Divorţ. Menţinerea numelui din căsătorie. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 40 alin. 2 Codul familiei, soţul care prin căsătorie şi-a modificat numele are posibilitatea să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, dacă celălalt soţ este de acord sau dacă instanţa constată că sunt motive întemeiate în acest sens.
în lipsa acordului soţului, interesul minorilor, invocat de soţie, nu este suficient pentru ca instanţa să încuviinţeze păstrarea numelui din căsătorie, câtă vreme aceasta nu a invocat şi demonstrat motivele legate de recunoaşterea unor merite personale sau calităţi deosebite sub acest nume.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 643/8.04.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 2.260 din 2.03.1997, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul-pârât C.D. şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă C.I., şi a dispus: desfacerea căsătoriei din vina reclamantului-pârât, menţinerea numelui din căsătorie de către pârâta-reclamantă, încredinţarea celor doi copii minori mamei, cu obligarea plăţii pensiei de întreţinere de către tată, împărţirea bunurilor, conform tranzacţiei părţilor.
Reclamantul a declarat apel numai sub aspectul încuviinţării purtării numelui din căsătorie de către pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 122/A din 15. 01. 1998 a Tribunalului Bucureşti -secţia a IlI-a civilă s-a admis apelul, s-a schimbat, în parte, sentinţa, In sensul că pârâta să revină la numele avut anterior căsătoriei şi s-au menţinut celelalte dispoziţii.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, pe care a considerat-o netemeinică şi nelegală, întrucât "se impunea menţinerea numelui din căsătorie, având în vedere interesul minorilor".
Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei, în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul nu este fondat.
într-adevăr, potrivit art. 40 alin. 2 din Codul familiei, soţul care prin căsătorie şi-a modificat numele, are posibilitatea să păstreze numele dobândit, dacă celălalt soţ este de acord sau dacă instanţa constată că sunt motive întemeiate în acest sens.
în speţă, în lipsa acordului reclamantului subzistă a Il-a teză a articolului de lege susmenţionat, pârâta nereuşind să facă dovada unor motive întemeiate, care ar fi impus păstrarea numelui, motive legate strict de recunoaşterea unor merite sau calităţi deosebite sub acest nume.
Ca atare, tribunalul a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 40 alin. 2 Codul familiei, decizia pronunţată fiind legală şi temeinică, motiv pentru care Curtea, în conformitate cu prevederile art. 316 coroborat cu art. 296 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
| ← Bunuri comune. împărţire în timpul căsătoriei, la cererea... | Divorţ. Păstrarea numelui dobândit prin căsătorie. Lipsa... → |
|---|
