Bunuri comune. împărţire în timpul căsătoriei, la cererea unuia dintre soţi. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 36 alin. ultim Cod familiei, bunurile comune pot fi împărţite în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soţi, pentru motive temeinice.
Chiar dacă legea nu a definit conţinutul noţiunii de motive temeinice pentru împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, instanţele judecătoreşti au validat mai multe împrejurări de fapt care îndeplinesc condiţiile legale: întreţinerea unui copil dintr-o căsătorie anterioară; abandonarea forţată a domiciliului comun; în cazul separaţiei în fapt, când unul din soţi întreţine relaţii de concubinaj şi deţine o parte din bunurile comune etc.
în cauza de faţă, s-a invocat faptul că soţul a cheltuit, în mod nejustificat, o anumită sumă de bani şi, în mod legal şi temeinic, acţiunea a fost respinsă.
(Secţia a IlI-a civilă, decizia nr. 868/21.09.1995)
Prin sentinţa civilă nr. 11.445/7.12.1994, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea reclamantei P. A., formulată împotriva pârâtului P. M., prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Judecătoria a reţinut că reclamanta a făcut dovada motivelor temeinice care să justifice partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei - faptul că pârâtul a cheltuit banii şi faptul că reclamanta şi copilul rezultat din căsătorie nu au asigurate condiţiile materiale pentru existenţă.
Prin decizia civilă nr. 680/23.03.1993, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a admis apelul pârâtului, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins acţiunea de partaj.
S-a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile care să justifice partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu a avut în vedere starea de nevoie în care se află aceasta şi copilul minor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 30 Cod familiei, bunurile dobândite timpul în căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor. în alineatul 2 din acelaşi articol se prevede că orice convenţie contrarie este nulă.
în atare situaţie, corect s-a reţinut de către instanţa de apel că, în cauză, nu s-a dovedit existenţa unor motive temeinice, care să justifice partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins, ca nefondat.
| ← Bunuri comune. Bunurile soţilor. Bijuterii. Natura juridică a... | Divorţ. Menţinerea numelui din căsătorie. Condiţii → |
|---|
