Donaţie făcută statului. Lipsa cauzei. Condiţie pentru obţinerea acordului de a părăsi România. Imprescriptibilitatea acţiunii
| Comentarii |
|
C. civ., art. 801, art. 966
împrejurarea reţinută de instanţele de fond că, la scurt timp după ce au făcut oferta de donaţie, autorii reclamantului au emigrat în SUA confirmă ipoteza prezentată de reclamant privind scopul acestui act, ca fiind primirea în „schimbul” acestui imobil a acordului de a părăsi România.
Prin urmare, la nivelul voinţei autorilor reclamantului nu a existat niciun motiv concret pentru un asemenea act de dispoziţie şi nici intenţia de a gratifica statul, iar absenţa cauzei, condiţie esenţială potrivit art. 966 C. civ., lasă fără suport juridic actul încheiat de aceştia, care este astfel lovit de nulitate absolută.
Situaţia prezentată de reclamant în cererea de chemare în judecată şi probată ulterior nu constituie, astfel cum în mod corect au reţinut instanţele de fond, un viciu de consimţământ, consimţământul fiind exteriorizarea hotărârii de a încheia actul juridic, ceea ce până la proba contrară se prezumă că s-a realizat neviciat.
Subsecvent, Curtea a reţinut că, raportată la motivul de nulitate a ofertei de donaţie invocate de către reclamant, care corespunde conform celor expuse anterior categoriei juridice a absenţei cauzei, acţiunea reclamantului este imprescriptibilă, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Pe de altă parte, nu există nicio dispoziţie în cuprinsul Decretului nr. 478/1954 privitor la donaţiile făcute statului care să instituie o derogare de la condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil, impuse de art. 948-968 C. civ. şi nici de la regula imprescriptibilităţii acţiunii în constatarea nulităţii absolute, reglementată de art. 2 din Decretul nr. 167/1958.
| ← Donaţie făcută statului. Cauză imorală. Cauză falsă.... | Donaţie făcută statului. Lipsa intenţiei de a gratifica.... → |
|---|
