Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 referitoare la imobilele donate statului sau altor persoane juridice
| Comentarii |
|
Constatăm că s-au exprimat opinii diferite cu privire la interpretarea textului art. 2 alin. (I) lit. c), unii autori apreciind că existenţa hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile este o condiţie comună tuturor donaţiilor, în timp ce alţii au opinat în sensul că cerinţa vizează exclusiv donaţiile încheiate potrivit dreptului comun. Această din urmă opinie este corectă şi a fost validată ulterior prin textul legal modificat (...).
Decretul nr. 478/1959 a reprezentat cel mai important act normativ special care a servit ca temei legal pentru donaţiile făcute în favoarea statului ori a altor persoane juridice. (...)
în acest caz, comisia locală de aplicare a legii arătate avea posibilitatea de a constata preluarea abuzivă în cadrul procedurii administrative, iar în ipoteza respingerii notificărilor instanţelor le revenea această obligaţie. (...)
încercând să conchidem asupra momentului de la care a început să curgă termenul de prescripţie, pentru acele ipoteze în care se invocă un motiv de nulitate relativă, cel mai frecvent violenţa exercitată de regimul comunist asupra donatorului, suntem de acord cu opinia exprimată în literatura de specialitate în sensul că art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001 a realizat o repunere în termenul de prescripţie, „fără de care orice asemenea acţiune este supusă eşecului”. într-adevăr, faţă de caracterul prescriptibil al acţiunii, în termenul de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 şi împrejurarea că violenţa arătată trebuie considerată încetată la data de 22 decembrie 1989, prin aplicarea prevederilor art. 9 din acelaşi decret, termenul a început să curgă de la acea dată (E. Litus, în Dreptul nr. 4/2007, p. 106).
| ← Imobil donat statului. Caracterul imprescriptibil al acţiunii... | Donaţie făcută statului. Lipsa intenţiei reale de a... → |
|---|
