Cerere în anulare. Competenţă materială
| Comentarii |
|
în cazul acţiunilor în anularea unui act juridic civil, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei, trebuie să se ţină seama de preţul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, nu de estimarea imobilului făcută de organul fiscal ori de valoarea stabilită ulterior, în cadrul procesului, prin expertiză.
I.C.C.J., Secţia civilă, decizia nr. 1593 din 17 aprilie 2002, www.scj.ro
Prin sentinţa civilă nr. 9781 din 3 decembrie 1998, Judecătoria Sibiu a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3053/1997 privitor la imobilul înscris în cartea funciară, încheiat în baza Legii nr. 112/1995 şi a dispus revenirea la situaţia anterioară de C.F. pe numele fostului proprietar R.E.
Prin decizia civilă nr. 652 din 20 aprilie 1999, Tribunalul Sibiu a admis apelurile declarate de pârâtele P.M.S., H.E. şi SC U. SA Sibiu, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 9781 din 3 decembrie 1998 a Judecătoriei Sibiu şi a reţinut cauza pentru rejudecarea fondului.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Sibiu a motivat că „obiectul contractului, având o valoare de 500.000.000 lei, atrage competenţa materială a tribunalului în primă instanţă, iar faptul că apartamentul a
fost cumpărat cu o sumă mai mică decât 150.000.000 lei este irele-vant".
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de pârâţi au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 22/A din 9 februarie 2000, pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, Secţia civilă.
Recursurile sunt întemeiate în baza motivului de ordine publică privind necompetenţa materială după valoare a tribunalului.
Astfel, litigiul dedus judecăţii are ca obiect acţiunea în nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3053 din 26 iunie 1997. Potrivit contractului, preţul de vânzare a fost de 42.332.573 lei.
Rezultă că reclamanţii au sesizat legal Judecătoria Sibiu, ca primă instanţă, care a şi soluţionat acţiunea prin sentinţa civilă nr. 9781 din 3 decembrie 1998, numai că, învestit cu apelurile pârâtelor, Tribunalul Sibiu a apreciat greşit „obiectul contractului", în sensul că „având o valoare de 500.000.000 lei, litigiul atrage competenţa materială a tribunalului în primă instanţă, iar faptul că apartamentul a fost cumpărat cu o sumă mai mică decât 150.000.000 lei este irelevant". Or, suma de 500.000.000 lei reprezintă valoarea de circulaţie a nemişcătorului stabilită în cursul judecăţii pe cale de expertiză de specialitate şi nu are nicio legătură cu preţul de 42.332.573 lei, stipulat în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se cere în litigiul de faţă.
La stabilirea competenţei materiale după valoare, în cadrul procesual al acţiunilor în nulitatea unui act juridic civil, trebuie, însă, avut în vedere preţul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, deoarece, cât timp nu este contestat, preţul constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă, neavând relevanţă pentru stabilirea competenţei după valoare estimarea imobilului făcută de un organ fiscal ori valoarea stabilită ulterior în cadrul unui proces pe cale de expertiză, deoarece, în aceste din urmă situaţii, stabilirea competenţei materiale ar depinde în totalitate de un factor subiectiv şi, în orice caz, exterior actului juridic ce se cere a fi anulat.
Cum acţiunea reclamanţilor nu este în revendicare imobiliară, întrucât nu se pot contesta legăturile ce există între acţiunea în nulitate şi contract, şi cum prin nulitate se urmăreşte sancţionarea actului juridic, cu lipsirea lui de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, înseamnă că, la stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunea, are relevanţă exclusivă doar cuantumul preţului stipulat în actul a cărui nulitate se cere în justiţie, iar nu alte evaluări străine contractului.
Faţă de cele ce preced, se constată că atât Curtea de Apel Alba Iulia, cât şi Tribunalul Sibiu au soluţionat acţiunea reclamanţilor cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa materială după valoare.
Note: 1. A se vedea, raportat la caracterul evaluabil în bani al acestor acţiuni, şi C A. Craiova, Secţia civilă, decizia nr. 535 din 12 aprilie 2007, prin care s-a reţinut că, potrivit art. 2821 C. proc. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală, privind litigii al căror obiect are o valoare de până Ia un miliard de lei (ROL) inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială. Textul menţionat are în vedere toate acţiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina şi jurisprudenţa civilă, în principal prin faptul că obiectul lor priveşte în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani. Acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie este o acţiune cu caracter patrimonial, având un conţinut economic şi, în atare situaţie, este supusă reglementărilor prevăzute expres în art. 2821 C. proc. civ.
| ← Revendicare imobiliară Revendicare (acţiuni, bunuri, drepturi) | Prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 (M. Of. nr. 830 din 10... → |
|---|
