Anularea titlului de proprietate care a stat la baza donaţiei. Neincidenţa excepţiei ce vizează pe subdobânditorul cu titlu oneros de bună-credintă
| Comentarii |
|
C. civ., art. 948 pct. 3, art. 963
I. Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanţii P.C., P.V.M., P.I.V. şi L.A.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.L.R. şi P.R.D.N., constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie autentificat la 30 noiembrie 2000 de BNP E., având ca obiect suprafaţa de 4.900 mp teren, situată în sola 138, parcela 4, Bucureşti, sector 5, ca efect al constatării nulităţii
titlului donatoarei asupra acestui teren, precum şi pentru nevalabi-litatea obiectului acestuia.
La data de 12 octombrie 1993 a fost emis în favoarea pârâtei
B.L.R. titlul de proprietate cu privire la suprafaţa de 4.900 mp teren, situat pe raza sectorului 5, Bucureşti, în tarlaua 138, parcela nr. 4.
Prin contractul de donaţie autentificat la 30 noiembrie 2000 de BNP E., pârâta B.L.R., în calitate de donatoare, a transmis pârâtului, P.R.D., în calitate de donatar, prin donaţie, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 3.399,37 mp din totalul de 4.900 mp, situat în Bucureşti, sector 5, pe care cea dintâi îl deţinea în temeiul titlului de proprietate nr. 4130 din 12 octombrie 1993.
Prin sentinţa civilă nr. 6548 din 4 noiembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Sector 5 Bucureşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, la solicitarea reclamanţilor din prezenta cauză, s-a declarat nulitatea absolută parţială a acestui titlu de proprietate, în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 4.900 mp, sola 138, parcela nr. 4 din Bucureşti, sectorul 5.
Instanţa a mai avut în vedere că, potrivit deciziei civile nr. 123 din 24 martie 1995, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, reclamanţilor li s-a recunoscut judecătoreşte dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren, în care este inclus şi terenul ce face obiect al contractului de donaţie a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată.
In drept, instanţa a reţinut că unul din principiile efectelor nulităţii actului juridic vizează anularea actului subsecvent, ca urmare a anulării actului iniţial, acest principiu privind efectele nulităţii în raport de terţi, astfel că, în ipoteza existenţei a două acte juridice din care unul este principal, iar celălalt accesoriu, anularea actului principal atrage desfiinţarea actului accesoriu, prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale.
Aşa fiind, în cauza dedusă judecăţii, în considerarea situaţiei de fapt reţinute, precum şi a consideraţiilor de ordin teoretic ce au fost expuse, prima instanţă a apreciat că principiul general al efectelor nulităţii actului juridic, conform cu care anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent, resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea.
în cauză nu îşi găseşte aplicarea, astfel cum au susţinut pârâţii, excepţia ce vizează pe subdobânditorul cu titlu oneros de bună-credinţă,
deoarece actul juridic subsecvent, încheiat între pârâţi, este unul cu titlu gratuit, respectiv un contract de donaţie.
în ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamanţi, şi anume nevalabilitatea obiectul actului juridic, prima instanţă a apreciat că nu poate fi primit, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, obiectul actului juridic civil îl reprezintă conduita părţilor stabilită prin acel act, respectiv acţiunile ori inacţiunile la care părţile sunt îndreptăţite ori de care acestea sunt ţinute. Atunci când conduita părţilor priveşte bunurile ori lucrurile, acestea din urmă sunt privite ca obiect derivat al actului juridic.
Pentru a fi valabil, obiectul actului juridic trebuie să existe, să fie în circuitul civil (art. 963 C. civ.), să fie determinat ori determinabil (art. 948 pct. 3 C. civ.), să fie posibil, licit şi moral.
Examinând condiţiile de valabilitate ale obiectului derivat al contractului de donaţie a cărui nulitate s-a solicitat a fi constatată, în raport de cele arătate anterior, s-a apreciat că acesta îndeplinea respectivele cerinţe.
Astfel, la momentul perfectării actului juridic, obiectul actului juridic — bunul exista, era în circuitul civil, aflându-se la acea dată în patrimoniul donatarei, pârâta B.L.R., fiind determinat. împrejurarea că, ulterior, titlul de proprietate deţinut de acesta cu privire la acest bun a fost declarat nul, nu este de natură să conducă la concluzia că bunul nu îndeplinea cerinţele de valabilitate, fapt ce ar determina nulitatea actului juridic.
II. Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că, întrucât sancţiunea nulităţii absolute a unui act juridic poate fi invocată de orice persoană interesată şi întrucât conform celor expuse reclamanţii justifică un interes în a pretinde desfiinţarea contractului de donaţie întocmit la notariat, este evident faptul că intimaţii au calitate procesuală activă în promovarea prezentei acţiuni, chiar dacă nu figurează ca părţi în respectivul contract a cărui nulitate s-a solicitat a se constata.
| ← Donaţie făcută statului. Lipsa calităţii de proprietar a... | Donaţiune de bunuri viitoare. Imobil neintrat în patrimoniul... → |
|---|
