalului V. obținută de Obștea C. nu-i este opozabilă și oricum potrivit legilor fondului funciar reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de pădure cerută se poate face și pe alte amplasamente; pentru corect soluționare a cauzei se impunea atât admiterea obiecțiunilor la raportul de expertiză P. O. cât și convocarea celor doi experți pentru a da relații față de diferențele între suprafețele stabilite de fiecare ca fostă proprietate a mănăstirii dar aflate în prezent în titlul Obștii C..
Prin decizia civila nr. 941/21.10.2010 a Tribunalului V., s-au admis recursurile, s-a casat sentința civila si s-a trimis cauza spre rejudecarea la aceeași instanța, in temeiul art. 312 al. 1-3, 5 cu ref. la art. 304, pct.7 si 9, art. 3041 cod p. civila, cu motivarea ca instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, urmând a se dispune efectuarea probei cu expertiză topo cu toate cele 4 obiective stabilite la prima judecată în ședința din 05.02.2008(pag. 274) la ultimul expertul urmând să identifice și terenuri libere pe raza localităților învecinate.
In rejudecare, cauza a fost reînregistrată la nr._ la Judecatoria Focșani.
Prin sentința civilă nr. 2119/2012 a Judecătoriei Focșani a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, deși in cauza au fost audiați martori potrivit art. 6 al. 1^3, Titlul VI, din Lg.247/2005 si s-a administrat proba cu inscrisuri. S-a mai reținut că rezulta si din expertiza efectuata în cauza de expert tehnic B. I. ca terenul în litigiu, pe vechiul amplasament nu este liber. Pe de alta parte, Obstii C. îi este reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 845 ha prin titlul de proprietate nr. 710/dec.2002, iar in conformitate cu disp. art. III al.1 din Lg.169/1997 pentru modificarea si completarea Legii 18/1991, cauzele ce atrag nulitatea absoluta a unui titlu de proprietate sunt limitativ prevăzute de lege, neputând fi extinse la alte situații decât cele prevăzute in mod explicit de textul normativ. Totodată, prin decizia civila nr. 833/11.12.2001 a Tribunalului V. pronunțata in dosarul nr. 1934/C/2001 se retine ca suprafețele de teren menționate de petenta nu se suprapun. S-a constatat că actele doveditoare ale dreptului de proprietate a Schitului V. Neagra fac referire la suprafața de 650 ha, din care 15 ha goluri si poieni, si nu la 1400 ha asa cum sustine petenta prin cererea de chemare in judecata, si pentru care nu face dovada cu acte de proprietate si nici dovada exproprierii pentru diferenta de suprafata, iar vechiul amplasament preluat in mod abuziv trebuie sa fie identificat in conformitate cu procedurile legale potrivit art. 27 al.1 si 2 din Lg.18/1991, art. 5 lit.c, art. 61 al.3 din HG 890/2005 pentru ca detinatorul forestier sa-si poate îndeplini obligația prev. de art. 24 al.4 din Lg.1/2000, iar petenta nu a facut dovada dovada dreptului de proprietate ca vechi amplasament, si ca acest teren sa nu fie trecut într-un titlu de proprietate valabil eliberat unei alte persoane fizice sau juridice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs A. O. a Buzăului și V. împreună cu unitatea subordonată Mănăstirea V. N. prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul restituirii în fizic a suprafețelor de teren deținute de Primăria Comunei Nistorești și de Direcția S. Focșani, iar de la Obștea C. cele 83 ha pădure menționate de expertul M. M..
În motivarea recursului s-a arătat că sentința este neîntemeiată și nelegală ca urmare a aplicării greșite a legilor fondului funciar, deoarece 1. deși instanța ia în considerare și probele care dovedesc temeinicia plângerii, totuși concluzionează că mănăstirea a fost expropriată de pădure în 1921; 2. dovada exproprierii din 1948-1950 a fost făcută cu actele eliberate de Arhivele Naționale, Direcția S. Focșani, O. S. Năruja, Regia Națională a Pădurilor și cu expertizele tehnice efectuate în cauză. Nu s-au mai găsit toate suprafețele de teren pentru că o parte au fost ocupate cu case; 3. hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit că în teren Obștea C. trebuie să aibă cu 72 ha teren mai mult decât cele 800 ha rezultând din acte nu îi este opozabilă mănăstirii care nu a participat la acel proces; 3. Nu s-a ținut seama de disp. Legii 247/2005 care instituie obligația restituirii pe vechile amplasamente și extinde obligația restituirii dreptului de proprietate pentru toate unitățile de cult nu numai până la 30 ha, ci pentru toată suprafața avută. Chiar Direcția S. V. și Regina Națională a Pădurilor confirmă că au fost identificate 876 ha pădure din care 151 ha sunt ocupate de Obștea C..
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 8 și 9 C..
Prin întâmpinare, intimata Obștea C. a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că sentința primei instanțe este rezultatul aplicării corecte a dispozițiilor legale și a interpretării coroborate a întregului probatoriu administrat în cauză, cu reluarea apărărilor de fond în amănunt.
În recurs a fost administrată proba cu acte.
Recursul Episcopiei Ortodoxe a Buzăului și Vrancei și Mănăstirii V. N. . este fondat, numai pentru următoarele argumente:
În prezenta cauză au fost aduse de părți numeroase înscrisuri, unele complete, altele mai puțin complete, care par să se contrazică reciproc în privința întinderii dreptului de proprietate pentru fondul forestier al Mănăstirii V. N. jud. V. în momentul preluării de către stat în baza art. 6 din Constituția României din 13aprilie 1948 și chiar în privința întinderii suprafeței fondului ferstier preluat de la Obștea C.. Însă nu putem acorda o importanță superioară niciunuia dintre aceste înscrisuri fără să avem temeiuri reale pentru care să concluzionăm că împrejurările rezultând din cuprinsul său sunt confirmate și de alte probe administrate în cauză. De asemenea, nu putem ca, având de analizat o multitudine de dovezi prezentate de fiecare dintre părți, însoțite de variate argumente juridice, să constatăm că situația este atât de neclară încât se impune respingerea cererii.
Astfel, constatăm că petentele și-au întemeiat în primul rând acțiunea pe următoarele înscrisuri:
- Structura proprietății forestiere a Județului P. în 1948 – O. S. Năruja aflată în depozitele Direcției Județene V. a Arhivelor Naționale (fila 7 dosar inițial fond) menționează sub titlul „3. Pădurile bisericilor, mănăstirilor etc” pădurea numită „Munțișoarele” situată în . pentru proprietarul Schitul V. N. suprafața de 1400 ha; asemenea figurează Pădurile Bisericilor, Mănăstirilor etc ca fiind în număr de 1400 (ha) în recapitulația pădurilor din O. S. Năruja (fila 11)
- aceeași suprafață de 1400 ha este menționată pentru Schitul V.N. Munțișoarele și în procesul verbal pentru constituirea MUF Zăbala cuprins în amenajamentele din 1950 (fila 8), compusă din 1300 ha pădure și 100 ha poieni.
În aceeași evidență, figurează Obștea Nistorești-Munțișoarele de două ori, în baza aceleiași fișe 175%, cu două suprafețe diferite: 1000 ha și încă 312 ha,, pentru una fiind trecută Obștea Nistorești, iar pentru cea de-a doua Nestorești, una trecută însă în . VI-a, ca și când nu ar format un trup comun, iar cea de a două în . 8-a.
Obștile Hăulișca și C. nu figurează cu pădure în trupul numit Munțișoarele, ci Obștea Hăulișca apare în pădurea Scăldători cu un total de 191 ha (141 ha pădure și 50 ha defrișat), iar Obștea C. figurează în pădurea Fruntea M. cu 800 ha, din care 790 pădure și 10 ha poieni.
- În amenajamentul Marii Unități Forestiere „Bazin Zăbala” Raionul V. -Năruja –anul 1950 se mai precizează însă (fila 37 dosar rejudecare) că „. Munțișoarele înglobează pădurile Obștilor Nistorești, Hăulișca, C. și Schitul V. N. cunoscute sub numele Munțișoarele, Scăldători și Fruntea M. și însumând în total, inclusiv poienile, 2703 ha”.
Pe baza tabelului anexat, se poate face calculul: Obștea Nistorești –Munțișoarele cu 1000 ha sau cu 312 ha, sau cu suma celor două suprafețe, 1312 ha; Obștea Hăulișca – Scăldători cu 191 ha și Obștea C. Fruntea M. cu 800 ha.
S-ar părea că autorul documentului a însumat 312 ha ale Obștii Nestorești, cu 191 ha pentru Hăulișca și cu 800 ha pentru C., obținând totalul de 1303 ha, astfel încât diferența până la 2703 ha, de 1400 ha, a considerat că aparțin Schitului V. N..
Pe de altă parte însă, am arătat deja că Obștea Nistorești mai este evidențiată cu suprafața de 1000 ha în Munțișoarele la . VI-a, care dacă s-ar adăuga celor 312 ha ale aceleiași obști, ar reduce diferența rămasă pentru Schitul V. N. la doar 500 ha teren forestier. Mai mult, în tabelul proprietarilor – „Pădurile Obștilor de răzeși .) Munțișoarele figureză la Obștea Nistorești cu 1512 ,85 ha, Fruntea M. la Obștea C. cu 800 ha.
Mai mult, în același document într-o situație comparativă a pădurilor din cuprinsul M.U.F.B. după originea proprietății între ceea ce s-a prevăzut în procesul verbal de constituirea MUFB (tablou cu structura proprietății) și ceea ce s-a găsit prin amenajamentul de față se reține la proprietățile bisericești o suprafață nulă în procesul verbal și o suprafață de 1142,32 ha după lucrarea de amenajare din anul 1950.
Având însă în vedere alte concluzii ale aceluiași autor în cadrul aceluiași amenajament (fila 52 recurs) în sensul că „în procesul verbal de constituire a M.U.F.B. suprafața totală a pădurilor menționate mai sus se arată la 39.018,79 ha, deci cu o diferență în minus față de suprafața calculată prin acest amenajament (40.915,15 ha) de 3884,41 ha sau procentual 9%” și „din cele de mai sus se vede diferența între cele două situații menționate și aceasta se datorește lipsei de planuri și de informațiuni suficiente la data întocmirii procesului verbal de constituire MU.F.B (5 septembrie 1948)”, considerăm că este posibil ca autorul amenajamentului să fi socotit pentru Obștea Nistorești separat cele două suprafețe de teren forestier, deși cea de 312 ha este posibil să fi fost inclusă în cei 1000 ha, astfel încât suma pădurilor celor trei obști în pădurea Munțișoarele să fie de 1991 ha, astfel încât diferența rămasă pentru Mănăstirea V. N. să fie de 812 ha.
Față de evidența ambiguității datelor din acest document, instanța concluzionează că varianta corectă nu poate fi decât cea care se coroborează cu restul probelor.
- în situația recapitulativă pe MUF a organizării producției forestiere pe deceniul 1950-1959(fila 145 recurs )unitatea de producție VIII Munțișoarele figurează cu 3108, 67 ha sol forestier în producție și mult mai mult teren forestier în total. Practic, astfel ar încăpea în pădurea Munțișoarele chiar și cele 1312 ha ale Obștii Nistorești, precum și păduri țărănești în suprafață de 143 ha, dacă am considera că Mănăstirea V. N. avea în jur de 800 ha teren forestier.
- Această suprafață de 800-812 ha teren forestier nu este o noutate. Ea apare mai întâi într-un proces verbal de inventariere din 1902 - având seamă inventarul vechi- cu privire la bunurile imobile ale Bisericii .) unde se menționează „una sută fălci loc cosire” și „450 fălci loc pădure și emaș – toate aceste proprietăți se cuprind într-un singur trup și care se megieșesc de jur împrejur cu apa Năruja, pârâul V. N., muntele .: Isvoru M. cu Piscul drept curmeziș prin coasta Vulpoiului, dă (la uluci) de sub stâna Colocanilor prin șesul cu brad, curmătura adâncă, pârâul la vale, până în lunca cu ulmi și dă iarăși în apa Năruja”.
În amenajamentul pădurii particulare „Fruntele-Munțișoarele” proprietatea Bisericii Adormirea de la schitul V. N. jud. P. din 4 iulie 1906 (fila 73)rezultă că pădurea nu are plan, dar din datele statistice are întinderea în . din care 150 ha sunt goluri și poeni, iar într-o astfel de poiană este așezat schitul numit V. N.. Pădurea se limitează la nord cu pădurea după Munții Munțișoarele a locuitorilor din . Piatra Roșie și Frunțile M. a locuitorilor din . de hotar până la P.. La sud, prin pârâul Năruja, spre est cu răzeșii din Herăstrău prin pârâul Apa N. și la Vest cu M. Verdele a Voloșcanilor prin pârâul Năruja.
Într-un inventar ulterior din 28 septembrie 1914 despre averea mișcătoare și nemișcătoare a Bisericii Adormirea din mănăstirea V. N. . vechiul inventar din 1902 (fila 13), se reiau aceiași vecini ca și anterior, se modifică oarecum destinația terenurilor, trecându-se 80 fălci cosire (cu 20 mai puțin ca în 1902) și 470 fălci păduri și imaș (cu 20 mai mult ca în 1092), de unde rezultă că 20 de fălci de cosire au devenit păduri și imașuri în decursul a 12 ani .
Cum o falcie avea_, 95 mp, în 1914 mănăstirea avea în total aproximativ 825 ha teren forestier în același trup, în limitele menționate.
În mod apropiat acestei suprafețe, din adresa Regiei Naționale a Pădurilor nr. 19.775/07.10.2003 (fila 14) rezultă că potrivit indicațiilor furnizate de Direcția S. V., din suprafața totală a așezământului Mănăstirii V. N. au fost identificate în fond forestier numai 876 ha, din care 420 ha deja validate unităților de cult, 151 ha în litigiu cu Obștea C., iar pentru diferența de suprafață de 305 ha urma să se completeze documentația.
Modul în care a evoluat situația proprietății schitului nu rezultă foarte clar din documentele din dosar, însă cu certitudine au avut loc unele transformării ale întinderii terenului forestier, amintite în înscrisurile despre expropriere.
Astfel, din Hotărârea din 12.12.1923 a Comisiei Județene de expropriere P. (fila 79) rezultă că a existat o expropriere din proprietatea Schitului V. N., fără însă să se poată stabili despre ce suprafață este vorba: 6 sau 12 ha fâneață în Podul Schitului și alte terenuri intermediare în folosul a 23 embaticari, un alt embaticar, N. S. posedând 1 pogon și jumătate (aproximativ 0,75 ha). În finalul hotărârii se fixează prețul terenului expropriat în funcție de categoria de folosință: pășune, fâneață, intermediar. Pe verso-ul înscrisului se menționează: copie scoasă de pe originalul aflat în situația exproprierii și folosinței suprafeței de 26 ha 1254 mp fâneață în ., iar această mențiune se regăsește și în actul de la fila 81.
În învoiala agricolă pentru arendare de locuri pentru pășune (fila 116) din 6 mai 1928 rezultă că 35 ha din moșia Schitului V. N. deveniseră proprietatea Comunei Herăstrău care dădea acest izlaz spre arendă locuitorilor identificați într-un tabel anexat, pe timp de un an, însă nu putem stabili că aceste suprafețe de teren sunt altele decât cele expropriate în 1923.
Potrivit procesului verbal nr. 49/10.06.1935 (fila 84) de la moșia Schitul V.-N. . expropriază nimic pe baza D.L. nr. 3697/1918, fiind identificate însă pe puncte suprafețe de teren expropriate în baza Legii agrare, aceste amănunte fiind inutile în soluționarea speței de față fără schița în care sunt detaliate punctele de hotar.
Legea din 17 iulie 1921 pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, M. și Dobrogea (din vechiul regat) la care se face referire în acest verbal stabilea exproprierea parțială a pământului cultivabil de la 100 ha în sus, art. 13 precizând că se socotește ca pământ cultivabil, în înțelesul legii de față, tot pământul pe care s-au făcut până astăzi arături, locurile de fâneață, pășunile, precum și pământul inundabil care se cultivă sau se pășunează. care se cultivă sau se pășunează. Exproprierea se calculează asupra pământului cultivabil, adică asupra întinderii rămase din fiecare moșie sau parte de moșie, după ce s-au scăzut: viile, plantațiunile de pomi roditori și orice sădiri făcute până la 1 ianuarie 1917, pământul irigat artificial, pădurile, râurile, locurile mocirloase, iazurile, lacurile, bălțile, suprafețele ocupate de curți și clădiri, terenurile neproductive. (Drumuri, râpe, nisipuri mișcătoare, sărături etc.).
Cum din amintitul inventar din 1914 mai sus analizat rezultă că mănăstirea avea la acea dată 80 falcii cosire (aproximativ 120 ha fâneață), considerăm că în aplicarea legii pentru reforma agrară s-ar fi putut expropria de la mănăstire în jur de 20 ha, în afara celor luate pentru embaticari potrivit art. 7 lit.d din Lege ( se declară expropriate în întregime: d) Pământul folosit cu titlu de embatic, besman, locațiune ereditară, otașniță, fie că este acoperit cu plantațiuni, sădiri, clădiri sau nu, fie că este situat în comunele rurale sau în comunele urbane). Rezultatul ar fi că la mănăstire au rămas în jur de 800 ha teren forestier.
Există înscrisuri anterioare anului 1950 și ulterioare anului 1914 care conțin informații diferite atât față de vechiul inventar, cât și față de amenajamentul din 1950:
- în recensământul agricol și al populației din ianuarie 1948 din satul Văcăria .) Schitul V. N. cu 8 membrii ai gospodăriei figura cu numai 400 ha păduri. Este însă foarte plauzibilă explicația oferită de reprezentantul petentei în sensul că evidența privește doar satul Văcăria și terenurile adiacente acestui . certificatul nr.26/24iunie 1946 eliberat de primarul . adresei Sf. Schit V. N. din .) rezultă că schitul era înscris la rolul de impunere al acestei comune din 1942 cu 2 ha arabil, 30 ha fâneață și 400 ha păduri neexploatate, însă se constată tot de primar că în realitate posedă avere mobilă și imobilă prevăzută în inventarul sfântului schit constând în 6 ha fâneață în grădina schitului, 2 ha teren arabil, 1 ha teren livezi cu pomi (…) 6 ha fâneață în pct. M., 1,5 ha teren fâneață la Țărăneasca, 3 ha fâneață la locul numit deal usc. Și 2 ha f. pe (…), iar altă avere mobilă și imobilă nu posedă.
Fiind vorba despre o dată anterioară celei în care a intrat în vigoare Constituția din 1948, nu avem nicio explicație a faptului că primarul a constatat că mănăstirea nu ar mai poseda pădure. Dimpotrivă, într-un proces verbal din 1950 (fila 108) se menționează cu ocazia preluării a 2 ha fâneață din punctul M. proprietatea Sf. Schit că acesta avea ca vecinătăți: la Nord Pârâul M. proprietatea schitului, la sud Stâna N. Ț. din ., est teren fâneață proprietatea schitului și Vest Proprietatea schitului, de unde s-ar putea deduce că și la acea dată proprietatea pădure și fâneață a schitului formau în continuare un trup, ceea ce contrazice mai sus analizatul certificat al primarului din iunie 1946.
- în extrasul din rev. Milcovia vol.III din 1937, într-un tablou de suprafața păduroasă a Vrancei – păduri aparținând obștilor, Obștea C. figurează cu 900 ha, din care 800 ha păduri și 100 ha poieni în . N. Munțișoarele cu suprafața de 600 ha pădure și 50 ha poieni, în total 650 ha. Pe de o parte, valoarea probatorie a unui extras dintr-o revistă este discutabilă față de prevederile art. 11 alin.1 din Legea 18/1991, iar pe de altă parte, constatăm că documentul se referă la suprafața de 650 ha pădure și poieni în mod similar inventarelor mănăstirii, care însă mai adaugă și fânețele care făceau trup comun cu restul terenului forestier.
În același timp, suprafața de 900 ha a Obștii C. menționată în acest document este contrazisă de toate celelalte documente de care chiar obștea s-a folosit la momentul reconstituirii.
Astfel, Obștea C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 800 ha teren forestier și deține Titlul de proprietate nr. 710/decembrie 2002 pentru suprafața de 845,400 ha în . (fila 26) și încă 27,4 ha goluri diverse stabilite prin sentință civilă- potrivit expertizei M. M. (fila 400), în total 872,8 ha. Prin adresa nr. 77/15.09.2006 a Obștii C. se confirmă întinderea de 872,8 ha teren cu destinație forestieră pe care a fost pusă în posesie (fila 583). Prin Hotărârea nr. 97/29.03.2001 a Comisiei Județene V. s-a validat propunerea de reconstituire a Comisiei Locale Nistorești cu privire la dreptul de proprietate pentru 872,80 ha Obștii C., potrivit anexei de la fila 150.
Prin decizia civilă nr. 833/11.12.2001 a Tribunalului V. (fila 27) în soluționarea plângerii Direcției Silvice V. care invoca faptul că Obștii C. nu i se cuveneau și cele 72 ha validate peste cele 800 ha rezultând din acte, instanța a reținut că deși din actul intitulat „Așezământul Obștii C.” și din situația suprafețelor de pădure din 1948 rezultă suprafața de 800 ha, acest act cuprinde și megieșii: apa Năruja, M. Munțișoarele, Schitul V. N. și Pârâul V. N., în teren fiind măsurată suprafața de 872,8 ha.
Într-adevăr, așezământul din 04.04.1927 al Obștii . muntelui Fruntea M. zis și Munțișoarele (fila 163) arată că averea obștii se compunea la acea dată din M. Fruntea M. zis și Munțișoarele situat pe teritoriul . în suprafața de 800 ha pădure și em(aș?) megieșit cu apa Năruja, M. Munțișoarele Schitul V. N. și Pârâul V. N.. Aceeași suprafață de 800 ha în proprietatea Obștii C. rezultă și din înscrisul întocmit după dispozitivul deciziei 26 din 1 decembrie 1912, precum și din situația suprafeței de pădure pe Obști din anul 1948 jud. V. (fila 178) .
Chiar și martorul D. Voctor în vârstă de 77 ani (fila 21 rejudecare), cel care a reînființat Obștea C., arată că Obștea a avut 800 ha, deși nu precizează de unde cunoaște acest lucru.
Concluzionăm că, deși prin amintita decizie civilă nr. 833/11.12.2001 a Tribunalului V. s-a stabilit că Obștea C. ar fi îndreptățită la reconstituirea întregii suprafețe de 872,8 ha teren forestier descoperită între granițele rezultând din așezământ, această hotărâre nu este opozabilă petentei Mănăstirea V. N. care nu a participat la judecată și care nu a acceptat niciodată recunoașterea acestei posesii a obștii vecine.
Avem în vedere faptul că prin procesul verbal din 20.03.2003 în ședința de lucru a comisiei comunale pentru aplicarea prevederilor fondului funciar (fila 15) se consemnează că părțile nu au putut ajunge la un consens cu privire la limita dintre Schitul Vl. N., urmând ca situația să fie mediată pe teren. Nu există însă un act ulterior care să constate vreun acord al părților pe teren.
Dimpotrivă, procese verbal de bună vecinătate și stabilire a hotarelor au fost încheiate de Obștea C. doar cu celelalte vecine ale sale, cu O. S. Năruja (fila 86) și cu Obștea satului Nistorești (fila 87), nu însă și cu Schitul V. N..
Așadar, petentei Mănăstirea V. N. nu îi poate fi opus un proces verbal de vecinătate, părțile neajungând niciodată la o înțelegere cu privire la granițele proprietăților lor.
Pe de altă parte, s-a invocat faptul că prin sentința civilă nr. 4863/28.10.2002 a Judecătoriei Focșani (fila 106) s-a reținut că din declarațiile martorilor audiați în cauză S. V. și V. I. coroborate cu actele depuse la dosar – copia extrasului din 1949 de la Arhivele Statului, situația terenurilor din 1943- rezultă că Mănăstirea V. N. a deținut în jur de 600 ha teren din care 400 ha pădure, 20 ha fânețe și mai multe terenuri arabile în interiorul mănăstirii și în diferite puncte ale comunei. Reținând că s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru 370 ha teren forestier, instanța a constatat ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat în acest sens și a admis capătul de cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru 13,8 ha teren arabil pe raza .> În aceste condiții, instanța de judecată nepronunțând o hotărâre asupra fondului pretențiilor mănăstirii ca urmare a analizării probelor, ci ca urmare a faptului că în cursul judecății s-a recunoscut petentei dreptul de proprietate și pentru un rest de 370 ha teren forestier pe care aceasta îl pretinsese prin cererea formulată în baza Legii 1/2000, nu se poate reține puterea de lucru judecat a acestei hotărâri cu privire la noua cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a petentelor adresată comisiei locale Nistorești în baza art. 33 din Legea 18/1991 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
În ceea ce privește coroborarea datelor de mai sus cu restul probelor administrate în cauză, considerăm că singurul raport de expertiză concludent în cauză este cel efectuat de expertul M. M. în prima judecată asupra fondului.
Astfel, în prima sa formă, expertiza ing. M. M. (fila 304) are în vedere în principal doleanțele și susținerile părților, constatând că terenul în litigiu între petentă și Obște are suprafața de 218,2 ha, teren ocupat de Obștea C. cu TP. și că potrivit susținerilor martorilor prezenți la fața locului, la început colăcenii nu aveau acces la Apa Năruja pentru adăparea animalelor, dar aceasta s-a realizat prin convenții verbale între părți înainte de anul 1930, motiv care justifică mișcarea de hotare și de suprafețe între părți (fila 3007).
Însă, prin completarea din 09.02.2009 (fila 400) ing. M. M. realizează o laborioasă analiză și operațiune de identificare în teren a punctelor de reper ale hotarelor descrise în diversele documente puse la dispoziția sa și a instanței de judecată de către părți. La fel ca toate expertizele ulterioare, și de această dată se reține că suprafața de 1400 ha pădure pe care ar deține-o Schitul V. N. în Pădurea Munțișoarele potrivit documentului „Structura proprietății forestiere a Județului P. în 1948 – O. S. Năruja” este o cifră exagerată, care nu se regăsește în teren. De asemenea, expertul constată că fiecare dintre documente este lacunar, nefiind menționate unele puncte de intersecție ale hotarului cu diverse repere naturale, iar în fiecare dintre modalitățile indicate de părți ca reprezentând hotarul despărțitor apar elemente noi, care nu se regăsesc în nici un document, precum Culmea Piatra Roșie, Culmea Buhaiului, a Mănăstirii, Culmea A. sau Pr. D., lipsind în schimb repere precum L. cu Ulmi, Șesul cu B., Coasta Vulpoiului, ori Curmătura Adâncă, Piscul D. menționate în diverse înscrisuri.
Expertul a concluzionat că, dacă se corelează semnele de hotar descrise în documente cu Planul amenajamentului Obștii . de bun simț ale părților, precum și cu împrejurarea că Obștea C. trebuie să aibă o servitute de trecere cu animalele la adăpat la apa Năruja și un teren de popas, rezultă o linie de hotar tehnică: aceasta este formată din aliniamentul care pleacă din Apa Năruja unde se află borna 3, trece prin borna 4, continuă pe limita dintre parcelele 201 cu . în punctul „P” situat pe Piatra Roșie; din pct. P hotarul continuă pe Pr. Piatra Roșie până în borna 108 situată pe culmea Buhaiului și de aici prin Șesul cu B. până în borna 501 la Curmătura Adâncă. Din Curmătura Adâncă (borna 502) hotarul continuă pe limite de parcelă până în borna 93 situată sub stâna Colocanilor. Din borna 93 gotarul continuă până în punctul Uluci –U, iar din acest punct continuă prin Coasta Vulpoiului până în borna 71 și de acolo prin Piscul D. până în Borna 65 unde se află Izvorul M.. Din Borna 65 hotarul coboară pe Pr. Lui A. până în borna 261 situată pe Pr. V. N.. El motivat în fiacre dintre situațiile în care constatarea sa nu coincidea cu propunerea vreuneia dintre părți, că nu ar fost respectat unul sau altul dintre semnele de hotar menționate de documente.
Astfel, expertul concluzionează că linia de hotar dintre părți ar fi pe aliniamentul 3-4-P-_-93-U-71-65-261, terenul ocupat de Obștea C. fiind de 83 ha pădure.
Întrucât potrivit situației punerii în posesie a unităților de cult cu vegetație forestieră în unitatea administrativ-teritorială a .) s-a reconstituit dreptul de proprietate în total pentru 725,17 ha, iat titlurile de proprietate eliberate diferitelor parohii și filii din jud. V. (filele 584-610) confirmă același lucru, remarcăm din nou readucerea în discuție a unei suprafețe totale de aproximativ 800 ha teren forestier la reconstituirea căruia ar fi îndreptățită mănăstirea (83 ha +725,17 ha=808,17 ha).
Această expertiză nu a fost invalidată în vreun fel de către instanța de judecată, pentru că după mai multe termene de la discutarea obiecțiunilor părților față de concluziile expertului, s-a dispus la data de 28.04.2009 (fila 469) înlocuirea expertului M. M., operațiune imposibilă întrucât anterior se acceptase expertiza finalizată a acestuia, astfel încât efectuarea expertizei de către un nou expert are semnificația încuviințării efectuării unei noi expertize potrivit art. 212 C., care însă nu o invalidează e prima.
Epertiza realizată de expertul O. P. (f. 573) nu numai că nu aduce nici un element de noutate, dar concluziile sale în privința suprafețelor de teren pe care le deține fiecare dintre litigante și în privința susținerilor mănăstirii cu privire la zona unde ar trebui să se situeze adevăratul hotar nu sunt pertinente, neputând ajuta la dezlegarea pricinii. Acest lucru a fost reținut, de altfel, și prin decizia civilă nr. 941/21.10.2010.
Expertul B. I. (fila 75 rejudecare) descrie suprafețele de teren forestier aflate în posesia părților și pe cele revendicate, precum și limitele acestora, în privința hotarelor fondului forestier care a aparținut mănăstirii arătând însă că singura în măsură să stabilească ce suprafață de teren au dreptul părțile să stăpânească este doar instanța, remarcă reală, de altfel, care însă nu ajută în nici un fel în privința determinării vechilor hotare, expertul precizează în completarea la raportul de expertiză depusă la data de 31.10.2011 (fila 155) că limita existență în vechime nu mai poate fi reconstituită cu precizie, iar în completarea din 14.12.2011 (fila 169) că în documentele existente la dosar nu sunt puncte, limite, hotare marcate în teren și că nu poate cineva să spună ce suprafață de teren a deținut înainte de a fi preluată de stat. Consilierul expert C. D. (fila 126) își exprimă acordul față de concluziile expertului desemnat în cauză, arătând însă că cele stabilite în teren cu privire la terenul revendicat de mănăstire de la Obștea C. au avut în principal la bază susținerile martorului T. R..
Acest martor R. T. de 79 de ani (fila 482) arată că s-a născut și a trăit în apropierea mănăstirii, iar apoi a avut funcția de brigadier silvic, declarând că Mănăstirea a avut între 800 și 1000 ha fond forestier, situate între pârâul V. N. până la vărsare în apa Nărujei, pe apa Nărujei în sus până la pârâul Piatra Roșie ce cuprindea lunca cu ulmi, de acolo merge în sus spre Piatra Roșie, spre Culmea Buhaiului, șesul cu brazi, de acolo trece pe la Izvorul M. și coboară pe V. N.. Toate aceste puncte se regăsesc în completarea expertizei lui M. M..
În același sens declară și Fega Ș. în vârstă de 64 ani (fila 483), care însă, având în vedere vârsta, pare mai puțin credibil, pentru că la data preluării pădurilor de către stat abia se născuse.
Martorul T. C. în vârstă de 84 ani (fila 493), care arată că a trăit în zona Mănăstirii V. N. până la 22 de ani precizează că schitul avea o suprafață de pădure de 600 ha care se învecina cu Oștea C., Obștea având în schimb circa 900 ha pădure. A mai precizat că terenul din punctul Șesul cu brazi pe care îl pretinde petenta nu a fost niciodată deținut de aceasta. Declarația acestui martor cu privire la întinderea terenului forestier al ambelor părți este contrazisă de restul probelor, și chiar de declarația martorului D. Voctor în vârstă de 77 ani (fila 21 rejudecare), cel care a reînființat Obștea C., care arată că schitul a avut 650 ha, iar Obștea 800 ha, dar nu precizează de unde cunoaște aceste lucruri.
Față de analiza tuturor acestor probe, instanța constată că ele se coroborează în sensul că la data preluării de către stat a pădurilor, Mănăstirea V. N. avea în patrimoniu aproximativ 800 ha teren forestier, iar Obștea C. avea și ea aproximativ 800 ha teren forestier, suprafața exactă și limita dintre proprietăți rezultând din cumularea tuturor datelor rezultând din aceste probe, astfel cum s-a realizat prin completarea raportului de expertiză a lui M. M..
În condițiile în care se stabilește că linia de hotar dintre părți este pe aliniamentul 3-4-P-_-93-U-71-65-261, terenul ocupat de Obștea C. este de 83 ha pădure, suprafață excedând întinderii dreptului acesteia la reconstituire, astfel cum am stabilit mai sus și care nu a fost în proprietatea Obștii C., ceea ce atrage potrivit art. III alin.1 lit.a pct.i) din Legea 169/1997 nulitatea absolută a acelei părți din titlul de proprietate al pârâtei în care este inclusă și această suprafață de teren.
În mod corespondent, petenta și-a dovedit dreptul de a pretinde reconstituirea proprietății pentru 83 ha fond forestier, astfel încât în baza art.53 din Legea 18/1991 se impune admiterea în parte a plângerii petentei îndreptată împotriva Hotărârii nr. 240/30.08.2007 a Comisiei Județene V., anularea în parte a acestei hotărâri și reconstituirea dreptului de proprietate al petentei cu privire la suprafața de 83 ha pădure.
În consecință, observând că sentința recurată a fost pronunțată cu greșita stabilire a faptelor deduse judecății, potrivit art. 3041 C. și cu greșita aplicare a legii în interpretarea acestor fapte potrivit art. 304 pct.9 C., vom admite recursul și vom modifica în parte sentința în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentele A. O. a Buzăului și Vrancei,cu sediul în mun. B., ., jud. B., șiunitatea sa subordonată M. V. N., cu sediul în ., jud. V., prin reprezentanții legali, împotriva sentinței civile nr. 2119 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
Modifica în parte sentința.
Anulează, în parte, Hotărârea nr.240/30.08.2007 a Comisiei județene V..
Dispune reconstituirea dreptului de proprietate Mănăstirii V. N., județ V. cu privire la suprafața de 83 ha. pădure identificată în completarea raportului de expertiză tehnică a expertului M. M., depusă în data de 09.02.2009, în Anexa 1, în porțiunile hașurate cu culoare portocalie, până la linia de hotar cu Obștea C., trasată de expert pe aliniamentul: din apa Năruja prin bornele 3-4-P-_-93-V-71-65-pe pârâtul A.-261-în pârâtul V. N., respectiv în UA 202B -7,7 ha.; 202C -1,00 ha.;202D -1,00 ha.;202E -1,6 ha; 202G -2,0 ha.; UA 59A -8,7 ha; 59B -3,5 ha; UA 58 -6,6 ha; UA 52B -7,5 ha; UA52C -2,7 ha; UA-40 -27 ha;
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.710/dec.2002 pentru suprafața de 83 ha. astfel cum a fost identificată mai sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Martie 2013.
Președinte, M. D. | Judecător, S. M. B. | |
Grefier, L. A. |
Red. MD/15.03.2013
LA/15.03.2013
Ex. 2
Cu opinia separată a judecatorului R. H. în sensul respingerii recursului ca nefondat.
În dezacord cu soluția adoptată de majoritatea membrilor completului de judecată, consider că recursul declarat de petenta Arhiescopia O. a Buzăului și Vrancei este nefondat pentru următoarele argumente:
Subsidiar plângerii formulată de petenta de mai sus împotriva hotărârii nr. 140/30.08.2007 a Comisiei Județene a mai solicitat și anularea parțială a titlului de proprietate nr. 710/2002 emis în favoarea pârâtei Obștea C.( filele 26,5).
Motivul esențial în constatarea acestei nulități, asa cum este sustinut in cererea introductiva, constă în faptul că în favoarea pârâtei Obștea C. i s-a reconstituit o suprafață mai mare decât a avut în acte, în detrimentul și pe vechiul amplasament al Mănăstirii V. N., respectiv 872,8 ha pădure în loc de 800 ha.
În acest sens și pe linia deciziei de casare nr. 941/21.10.2010, se impunea dovedirea de catre petenta Arhiescopia O. a Buzăului și Vrancei a dreptului sau de proprietate pentru diferența de 675 ha pădure.
Cu privire la existența precum și la întinderea acestui drept de proprietate anterior nationalizarii (1948), reclamanta a depus o . înscrisuri (filele 73-88) în baza cărora pretinde că a avut în proprietate 1400 ha și nu 725 ha cât i s-a reconstituit în baza legilor fondului funciar.
Cu privire la întinderea acestui drept în suprafață de 1400 ha, reclamanta a invocat constant consemnările din amenajamente silvice (filele F-11, 88,31) acte care sunt întocmite în anul 1950 (filele 93,94 recurs).
Acestor inscrisuri legiuitorul le-a consacrat o valoare declarativă cu privire la proprietate (art.6 al.12 din Legea nr. 1/2000) însă de această putere se bucură și consemnările din registrul BAP din 1948 (fila 74) în care se consemnează în favoarea autoarei reclamantei o suprafață de 400 ha pădure, întindere care a fost atestată anterior si prin certificatul nr. 26/24.06.1946 de către Primăria comunei Herăstrău (fila 76).
Dar de observat că aceste consemnări sunt însoțite si de actul de proprietate al reclamantei care datează din anul 1902 (fila 78) și care se referă la o întindere de 450 falci pădure și emaș echivalentul a 650 ha.
Cu privire la întinderea dreptului de proprietate ce se cuvenea reclamantei trebuie avută în vedere și sentința civilă nr. 4863/2002 a Judecătoriei Focșani (fila 38) prin care se reține că suprafața deținută de Mănăstirea V. N. era în jur de 600 ha, potrivit declarației martorilor audiați în acea cauză (întindere care este mai apropiată de cea menționată în actul primar de proprietate – 650 ha, față de cea solicitată de petentă ca fiind constatată în consemnări cu valoare declarativă, de 1400 ha).
Este adevărat că relativ la întinderea suprafeței solicitate s-au efectuat mai multe expertize de specialitate dar din concluziile acestora nu se poate desprinde cu certitudine linia de hotar initiala (existenta inainte de anul nationalizarii) dintre proprietățile părților.
Astfel, expertul M. M. constată că având în vedere delimitarea hotarului potrivit amenajamentului Schitului V. N. întocmit în anul 1906, lipsesc din aliniament semnele de hotar: Curmatura Adanca, Piscul D. (filele 307,402).
În consecință, în lipsa unor puncte de reper corect individualizate, linia de hotar trasată de expert nu corespunde unei corecte delimitări, astfel că sub aspectul întinderii dreptului de proprietate pentru diferența solicitata in plus de 675 ha, aceasta nu a fost dovedită.
F. de cele expuse, consider că reclamanta nu era îndreptățită la reconstituirea unei diferențe de pădure, având în vedere că anterior i s-a reconstituit 725 ha față de limitele constatate în actul de proprietate invocat (fila 78), iar contradicțiile dintre registrele BAP din 1948 și amenajamentele silvice care atesta 100 de ha nu au fost eliminate prin expertizele de specialitate efectuate în cauză, avand in vedere totodata, si valoarea declarativă a acestor consemnari care nu se bucura de aceeasi forta juridica data de actul de proprietate care constata suprafata de 650 ha padure.
Relativ la cererea de constatare a nulității titlului de proprietate emis în favoarea Obștei C. sun incidente prevederile art. III al.2 din Legea 169/1997 potrivit carora, pentru promovarea unui actiuni în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes legitim.
Așa cum rezultă din decizia civilă nr. 833/11.12.2001 pronunțată de Tribunalul V. (fila 32) întinderea dreptului de proprietate reconstituită în favoarea intimatei prin titlul de proprietate nr. 710/2002 a făcut obiectul controlului judecătoresc stabilind cu putere de lucru judecat că s-a validat cererea de reconstituire pentru 872,8 ha.
Această chestiune judiciară a fost dezbătută ca urmare a solicitării Direcției Silvice V. de a se diminua din totalul de 872,8 ha la suprafața de 800 ha cât este consemnat în așezământul Obștei comunei C. din 04.04.1927.
Din cuprinsul aceleași hotărâri judecătorești rezultă că la stabilirea acestei întinderi s-au avut în vedere și procesele verbale de bună vecinătate.si prin prisma acestor precizari aceasta hotarare judecatoreasca se impune cu putere de lucru judecat și în prezentul litigiu. Chiar daca recurenta petenta nu a fost parte in proces.
Astfel, în speță, există un proces verbal de bună vecinătate încheiat și cu petenta A. Buzăului și Vrancei și care nu a contestat limitele reconstituirii vecinilor limitrofi printre care și Obștea C., la momentul reconstituirii in favoarea ambelor parti invecinate din anul 2001 .
În acest sens stă și declarația dată de reprezentanții legali ai reclamantei la data de 17.05.2003 (fila 87 recurs) prin care se arată că suprafețele de teren solicitate se încadrează în limitele naturale și convenționale cu toți vecinii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate nedepășind limitele existente în amenajamentele silvice în vigoare și cele existente anterior.
Această declarație a stat la baza emiterii procesului verbal din 06.10.2003 (fila 129) prin care se constată dreptul de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 725 ha din cele 1300 ha solicitate și, in cuprinsul careia, se ia act de suprafața reală de teren între limitele recunoscute de vecini.
Actul de recunoastere reciproca a limitelor proprietății de către vecini constituie, în temeiul art. 8 din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar în vigoare la acea dată (HG nr. 1172/21.12.2001), un act prealabil emiterii hotărârii comisiei județene de validare a dreptului de proprietate act în lipsa căruia, această operațiune de validare in favoarea petentei nu era posibilă.
Un alt argument pentru care nu se impunea anularea titlului de proprietate nr. 710/2003 îl reprezintă faptul că reclamanta nu a făcut dovada că suprafața de 83 ha, pretinsă de reclamantă ca fiind reconstituită în plus pârâtei, a constituit vechiul amplasament al acesteia (reclamanta) pentru a se reveni asupra situației de fapt inițial constatată atât prin procesul verbal de vecinătate din 2003 cât și prin decizia civilă nr. 834/2001 a Tribunalului V., acte care rețin întinderea suprafeței reconstituită în favoarea intimatei Obștea C. de 872,8 ha și nu 800 cât s-a contestat de o terță persoană, Direcția S. V..
Pentru toate aceste considerente, am opinat în sensul respingerii recursului ca nefondat hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Judecător,
R. H.
Red:H.R.
22.03.2013
N.S._25.03.2013
Ex 2.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 222/2013. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 789/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
