Imobilul înscris în această carte funciară are în componenţa sa 7 apartamente, asupra cărora Statul Român şi persoanele fizice înscrise în cartea funciară au un drept de coproprietate. Regimul juridic al coproprietăţii are la bază două principii potrivit

Comentarii

0

în cauză, nefiind sistată starea de coproprietate şi intimata-pârâtă-reclamantă reconvenţională neavând un drept exclusiv asupra unei părţi materiale din imobil, nu se poate stabili dacă locuinţa din care se solicită evacuarea este proprietatea statului român, în numele căruia acţionează SC „RIAL” SRL - B. sau proprietatea celorlalte persoane fizice.

Aşa fiind, nu se poate păşi la analizarea titlului în baza căruia ocupă reclamanţii spaţiul în litigiu, atâta timp cât acţiunea nu a fost formulată de toţi coproprietarii.

In consecinţă, cererea reconvenţională urmează a fi respinsă, iar critica recurenţilor referitoare la faptul că doar SC „R.” SRL a solicitat evacuarea lor, admisă ca fiind fondată.

Celelalte aspecte relevate de recurenţi, referitoare la dreptul lor de a primi o locuinţă socială şi starea de sănătate sunt irelevante din punct de vedere juridic în această cauză, întrucât nu s-a solicitat obligarea proprietarului fondului locativ la repartizarea şi încheierea unui contract de închiriere pentru o locuinţă socială, ci obligarea la încheierea contractului pentru un anumit imobil.

2. Acţiunea oblică. Condiţii de exercitare

C. civ., art. 974

Conform art. 974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor afară de acelea care îi sunt exclusiv personale.

Condiţia esenţială ce conferă părţii calitatea procesuală, interesul juridic şi dreptul de a acţiona în locul debitorului este calitatea de creditor al unei creanţe certe, lichide şi exigibile. în ce-l priveşte pe debitor este suficient să-şi fi creat sau mărit starea de insolvabilitate pentru a da dreptul creditorului să acţioneze în locul său în vederea reîntregirii patrimoniului şi asigurării gajului generai pe care îl are orice creditor chirografar.

Decizia civilă nr. 73/R din 21 septembrie 2006 - M.L.

Prin acţiune s-a solicitat nulitatea absolută a declaraţiei de renunţare la succesiune dată de pârâta O.M. în faţa notarului public, nulitatea certificatului de moştenitor emis în favoarea pârâtelor O.A. şi O.I., constatarea că pârâta O.M. a acceptat succesiunea după defunctă, înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei O.M. în cartea funciară.

Prin sentinţa civilă nr. 507/2005, Judecătoria Z. a admis acţiunea. Apelul pârâtelor a fost respins prin Decizia civilă nr. 44/2005, a Tribunalului pentru Minori şi Familie B.

Recursul pârâtelor a fost respins ca nefondat.

Conform art. 974 C. civ. creditorii pot exercita toate drepturile şi acţiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv patrimoniale.

Pe calea acţiunii oblice, reglementată de acest text de lege, creditorul poate ataca actele prin care debitorul îşi creează sau măreşte starea de insolvabilitate a patrimoniului său, cu scopul vădit de a prejudicia interesele creditorilor.

în speţă, cerinţele acţiunii oblice sunt îndeplinite, reclamantul fiind creditorul unei creanţe certe, lichide şi exigibile necontestată de pârâţi, iar prin actul de renunţare la succesiune pârâta O.M., debitoare a aceleiaşi creanţe, şi-a creat starea de insolvabilitate recunoscută la interogatoriu.

Prin urmare, reclamantul are calitatea procesuală, dreptul de a promova prezenta acţiune având calitatea cerută de art. 974 C. civ., aceea de creditor.

Interesul juridic al reclamantului este evident din moment ce pârâta O.M. şi-a creat în mod voit starea de insolvabilitate, fiind manifestată intenţia de a prejudicia interesele creditorului care nu ar mai putea executa silit vreun bun în vederea recuperării creanţei sale.

Actul renunţării este nul absolut şi pe considerentul că este fondat pe o cauză falsă şi ilicită. In faţa ameninţării procedurii sechestrului asigurator pârâta-debitoare O.M. a renunţat în favoarea pârâtelor O.I.R. şi O.A., minore şi care sunt fiicele sale. Se reţine astfel că, numai formal juridic bunul nu a intrat în patrimoniul său, fiind însă evident că puterea asupra acestui bun şi-a păstrat-o din moment ce minorele nu ar putea exercita acte de dispoziţie fără încuviinţarea sa.

Prin urmare, renunţarea la succesiune nu reprezintă, în acest caz, un act dezinteresat, făcut cu intenţia liberală de a mări patrimoniul fiicelor sale, ci cu intenţia frauduloasă de a scoate bunul de sub urmărirea creditorului, de a-i frauda interesele şi de a evita aplicarea sechestrului conform art. 591 C. proc. civ. şi în consecinţă, actul renunţării este fondat pe o cauză falsă şi ilicită fiind nul absolut conform art. 948 pct. 4 şi art. 966 C. civ.

întrucât certificatul de moştenitor a fost bazat pe actul renunţării de către debitoare - descendent de gradul I, în favoarea fiicelor sale pârâte - descendente de gradul II cu defuncta, act care este lovit de nulitate şi acesta urmează aceeaşi soartă, reclamantul - creditor având calitatea procesuală, dreptul şi interesul său juridic (dată fiind vătămarea dreptului său în recuperarea creanţei) în a solicita anularea conform art. 88 din Legea nr. 36/1995 şi readucerea bunului în patrimoniul pârâtei-debitoare.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: