Cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
- Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (1) şi (6)
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi care are legătură cu soluţionarea cauzei, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Prin urmare, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unor texte legale care vizează prorogarea termenului de înregistrare a şedinţelor de judecată sau aprobarea şi administrarea bugetelor instanţelor, texte care nu au nicio legătură cu litigiul dedus judecăţii ce are ca obiect „dezbaterea succesorală", nu este admisibilă.
(Decizia civilă nr. 192 din 3 martie 2010, Secţia civilă, G.O.)
Prin încheierea din 25 noiembrie 2009, pronunţată în dosarul nr. 244/220/2007, Tribunalul Timiş a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 154 din 19 decembrie 2007, Legea nr. 137 din 27 mai 2008, privind aprobarea O.U.G. nr. 154/2007, O.U.G nr. 137 din 28 octombrie 2008, art. 51, în special lit. h) din Legea nr. 304/2004, art. 1312 din Legea nr. 304/2004, art. 30 lit. b) din Legea nr. 304/2004, raportat la prevederile art. 108 -1084, art. 1156, art. 1241-1243, art. 125, art. 126, art. 11-15, art. 22, art. 151, art. 161-162, art. 20, art. 211-213, art. 523, art. 531, art. 541-542, art. 733 lit. j)-l), art. 822, art. 1482-1484 din Constituţia României 2003 cu trimitere la art. 136 din Legea nr. 304/2004, invocate de apelanţi, prin apărătorul ales.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că prevederile de lege pretinse de pârâţii apelanţi a fi neconstituţionale nu au legătură cu fondul litigiului dedus judecăţii, în accepţiunea dată de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât a apreciat că se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, pârâţii B.M. şi B.S.C., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
în motivarea cererii de recurs, pârâţii recurenţi au invocat în drept dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arătând că excepţia de neconstituţionalitate invocată are legătură cu cauza.
Prin decizia civilă nr. 192 din 3 martie 2010, pronunţată în dosarul nr. 244/220/ 2007, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâţi, reţinând considerentele ce în continuare sunt enunţate.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstitu-ţionalitatea unei legi care are legătură cu soluţionarea cauzei, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Or, textele legale în legătură cu care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate de către pârâţi în faţa instanţei de apel vizează prorogarea termenului de înregistrare a şedinţelor de judecată, precum şi aprobarea şi administrarea bugetelor instanţelor, iar aceste norme legale nu au nicio legătură cu litigiul de faţă, al cărui obiect este dezbaterea succesorală.
în plus, este de observat că în caietul grefierului sunt consemnate concluziile părţilor şi modul de desfăşurare a şedinţelor de judecată iar acestea sunt trecute în încheierea de şedinţă sau practicaua hotărârii pentru a se asigura respectarea principiului publicităţii şedinţei de judecată.
Prin urmare, reţinând că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are nicio legătură cu fondul litigiului iar prin invocarea ei se urmăreşte tergiversarea soluţionării cauzei, Curtea a apreciat că încheierea recurată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel încât a respins recursul pârâţilor.
| ← Cerere în obligaţie de a face şi evacuare. Calea de atac... | Cerere de rectificare carte funciară. Interes → |
|---|
