Imobil aflat în coproprietate la data preluării de către stat. Neaplicarea art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în sensul ca un coproprietar sau moştenitorii acestuia să beneficieze de cotele celorlalţi.
| Comentarii |
|
în ceea ce priveşte apelul reclamanţilor, Curtea a constatat că în mod legal instanţa de fond a reţinut că aceştia nu pot să solicite măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 decât pentru o cotă de 1/6 din imobil.
Astfel, reclamanţii sunt moştenitorii autoarei lor P.G., care a moştenit-o ca legatară universală pe mătuşa ei M.E.M., fiica autorilor M.C.A. şi I.M., decedat la data de 5 august 1935.
Părţile susţin, fără a depune însă un titlu de proprietate la dosar, că I.M. a fost proprietarul întregului imobil teren şi trei corpuri de construcţie din str. A. nr. 18, Bucureşti.
I.M. şi soţia acestuia M.C.A. au avut şase copii: M.E., C.L. (născută M.), M.M., M.C., M.V. şi M.E.M.
în anul 1940 soţia supravieţuitoare M.A. înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului din str. A. nr. 18, pe numele celor şase copii ai săi, în cote egale de 1/6 fiecare.
Astfel, în lipsa unor alte titluri de proprietate contrare, Curtea a constatat că pe data de 10 septembrie 1940 în patrimoniul fiecăruia dintre cei şase copii ai autorului I.M. a intrat 1/6 din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, fraţii devenind coproprietari asupra acestuia în cote egale.
Ca atare, în mod corect a reţinut instanţa de fond că autoarea reclamanţilor M.E. a avut în proprietate doar o cotă de 1/6 din imobil.
Reclamanţii, prin notificarea nr. 3443/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, au solicitat restituirea în natură a întregului imobil din str. A. nr. 18, aflat în proprietatea statului într-o cotă de 86,96%, susţinând că acest imobil a fost naţionalizat de pe numele autoarei lor M.A. şi că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, li se cuvine întregul imobil.
Reclamanţii nu au făcut însă dovada datei decesului numitei M.A. şi nici dovada (cu certificat de moştenitor) moştenitorilor acceptanţi de pe urma acesteia, astfel că nu pot pretinde că sunt succesori în drepturi ai acesteia.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că M.A. a fost proprietara imobilului în litigiu, atâta timp cât aceasta a trecut întregul imobil pe numele copiilor ei în anul 1940, anterior naţionalizării. Ca atare, simpla indicare a lui M.A. în anexele Decretului nr. 92/1950 nu face dovada dreptului acesteia de proprietate asupra imobilului. în lipsa unor probe contrare, Curtea a considerat că în momentul naţionalizării proprietarii imobilului în cote de 1/6 fiecare erau cei şase fraţi, naţionalizarea fiind făcută greşit de pe numele unei neproprietare. Ca atare, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, atâta vreme cât M.A. nu a fost proprietara terenului.
Reclamanţii au dovedit că sunt persoane îndreptăţite pentru cota de 1/6 din imobilul ce a aparţinut în proprietate autoarei lor M.E., dar nu au făcut dovada că sunt moştenitori acceptanţi ai celorlalţi cinci fraţi au autoarei lor, astfel încât nu se poate reţine că ar fi persoane îndreptăţite şi pentru restul cotei de 5/6 din imobil.
Doar împrejurarea că M.E. avea vocaţie succesorală faţă de fraţii ei nu echivalează cu dovedirea faptului că aceasta şi-a fi şi moştenit fraţii. Reclamanţii nu au administrat nicio probă în ceea ce-i priveşte pe cei cinci fraţi ai autoarei lor, necunoscându-se dacă aceştia au decedat şi dacă au sau nu moştenitori.
C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., miri. şi fam., decizia nr. 67/A din 27 ianuarie 2010
| ← Legea nr. 10/2001. Imobil preluat de stat. Măsuri reparatorii.... | Imobil aflat în coproprietate la data preluării de către... → |
|---|
