Exercitarea apelului peste termen. Act avocaţial abuziv
| Comentarii |
|
Apelul declarat peste termen, în condiţiile în care apelantul a susţinut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă fără acordul său, de un avocat pe care nu l-a împuternicit în acest sens, nu poate fi respins ca tardiv fără ca instanţa să decidă motivat dacă nerespectarea termenului este sau nu consecinţa unui act avocaţial abuziv.
(Secţia civilă, decizia nr. 4.941 din 26 octombrie 2001)
CURTEA,
în cadrul unui prim ciclu procesual, instanţa supremă a admis recursul, a casat hotărârea instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel Timişoara, cu motivarea că hotărârea este lovită de nulitate, deoarece apelul a fost judecat în şedinţă publică, contrar dispoziţiilor art. 89 alin.1 din Legea nr. 21/1924, aplicabile la data formulării cererii având ca obiect înscrierea în registrul special al persoanelor juridice a unor modificări ale actului constitutiv şi al statutului fundaţiei „D.”.
Prin decizia nr. 162 din 19 februarie 2001, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul petentului P.A. împotriva sentinţei civile nr. 545 din 24 iunie 2000, prin care Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea de înscriere, cu motivarea că este introdus tardiv în raport cu dispoziţiile art. 90 din Legea nr. 21/1924.
împotriva acestei decizii petentul a declarat recurs pe care nu l-a motivat.
Intimata, fundaţia „D.“, a opus excepţiile de nulitate a recursului pentru nemotivare, inadmisibilitatea recursului pentru lipsa calităţii procesuale a recurentului, lipsa de interes, pentru că cererea i-a fost admisă şi exercitarea recursului „omisso medio” faţă de soluţia respingerii apelului ca tardiv.
Recursul este fondat, iar excepţiile invocate de intimată sunt neîntemeiate.
Pe tot parcursul procesului, inclusiv în recurs, petentul P.A., în nume propriu şi în calitate de unic fondator, s-a apărat în sensul că cererea introductivă de instanţă a fost promovată, fără acordul său, de către un avocat pe care nu l-a mandatat şi care a nesocotit astfel dispoziţiile art. 25 alin.1 din Legea nr. 51/1995 şi ale art. 93 din Statutul profesiei de
avocat; pe cale de consecinţă, nu a avut cunoştinţă de proces, nu a fost legal citat, astfel încât apelul formulat nu poate fi considerat tardiv.
Or, o atare situaţie, dacă este reală, converge spre incidenţa art. 103 alin.1 Cod procedură civilă, ceea ce obliga instanţa de apel să cerceteze şi, sub aspectul cerinţelor art. 261 alin.4 din acelaşi cod, text în vigoare la data judecării apelului, să decidă motivat dacă neexercitarea apelului în termen este sau nu consecinţa unui act avocaţial abuziv, urmat de lipsa citării legale a părţilor.
întrucât toate aceste aspecte se subordonează apărării recurentului în sensul că cererea introductivă de instanţă a fost introdusă de o altă persoană, fără acordul său, ca motiv de casare de ordine publică, întrucât interesează ordinea de desfăşurare a jurisdicţiilor, se impune respingerea excepţiei de nulitate a recursului pentru nemotivare. Tot astfel, rămân fără fundament şi celelalte excepţii (lipsa calităţii procesuale a petentului şi lipsa de interes), dat fiind că abuzul în promovarea acţiunii, dacă se dovedeşte că a existat, conferă recurentului interes şi legitimare procesuală, iar respingerea apelului ca tardiv, dacă este greşită, face inoperantă aplicarea principiului „omisso medio”.
Prin urmare, exercitarea apelului peste termen, determinată de un act avocaţial abuziv, nu poate atrage respingerea unei căi de atac ca tardivă.
Instanţa de apel a omis însă să dezbată o asemenea împrejurare, deşi i-a fost invocată, omisiune ce se constituie într-un motiv de recurs de ordine publică, de natură să înlăture soluţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
Pe cale de consecinţă, recursul se va admite şi cauza se va trimite aceleiaşi curţi de apel pentru rejudecarea apelului.
| ← Hotărâre pronunţată de o instanţă străină. Cerere de... | Asistenţă juridică. Contract de mandat. Cerere de chemare în... → |
|---|
