Pretenţii ca urmare a divorţului. Decizia nr. 290/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 2132/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 290/2013
Ședința publică de la 26 martie 2013
PREȘEDINTE - M. D.
Judecător - R. H.
Judecător - S. M. B.
Grefier – L. A.
Ministerul P. a fost reprezentat de
Procuror - G. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta B. M., cu domiciliul în Focșani, ., județ V., împotriva sentinței civile nr.20 din 5 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. C., domiciliat în comuna Vizantea Livezi, ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: av. M. M. pentru recurentă și intimatul personal și asistat de av. C. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. M. M. depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu a completat motivele de recurs și că nu mai înțelege să facă alte precizări.
Av. C. G. depune la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.2 din 25.03.2013 și referat privind plata onorariului din oficiu.
Tribunalul constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul pe fond.
Av. M. M., pentru recurentă, având cuvântul, consideră sentința nelegală și neîntemeiată atâta timp cât și reprezentantul parchetului, al pârâtului și al reclamantei au pus concluzii de admitere a acțiunii. Instanța reține neîntemeiat că nu se poate da acest ordin de restricție deoarece părțile nu au fost căsătorite. Vorbim de o relație de concubinaj care a fost de 12 ani, în urma căreia au rezultat 2 copii, care a dăinuit dar, din cauza măsurilor pe care pârâtul le-a aplicat reclamantei bătăi, scandaluri, amenințări toate acestea fiind dovedite cu acte și documente. A arătat că intimatul este o persoană violentă, că a fost nevoită și obligată să părăsească domiciliul datorită acestor bătăi, există două certificate medico-legale, a depus și fotografie cum arăta reclamanta în urma unei bătăi. Faptul că a solicitat prin ordonanță președințială acordarea celor 2 copii, a trebuit să se deplaseze cu executorul judecătoresc și a putut să o ia doar pe minora R., minorul Marcos vrând să rămână cu tatăl, netrecând peste consimțământul copilului a rămas provizoriu la pârât. În momentul în care partea a părăsit domiciliul au existat fel de fel de amenințări, repercursiuni directe și indirecte, a depus o listă de mesaje, amenințări la adresa mamei copiilor, la adresa bunicii. S-au făcut numeroase plângeri împotriva reclamantei, toate soluționate cu neînceperea urmăririi penale având în vedere că plângerile au vizat aspectul privind rele tratamente aplicate minorilor. Există și o anchetă socială care dovedește condițiile în care stă minora R.. Consideră că această relație de concubinaj se poate asimila chiar cu logodna, instituție reglementată prin NCC, logodna nu este oficializată printr-un act dar nu se putem reține faptul că n-ar fi trăit împreună, că legea privind ocrotirea mamei, a copilului nu se poate aplica în această cauză. Privitor la minorul Marcos consideră în parte măsura dispusă de instanță legală atâta timp cât a existat consimțământului lui în vederea reținerii la tată. Solicită admiterea recursului și a se dispune eliberarea ordinului de restricție privitor la primele trei puncte din capătul de cerere: să nu se mai apropie de locuință, de locul de muncă al reclamantei și de asemenea să aibă anumite restricții și față minora R. deoarece limbajul folosit creează grave tulburări psihice copilului. Fără cheltuieli de judecată.
Av. C. G., pentru intimat, având cuvântul, consideră că în mod corect a reținut instanța de fond că susținerile reclamantei nu sunt dovedite și că nu sunt întrunite prevederile art. 5 lit.c) din Legea nr. 217/2003. Părțile sunt despărțite în fapt din anul 2012, faptul că minorul se află în grija pârâtului este dat și prin acordul acestuia și al reclamantei. Intimatul a fost plecat mult timp la muncă în străinătate astfel încât susținerile reclamantei privind comportamentul acestuia, scene de gelozie etc. nu sunt reale. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Procurorul, având cuvântul, apreciază că instanța de fond trebuia să facă aplicarea disp. Legea nr. 217/2003 art. 5 lit.c), pentru că ne aflăm în prezenta stării prevăzută de acest articol, faptul că părțile nu mai locuiesc împreună este altceva, ei oricând pot relua conviețuirea pentru că domiciliul comun a fost părăsit de către recurentă cu unul din copiii. Ordinul de restricție nu afectează cu nimic libertatea de mișcare a intimatului pentru că această lege a fost dată cu scopul de a preîntâmpina luarea unor măsuri mai severe pentru cel care nu respectă anumite restricții. Din actele dosarului rezultă că reclamanta trebuie protejată prin aplicarea acestei legi. Între părți s-au stabilit relații ca și cum ar fi fost soți, au dat naștere la copii, faptul că unul din copii, prin propria lui voință stă la pârât, dar în ce privește protecția față de reclamantă trebuie să funcționeze astfel încât intimatul să nu se mai apropie de ea, de locul de muncă. Dacă se va da acest ordin părțile pot relua traiul într-un mod amiabil, pârâtul va fi convins că cu acte de violență, amenințări nu poate restabili situația, sentimentele se vor sedimenta, trăirile sentimentale se vor suda și poate vor relua conviețuirea, poate chiar se căsătoresc legitim. Apreciază că totuși instanța trebuie să dispună luarea măsurii de protecție față de reclamantă, față de copii nu are niciun fel de rol pentru că pârâtul este tatăl copiilor și trebuie să aibă legături cu ei.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Focsani sub nr._, la data de 11.02.2013, reformulata in forma prevazuta de anexa la Legea 217/2003, reclamanta B. M. a solicitat, in contradictoriu cu paratul Pomana C., emiterea unui ordin de protectie, privind obligarea paratului la pastrarea unei distante minime, fata de victima, fata de copiii victimei sau alte rude ale acesteia, fata de resedinta, locul de munca, sau unitatea de invatamant a persoanei protejate, interdictia pentru parat de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care victma le frecventeaza sau le viziteaza (. oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu victima, incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca din relatia de concubinaj cu paratul au rezultat doi copii minori, ca in toata perioada convietuirii a fost supusa la amenintari, jigniri, loviri, un astfel de incident petrecandu-se in anul 2006.
A mai arătat că în data de 26.03.2012 paratul a taiat-o cu un cutit la mana, astfel ca a luat decizia sa il paraseasca pe parat si sa locuiasca, cu mama sa, in mun. Focsani, impreuna cu copiii minori. Ulterior, paratul i-a luat pe cei doi minori, impotriva vointei sale însă, pe cale de ordonanta presedintiala, a obtinut incredintarea copiilor dar minorul a refuzat sa mearga si sa locuiasca cu mama sa.
A mai sustinut ca de multe ori si minorul a fost lovit de tatal sau, insa acesta, ascultat fiind, a declarat ca vrea sa locuiasca cu tatal fiind traumatizat și influiențat de acesta, ca din ziarul local rezulta ca paratul a avut o altercație cu un tanar, ca in luna octombrie paratul a lovit un copil si a injurat cadrele didactice, ca pe perioada verii a sunat-o atat pe mama sa cat si pe reclamanta, in mod exasperant, amenintandu-le, ca a continuat cu amenintarile si la locul de munca la reclamantei, a trimis numeroase mesaje telefonice de amenintare, ca a manifestat comportament deviant fata de minora, ca a exercitat presiuni psihice saupra fiului minor care
l-au determinat sa ramana la domiciliul paratului.
In dovedirea cererii ,reclamanta a depus inscrisuri
Paratul nu a formulat intampinare.
Prin sentința civilă nr. 20/05.03.2013 pronunțată în cameră de consiliu, instanța a respins cererea pentru emiterea ordinului de protectie formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâtul P. C., ca nefondata .
A obligat reclamanta Bâzna M. să plătească statului, suma de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
A menționat că onorariul apărătorului din oficiu pentru paratul P. C. în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că dispozitiile Legii 217/2003 nu sunt aplicabile raportului juridic litigios dedus judecatii întrucât, potrivit art.3 alin.1 din lege, pentru a beneficia de protectie, partile intre care se deruleaza litigiul trebuie sa aiba calitatea de membri de familie, iar relațiile dintre părți nu se circumscriu noțiunii de relații de familie, având în vedere prevederile art. 5 din același act normativ.
A reținut astfel, că în ce o priveste pe reclamanta Bazna M., aceasta a avut o relatie de concubinaj cu pârâtul, concubinaj care a incetat, ca acestia nu mai locuiesc impreuna din cursul anului 2012 și că, prin urmare, nu sunt incidente dispozitiile art.5 lit. c din Lege, membri ai aceleasi familiii fiind doar persoanele care au stabilit relații asemãnãtoare acelora dintre soți sau dintre părinți si copii, în cazul în care aceștia conviețuiesc.
A reținut, de asemenea, că reclamanta nu poate solicita din nou, folosind o alta cale procesuală, incredintarea copiilor minori si stabilirea locuintei acestora la reclamanta, intrucat aceasta masura a fost deja dispusa pe cale de ordonanta presedintiala potrivit sentintei civile nr.1109/11.09.2012 pronuntata de Judecatoria P. in dosar nr._, in mod provizoriu pana la solutionarea litigiului de fond.
In ce priveste cererea formulata de reclamanta in numele minorului Pomana C. Marcos, de protectie a acestuia, instanța a reținut că, deși minorul a fost incredintat reclamantei prin hotarare judecatoreasca, acesta locuieste in fapt cu paratul, conform optiunii minorului si acordului reclamantei, care a decis astfel in cursul executarii silite a sentintei civile nr.1109/11.09.2012 pronuntata de Judecatoria P. in dosar nr._ și că, din probele administrate in cauza, nu rezulta ca minorul a fost supus violentei in familie in formele prevazute de art.4 lit. a- g din lege (violența verbalã, violența psihologicã, violența fizicã, violența sexuală, violența economicã, violența socialã, violența spiritualã ) astfel incat cererea nu este intemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, B. M. care a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală având în vedere că atât procurorul și apărătorul său precum și apărătorul din oficiu al pârâtului au pus concluzii de admitere a cererii și emitere a ordinului de restricție.
Reclamanta-recurentă nu a mai invocat alte motive de recurs deși în cuprinsul cererii de recurs a precizat că va completa motivele de recurs după ce îi va fi comunicată hotărârea motivată.
Intimatul P. C. nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat.
În pronunțarea unei soluții, instanța nu este ținută de concluziile părților în dosar, sau concluziile procurorului, acestea nefiind decât puncte de vedere exprimate în raport de litigiul pendinte și poziția procesuală a fiecăruia.
Instanța este ținută însă, deopotrivă, de situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză și de dispozițiile legale aplicabile.
Din modul lapidar de formulare a motivului de recurs de către reclamanta B. M., Tribunalul deduce că aceasta are în vedere prevederile art. 304 pct.9 cod procedură civilă respectiv că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii.
Din această perspectivă, Tribunalul constată că, în mod corect prima instanță a reținut că în cazul de față dată fiind natura relației dintre părți –concubinaj nu este îndeplinită o condiție esențială pentru ca reclamanta să poată beneficia de măsura de protecție prevăzută de Legea nr. 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie, respectiv aceea prevăzută de art. 5 lit.c) din lege ca părțile să conviețuiască la momentul solicitării măsurii de protecție, părțile fiind separate, cu domicilii diferite, din 2012.
De asemenea, față de ansamblul probator al cauzei, în mod corect a reținut că nu s-a făcut dovada, în ce îl privește pe minorul P. C. Marcos, că acesta ar fi supus de pârât unor forme de violență din cele prevăzute la art. 4 din lege.
Pentru a se putea interveni cu o astfel de măsură de protecție, în relația tată- fiu, este necesar să existe un ansamblu probator minim care să determine convingerea instanței că asupra minorului se exercită astfel de forme de violență din partea tatălui pârât.
Pentru aceste considerente Tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică astfel încât în temeiul art. 312 al.1 cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct.9 și 3041 cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Va dispune, totodată, cu privire la onorariul apărătorului din oficiu desemnat pârâtului intimat P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta B. M., cu domiciliul în mun. Focșani . județul V., împotriva sentinței civile nr. 20 din 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul P. C., cu domiciliul în comuna Vizantea Livezi ..
Onorariul apărătorului din oficiu, av.C. G. M., în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013.
Președinte, M. D. | Judecător, R. H. | Judecător, S. M. B. |
Pt. Grefier, L. A. în CO semn. Grefier șef secție |
Red:M.B.S.
28.03.2013
N.S._28.03.2013
Jud. Fond: R. I.
Ex 2.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... |
|---|
