Donaţie făcută statului. Lipsa cauzei. înfiinţarea popririi pentru recuperarea reparaţiilor efectuate de ICRAL
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801, art. 948, art. 966, art. 967
I. Prima instanţă a reţinut că, prin contractul de donaţie autentificat de fostul notariat de Stat al Raionului V.I. Lenin Bucureşti, S.M. şi A.M. au transmis în favoarea Statului Român dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1, situat la parterul imobilului din Bucureşti, B-dul M., raionul V.I.L.
Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 967 C. civ. instituie două prezumţii: de valabilitate şi de existenţă a cauzei, sarcina probei revenindu-i celui care invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei.
Aşa fiind, instanţa a constatat că martora P.A. a arătat că S.M. şi reclamantul A.M. nu au locuit niciodată în acest imobil, fiind ocupat de chiriaşi. Mai mult, întrucât ICRAL-ul efectuase reparaţii la imobil în suma de 43.000 lei, iar donatorii nu dispuneau de bani pentru a le restitui, se înfiinţase poprire asupra veniturilor defunctei, astfel că, pentru a nu mai plăti această sumă şi din cauza presiunilor la care a fost supusă de către Serviciul de cadre de la editura „Dacia”, unde lucra în acel moment, pentru a nu solicita evacuarea chiriaşilor, s-au decis să doneze imobilul Statului Român.
Ca atare, instanţa a constatat că, în realitate, nu intenţia de a gratifica a stat la baza încheierii contractului de donaţie, ci dorinţa de a nu mai achita costurile unui imobil, pe care nici nu îl puteau folosi, astfel că lipsa intenţiei de a gratifica rezultă şi din împrejurarea că,
potrivit afirmaţiilor martorei, donatorii nu deţineau un alt imobil în proprietate, locuind atât înainte, cât şi după încheierea contractului de donaţie cu chirie.
Soluţia se impune, întrucât instanţa a apreciat că, în speţă, nu se poate reţine niciun motiv rezonabil, pentru ca donatorii să fi dorit cu adevărat să îşi micşoreze într-un mod atât de substanţial patrimoniul, fără a urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb, astfel că lipsa intenţiei de a gratifica reţinută de către instanţă determină lipsa scopului imediat şi, prin această lipsă a cauzei actului juridic civil cu titlu gratuit, instanţa a constatat că, în drept, devin incidente dispoziţiile art. 948, art. 966 teza I şi art. 967 C. civ., sancţiunea care se impune fiind cea a nulităţii absolute a contractului.
Sub acest aspect, instanţa a apreciat că apare ca fiind neîntemeiată apărarea făcută de către pârâtă în cadrul întâmpinării, în sensul că, din moment ce oferta de donaţie poartă semnătura donatorilor, nu poate fi reţinută afirmaţia reclamanţilor că nu au avut intenţia de a gratifica Statul Român, deoarece, aşa cum s-a arătat, Codul civil instituie numai o prezumţie relativă a existenţei cauzei, absenţa acesteia putând fi dovedită de către persoana interesată prin orice mijloc de probă, fiind un element de fapt.
în consecinţă, faţă de împrejurarea că în urma decesului donatoarei S.M., dreptul acesteia de a invoca nulitatea absolută s-a transmis, în cadrul devoluţiunii succesorale legale, succesorilor săi universali, respectiv reclamanţilor din prezenta cauză, instanţa a admis cererea de chemare în judecată.
II. Curtea a apreciat că este neîntemeiată susţinerea apelantei, conform căreia, odată ce oferta de donaţie a fost semnată în faţa notarului de stat, există intenţia de a gratifica. Aceasta întrucât consimţământul nu se confundă cu scopul (cauza) actului juridic; semnarea ofertei de donaţie are semnificaţia exprimării consimţământului, în sensul încheierii liberalităţii, dar nu poate oferi nicio certitudine în ceea ce priveşte existenţa cauzei donaţiei, respectiv intenţia de a gratifica (animus donandi).
în mod evident, caracterul irevocabil al contractului de donaţie nu înseamnă că acesta nu poate fi declarat nul, pentru lipsa unei condiţii de fond esenţiale, precum lipsa cauzei.
| ← Donaţie făcută statului. Lipsa cauzei. Inexistenţa unui... | Donaţie făcută statului. Lipsa cauzei. Iminenţa începerii... → |
|---|
