Divorţ. încredinţarea minorului spre creştere şi educare conform criteriului interesului superior al copilului şi acordului părinţilor. Criterii de stabilire a cuantumului pensiei de întreţinere când părintele obligat la plată lucrează în străinătate. Dre
| Comentarii |
|
C. fam., art. 43 alin. ultim
Este greşită respingerea cererii de stabilire a orelor de vizită, în favoarea părintelui căruia nu i s-a încredinţat minorul formulată o dată cu promovarea acţiunii de divorţ, cu motivarea că este prematură, iar dreptul său se naşte la data desfacerii căsătoriei prin
divorţ.
i
De asemenea, este greşită obligarea părintelui la plata pensiei de întreţinere calculată la venitul minim pe economie din România, dacă din probele administrate rezultă că lucrează în străinătate şi realizează un venit mult mai mare.
C.A. Alba-lulia, Secţia pentru cauze cu minori şi de familie, decizia nr. 5 din 17 ianuarie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 260/2005, pronunţată de Jud. Aiud în dosar nr. 94/2005, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către reclamanta M.D.M. împotriva pârâtului M.D.I. şi a fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional M.D.I. împotriva reclamantei-pârâtă reconvenţională M.D.M. şi, în consecinţă:
S-a declarat desfăcută căsătoria părţilor şi s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.
A fost încredinţat reclamantei spre creştere şi educare minorul M.L.E., născut la data de 15 aprilie 1998, cu obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 125 EURO lunar, în echivalent în lei, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorului, începând cu data de 4 ianuarie 2005 şi până la majoratul acestuia.
A fost respinsă cererea privind stabilirea orelor de vizită formulată de reclamantul reconvenţional.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Părţile au încheiat căsătoria la data de 6 septembrie 1997, iar din relaţia de căsătorie a rezultat minorul M.L.E., născut la 15 aprilie 1998.
Din declaraţiile martorilor R.I. şi H.R., prima instanţă a apreciat că vinovat de destrămarea relaţiilor de căsătorie se face pârâtul, care după plecarea sa în Spania la muncă în cursul anului 2003, s-a reîntors în ţară la începutul anului 2004, dar nu s-a mai reîntors la domiciliul familiei sale, preferând să rămână la mamă împreună cu o femeie care-1 însoţea.
La încredinţarea minorului s-a avut în vedere acordul părţilor şi concluziile anchetei sociale, care au format convingerea instanţei că este în interesul superior al copilului ca acesta să fie încredinţat la mamă.
In privinţa stabilirii cuantumului pensiei de întreţinere, s-a luat ca bază de calcul salariul minim interprofesional stabilit prin Decretul nr. 2338/2004 al
Ministerului Muncii şi Problemelor Sociale al Guvernului Spaniei, deoarece pârâtul a recunoscut că lucrează în Spania.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, aducându-i critici pentru netemeinicie, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a acţiunii principale şi în totalitate a acţiunii recon-venţionale.
în expunerea motivelor de apel, se susţine printre altele că greşit s-a respins ca prematur capătul de cerere privind dreptul la legături personale cu minorul, deoarece se încalcă prevederile art. 43 alin. ultim C. fam., dreptul său născându-se din momentul desfacerii căsătoriei prin divorţ.
Se mai susţine că a fost obligat nelegal la plata unei pensii de întreţinere în sumă de 125 EURO, deoarece se încalcă în mod evident şi marcant principiul aplicării legii civile, referitor la starea şi capacitatea persoanelor care urmăresc pe români, chiar când ei îşi au reşedinţa în străinătate şi că nu i se poate aplica legea spaniolă.
Prin decizia civilă nr. 336/A din 23 septembrie 2005, pronunţată de Trib. Alba (dosar nr. 3875/2005), s-a respins ca nefondat apelul pârâtului (reclamant reconvenţional).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Faţă de împrejurarea că pârâtul este plecat în străinătate, asigurarea şi din partea acestuia a unei creşteri şi educări nu este posibilă, iar pensia de întreţinere a fost corect stabilită în raport de dispoziţiile art. 86 şi 94 C fam. şi de alte acte de la dosar, care relevă că salariul mediu net în Spania unde lucrează pârâtul este de 513 EURO pe lună.
împotriva aceste hotărâri a declarat recurs în termen, legal timbrat şi motivat, pârâtul (reclamant reconvenţional) M.D.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea celor două hotărâri şi rejudecând cauza, admiterea acţiunii reconvenţionale, cu consecinţa desfacerii căsătoriei din culpa comună a soţilor, obligarea pârâtei recon-venţionale să-i permită dreptul la legături personale cu minorul în prima şi ultima zi de sâmbătă, prin luarea acestuia de la domiciliu între orele 10.00-16.00, iar în vacanţa de vară timp de o lună, cu obligarea la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în sumă de 150 lei (RON) lunar, cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
în dezvoltarea motivelor de recurs, se susţine că în mod greşit s-a respins cererea formulată de recurent privind dreptul la legături personale cu minorul, iar în ce priveşte pensia de întreţinere nu s-a avut în vedere că recurentul desfăşoară activităţi sporadice, neavând un venit constat, astfel că trebuie să se aibă în vedere venitul minim pe economie din România.
Prin decizia civilă nr. 5 din 17 ianuarie 2006, C.A. Alba-Iulia a admis recursul declarat de pârâtul M.D.I. împotriva deciziei civile nr. 336/A din
23 septembrie 2005, pronunţată de Trib. Alba în dosar nr. 3875/2005 şi a sentinţei civile nr. 260 din 14 martie 2005, pronunţată de Jud. Aiud în dosar nr. 94/2005.
A modificat în parte hotărârile atacate, în sensul că a admis cererea privind stabilirea orelor de vizită formulată de reclamantul reconvenţional M.D.I. împotriva pârâtei reconvenţionale M.D.M. şi, procedând la o nouă judecată, între aceste limite:
A obligat pârâta reconvenţională să permită reclamantului reconvenţional să aibă legături persoane cu minorul M.L.E., în prima şi a doua sâmbătă a fiecărei luni între orele 10.00-16.00, prin luarea de la domiciliu şi readucerea sa la ora stabilită, precum şi o lună în perioada vacanţei de vară.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut:
Instanţele de fond şi de apel au reţinut o temeinică stare de fapt prin evaluarea completă şi judicioasă a probelor administrate în cauză şi au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în ce priveşte culpa la divorţ.
Potrivit art. 94 C. fam., cuantumul pensiei de întreţinere se stabileşte potrivit cu vinovăţia celui ce o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.
Acest principiu, transpus la modul de calcul al pensiei, impune din partea instanţei de judecată stabilirea tuturor posibilităţilor materiale ale persoanei ce urmează să o plătească, existente la data judecării acţiunii.
în speţă, recurentul-pârât a recunoscut că se găseşte la muncă în Spania, iar conform Decretului-lege nr. 2338/2004 a Ministrului Muncii şi Problemelor Sociale, angajatorii spanioli au obligaţia de a plăti angajatului un salariu minim de 513 euro/lună. Ori, în atare situaţie, în mod corect instanţa de fond şi de apel au stabilit pensia de întreţinere luând în calcul acest salariu minim de 513 euro/lună. Este de observat că recurentul-pârât nu a combătut cu nici o probă înscrisurile depuse de către intimata-reclamantă.
în ce priveşte motivele de recurs referitoare la capătul de cerere privind dreptul la legături personale cu copilul minor, examinând hotărârile atacate, se constată că recursul este fondat sub acest aspect.
Dreptul de a păstra legături personale cu minorul trebuie să-i fie asigurat părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul, indiferent dacă acesta va avea sau nu posibilitatea de a-1 exercita într-un mod riguros, şi în raport de interesul copilului (art. 43 şi 101 C. fam., art. 14 şi Legea nr. 272/2004, actualizată privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului).
Astfel, în speţa dedusă judecăţii, instanţele anterioare au respins capătul de cerere formulat de recurent în calitate de reclamant reconvenţional privitor la dreptul de a păstra legături personale cu minorul pe considerentul că acesta fiind plecat în străinătate, se află în imposibilitate de a şi-l exercita.
Dispunând astfel, instanţele anterioare au pronunţat o soluţie nelegală, întrucât au încălcat dreptul conferit pârâtului căruia nu i s-a încredinţat copilul de a păstra legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.
Apreciem că instanţele de judecată nu pot refuza stabilirea programului potrivit căruia se va exercita acest drept, fiind în interesul superior al copilului de a menţine relaţii personale directe cu ambii părinţi, pentru moment la vârsta minorului, de şapte ani, programul nu ar contraveni intereselor copilului, iar pe de altă parte părintele recurent, fiind plecat în străinătate, trebuie să i se asigure posibilitatea de a-şi exercita acest drept, cât şi obligaţia legală de a veghea şi el la creşterea şi educarea minorului [art. 43 alin. (3) C. fam],
| ← Legături personale cu minorul. Dreptul bunicilor paterni şi... | Restituirea cauzei la procuror în temeiul dispoziţiilor art.... → |
|---|
