Donaţie făcută statului. Lipsa intenţiei de a gratifica. Condiţie impusă pentru obţinerea acordului de a părăsi ţara. Prezumţie simplă
| Comentarii |
|
C. civ., art. 948, art. 966, art. 967
I. Instanţa de fond a reţinut că, prin actul de acceptare a ofertei de donaţie, autentificat de notariatul de Stat Local al Sectorului 5 Bucureşti, Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti, în baza autorizaţiei emise de Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti - Direcţia Arhitectură şi Sistematizare, a acceptat oferta de donaţie făcută de H.S., autentificată de Notariatul de Stat al Raionului N.B., realizându-se astfel acordul de voinţă pentru încheierea contractului de donaţie având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. Ş.V. nr. 89, sector 5, compus din teren în suprafaţă de 225 mp şi construcţie formată din patru camere, hol, bucătărie şi dependinţe la parter, două camere la mansardă şi o bucătărie în curte.
în urma decesului donatoarei H.S., dreptul acesteia de a invoca nulitatea absolută s-a transmis, în cadrul devoluţiunii succesorale legale, succesorilor săi universali, respectiv reclamantei din prezenta cauză, astfel cum rezultă din ordinul de moştenire emis de Tribunalul Rabinic Regional Tel Aviv Yaffo în data de 12 ianuarie 2003.
Cauza actului juridic este o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil, în structura căreia intră două elemente: scopul mediat şi scopul imediat, cu precizarea că în cazul actelor cu titlu gratuit, scopul imediat constă în intenţia de a gratifica (animus donandi).
De asemenea, instanţa a mai reţinut că dispoziţiile art. 967 C. civ. instituie două prezumţii: de valabilitate şi de existenţă a cauzei, sarcina probei revenindu-i celui care invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei.
Din coroborarea depoziţiilor martorilor F.T.M. şi F.F., prieteni cu autoarea reclamantei, rezultă că aceasta a donat imobilul statului pentru a putea imigra în Israel. Astfel, martorii au arătat că, pentru a obţine paşaportul, H.S. a fost obligată să renoveze locuinţa şi să o predea statului.
Ca atare, instanţa a constatat că, în realitate, nu intenţia de a gratifica a stat la baza încheierii contractului de donaţie, ci, în fapt, donaţia s-a realizat în scopul îndeplinirii unei condiţii impuse pentru obţinerea acordului de a părăsi ţara. Mai mult, în speţă, nu se putea reţine niciun motiv rezonabil pentru ca donatoarea să fi dorit cu adevărat să îşi micşoreze într-un mod atât de substanţial patrimoniul, fără a urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. în acest sens, martorul F.T.M. a precizat că autoarea reclamantei ar fi vândut imobilul respectiv, dacă ar fi avut această posibilitate.
Având în vedere că lipsa intenţiei de a gratifica, reţinută de către instanţă, determină lipsa scopului imediat şi, prin aceasta, lipsa cauzei actului juridic civil cu titlu gratuit, instanţa a constatat că, în drept, devin incidente dispoziţiile art. 948, art. 966 teza I şi art. 967 C. civ., sancţiunea care se impune fiind cea a nulităţii absolute a contractului.
II. Curtea a arătat că în dreptul civil român se admite că există două elemente ce compun cauza actului juridic, şi anume scopul imediat (causa proxima) şi scopul mediat (causa remota). Scopul imediat, în actele juridice cu titlu gratuit, cum este şi cazul donaţiei de faţă, constă în intenţia de a gratifica (animus donandi). Scopul mediat, numit şi scopul actului juridic, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic şi se referă fie la însuşirile unei prestaţii, fie la calităţile unei persoane.
împreună cu consimţământul, cauza formează voinţa juridică, iar unul dintre principiile de bază ale dreptului civil român este acela al priorităţii voinţei reale a contractanţilor, astfel că, în particular, în materie de liberalităţi, pentru că donaţia este în mod precumpănitor opera dispunătorului, ceea ce se cere a fi ocrotit cu precădere este voinţa donatorului.
în cauză, în condiţiile în care din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi în prima fază procesuală, prin comisie rogatorie şi a înscrisurilor ataşate cauzei, în special a certificatului de călătorie, eliberat la data de 13 ianuarie 1964, de autorităţile Statului Român, mamei reclamantei, rezultă că, la data emiterii ofertei de donaţie, au fost exercitate presiuni de ordin moral asupra autoarei reclamantei -donaţia efectuându-se în scopul obţinerii de către donatară a permisiunii de a părăsi ţara - este justă concluzia instanţelor de fond în sensul că manifestarea de voinţă a autoarei reclamantei nu a fost emisă în scopul gratificării donatarului, ci în scopul obţinerii permisiunii de a părăsi statul comunist.
Pe de altă parte, în mod corect a analizat Tribunalul circumstanţele personale ale donatarei, reţinând că, în condiţiile în care la data efectuării ofertei de donaţie, intenţia donatarei era aceea de a părăsi teritoriul Statului Român donatar, prezumţia simplă trasă din împrejurarea că aceasta avea descendenţi direcţi şi că, în virtutea relaţiilor de afecţiune existente îndeobşte între părinţi şi copiii lor, existenţa acestor rude în linie directă ar fi justificat efectuarea unui asemenea act cu titlu gratuit, către rudele apropiate, iar nu către statul, pe care autorul ofertei de donaţie, dorea să îl părăsească (în lipsa oricărei apărări a beneficiarului donaţiei din care să rezulte o altă stare de fapt) constituie un mijloc de probă pertinent în decelarea intenţiei reale a donatarei la momentul efectuării ofertei de donaţie.
Dovedindu-se astfel lipsa scopului imediat, în speţă, a intenţiei autoarei reclamantei de a gratifica Statul Român, în mod corect s-a reţinut că lipseşte un element esenţial ce intră în componenţa cauzei contractului de donaţie.
întrucât lipsa scopului imediat afectează şi scopul mediat, lăsându-1 fără suport juridic, în mod corect a apreciat instanţa de apel că sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a actului de donaţie, în raport de dispoziţiile art. 948 pct. 4 C. civ., art. 966 teza I C. civ. şi art. 967 C. civ., aceasta făcând o temeinică şi legală aplicare în speţă a prevederilor legale incidente în cauză.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şifam., decizia nr. 294 din 4 martie 2010, nepublicată
| ← Donaţie făcută statului. Lipsa cauzei. Condiţie pentru... | Antecontract în materia schimbului de terenuri Antecontracte → |
|---|
