Acţiune pentru plata cheltuielilor de judecată. Cerere principală. Acţiune în pretenţii. Competenţă teritorială
| Comentarii |
|
Acţiunea prin care se solicită obligarea la plata actualizată a cheltuielilor de judecată efectuate cu prilejul unui litigiu anterior a fost corect calificată ca o acţiune în pretenţii susceptibilă de aplicarea regulilor de competenţă teritorială prevăzute de dispoziţiile art. 5 C. pr. civ.
In mod greşit, Judecătoria Motru a apreciat că este vorba de o cerere accesorie şi că instanţa penală a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată, cât timp această cerere nu a fost formulată de către fostul inculpat şi o asemenea "omisiune" ar fi putut face obiectul unei căi de atac promovate împotriva sentinţei penale.
(Secţia civilă, decizia nr. 829 din 27 februarie 2002)
CURTEA,
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1867 pronunţată de Judecătoria Motru la 3 septembrie 2001, această instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în pretenţii, formulată de reclamantul H.P. împotriva pârâtei C.L., reţinând că aceasta are un caracter accesoriu cererii principale, fiind astfel de competenţa instanţei care a pronunţat fondul, respectiv Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată - urmare a declinării de competenţă - pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, în dosarul purtând nr. 10.334/2001 al acestei instanţe.
Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 9900/20 noiembrie 2001, la rându-i, şi-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Motru, motivând în considerentele sentinţei civile mai sus menţionate, că în mod greşit Judecătoria Motru a reţinut
caracterul accesoriu al acesteia, când în realitate instanţa a fost învestită cu o acţiune civilă, în pretenţii, căreia îi sunt aplicabile, în materie de competenţă, prevederile art. 5 din C. pr. civ.
Pe cale de consecinţă, constatând conflictul negativ de competenţă, cauza a fost înaintată Curţii Supreme de Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
în pronunţarea regulatorului de competenţă, conform art. 22 alin. 3 din C. pr. civ., Curtea constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul H.P. a chemat-o în judecată pe pârâta C.L., solicitând obligarea acesteia la plata reactualizată a sumei de 7.000.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în perioada 1993 -2001.
Faţă de conţinutul cererii este evident caracterul civil al litigiului dedus judecăţii, fiind corect calificată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, ca o acţiune în pretenţii, susceptibilă de regulile de competenţă teritorială prevăzute de dispoziţiile art. 5 din C.pr.civ.
Or, conform prevederilor art. 5 din codul mai sus invocat, în cazul unei asemenea cereri, având ca obiect pretenţii, competenţa teritorială aparţine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul, astfel că această cauză urmează a fi soluţionată de Judecătoria Motru.
în mod greşit, Judecătoria Motru a apreciat că este vorba de o cerere accesorie, cum s-a reţinut prin sentinţa civilă nr. 1867/2001 a acesteia şi că instanţa penală a omis să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată, cât timp această cerere nu a fost formulată de către fostul inculpat şi, o
asemenea "omisiune" ar fi putut face obiectul unei căi de atac promovate împotriva sentinţei penale nr. 1225/22 octombrie 1999.
în concluzie, incidente în cauză sunt regulile instituite de competenţa teritorială de drept comun, potrivit cu care, cererea - într-o acţiune în pretenţii -se face la instanţa domiciliului pârâtului - "actor sequitur forum ret", astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 5 din C. pr. civ., Curtea va stabili în favoarea Judecătoriei Motru competenţa de soluţionare a acţiunii ce a făcut obiectul prezentului regulator de competenţă.
| ← Cerere de restituire a unui imobil. Contract de... | Recurs împotriva deciziei intermediare pronunţate în apel,... → |
|---|
