Apel. încălcarea prevederilor art.297 Cod procedură civilă. Consecinţe
| Comentarii |
|
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta să se dispună împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar, prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la restituirea bunurilor sale proprii, primite cu titlu de zestre.
Prin încheierea din 30 ianuarie 2001, a fost stabilită componenţa masei partajabile, cotele ce li se cuvin părţilor şi s-a constatat că suma de 20.000 lei reprezintă bunul propriu al pârâtei.
Ulterior, prin sentinţă, Judecătoria Câmpulung a admis în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională şi a sistat comunitatea de bunuri conform variantei a Il-a din raportul de expertiză întocmit în cauză, atribuind părţilor bunurile în natură şi a stabilit, pentru egalizarea loturilor, sultă în sarcina pârâtei.
Totodată, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei contravaloarea bunurilor primite cu titlu de zestre şi a fost anulată ca netimbrată cererea acestuia privind contribuţia sa proprie la achiziţionarea unui apartament.
împotriva sentinţei şi a încheierii de admitere în principiu, a declarat apel reclamantul invocând motive de negalitate, cale de atac admisă de Tribunalul Argeş, care a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
în considerentele deciziei s-a reţinut că minuta încheierii de admitere în principiu nu a fost semnată de grefier întrucât la data pronunţării acestei hotărâri erau în vigoare dispoziţiile art.258 alin.l Cod procedură civilă, care statuau că dispozitivul hotărârii se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de judecător şi grefier.
Investită cu recursul pârâtei, Curtea de apel a casat decizia Tribunalului, a admis apelul declarat de reclamant, atât împotriva încheierii de admitere în principiu din 30 ianuarie 2001, cât şi a sentinţei pronunţată de Judecătoria
Câmpulung, a anulat atât sentinţa cât şi încheierea şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeş, pentru soluţionarea în fond.
în considerentele deciziei de casare s-a reţinut că Tribunalul, în mod corect a constatat ca fiind nulă încheierea nesemnată de grefier, pronunţată anterior intrării în vigoare a O.U.G.nr. 138/2000, în temeiul art.258 alin.l Cod procedură civilă, însă a procedat greşit şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Aceasta întrucât, judecând apelul conform art.297 alin.l Cod procedură civilă şi găsindu-1 întemeiat, tribunalul trebuia să-1 admită, să anuleze hotărârea apelată şi să reţină ea însăşi cauza spre rejudecare şi, evocând fondul, să pronunţe o hotărâre definitivă.
Conform regulilor procedurale instituite după intrarea în vigoare a O.U.G.nr. 138/2001, tribunalul nu mai este îndreptăţit să trimită cauza spre rejudecare, ci trebuie să reţină el însuşi cauza pentru judecarea fondului.
în consecinţă, constatând că decizia este nelegală, instanţa de recurs a dispus în temeiul art.312 raportat la art.304 Cod procedură civilă, casarea acesteia, admiterea apelului declarat de pârât, anularea sentinţei şi încheierii şi trimiterea dosarului aceluiaş tribunal pentru evocarea fondului.
Decizia civilă nr.640/R/26.03.2002 a Curţii de Apel Piteşti
| ← Taxe judiciare de timbru. Scutire | Motive de apel → |
|---|
