Conţinutul obligaţiei contractuale de întreţinere. Neexecutare. Consecinţe
| Comentarii |
|
Contractul de întreţinere stabileşte, corelativ, obligaţia creditorului prestaţiilor de a transmite proprietatea unui bun în beneficiul debitorului şi obligaţia acestuia din urmă, strict personală, de a asigura întreţinerea creditorului prestaţiilor.
Un asemenea contract fiind sinalagmatic, oneros şi aleatoriu, dispoziţiile art. 1020 C. civ., potrivit cărora condiţia rezolutorie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia, sunt aplicabile. Ca atare, potrivit art. 1021 C. civ., partea în privinţa căreia obligaţia nu s-a executat are alegerea, sau să silească pe cealaltă parte la executarea convenţiei, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.
Instanţa sesizată cu soluţionarea cererii are latitudinea de a aprecia asupra executării prestaţiilor, raportându-se la conţinutul noţiunii de „întreţinere".
Chiar dacă părţile nu au stipulat expres în contract, conţinutul noţiunii de „întreţinere" are în vedere nu numai procurarea alimentelor necesare traiului, ci şi efectuarea diverselor treburi gospodăreşti, asigurarea îngrijirilor medicale, plata cheltuielilor pentru energia electrică, combustibil, în raport de nevoile concrete ale întreţinutului şi independent de mijloacele materiale proprii ale creditorilor.
Plecarea reclamanţilor din imobilul în care au locuit cu pârâţii nu echivalează cu refuzul primirii întreţinerii, atât timp cât au fost nevoiţi să recurgă la acest act tocmai din cauza neexecutării prestaţiilor asumate de pârâţi.
C.A. Craiova, Secţia civilă, decizia civilă nr. 3253 din 28 mai 2001, în C.P.J.C.A. Craiova 2001, p. 107
Reclamanţii S.M. şi S.N. au chemat în judecată pe pârâţii T.G. şi T.C., pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 1070/1999, motivând că debitorii obligaţiei nu le-au acordat întreţinere conform clauzelor contractului prin care li s-a transmis proprietatea asupra unui imobil din comuna G., judeţul Dolj.
Prin sentinţa civilă nr. 4165 din 16 martie 2000, pronunţată de Judecătoria Craiova, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că reclamanţii sunt cei care au refuzat să primească întreţinerea.
Apelul reclamanţilor a fost respins de Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 2551 din 8 noiembrie 2000.
împotriva ambelor hotărâri, reclamanţii au declarat recurs, criti-cându-le pentru nelegalitate.
Recursul este fondat.
Contractul de întreţinere stabileşte corelativ obligaţia creditorului prestaţiilor de a transmite proprietatea unui bun în beneficiul debitorului şi obligaţia acestuia din urmă, strict personală, de a asigura întreţinerea creditorului prestaţiilor.
Un asemenea contract fiind sinalagmatic, oneros şi aleatoriu, dispoziţiile art. 1020 C. civ., potrivit cărora condiţia rezolutorie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţia, sunt aplicabile.
Ca atare, potrivit art. 1021 C. civ., partea în privinţa căreia obligaţia nu s-a executat are alegerea, sau să silească pe cealaltă parte la executarea convenţiei, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.
Instanţa sesizată cu soluţionarea cererii are latitudinea de a aprecia asupra executării prestaţiilor, raportându-se la conţinutul noţiunii de „întreţinere", care are în vedere nu numai procurarea alimentelor necesare traiului, dar şi efectuarea diverselor treburi gospodăreşti, asigurarea îngrijirilor medicale, plata cheltuielilor pentru energia electrică, combustibil etc.
Aprecierea instanţei priveşte prestaţiile efective ale debitorilor obligaţiei, independent de mijloacele materiale proprii ale creditorilor.
In raport de aceste elemente ce definesc noţiunea de „întreţinere", se constată că, în cauză, pârâţii nu au respectat obligaţiile asumate faţă de reclamanţi, cărora le-au pretins să achite din veniturile proprii cheltuielile necesare întreţinerii, refuzând efectuarea muncilor în gospodărie şi neacordând îngrijirea specială de care avea nevoie reclamanta, imobilizată la pat.
Plecarea reclamanţilor din imobilul în care au locuit cu pârâţii nu echivalează cu refuzul prestaţiilor, aceştia nefiind în culpă pentru neexecutarea contractului, atât timp cât au fost nevoiţi să recurgă la acest act din cauza neexecutării prestaţiilor asumate de pârâţi.
Faţă de aceste considerente, recursul este fondat, fiind admis.
| ← Convenţie de întreţinere. Caracterul personal al obligaţiei.... | Contract de întreţinere cu titlu oneros şi cu rezerva... → |
|---|
