înţelesul noţiunii de locuinţe supuse vânzării ce cad sub incidenţa art. 7 din Legea nr. 85/1992
| Comentarii |
|
Legea nr. 85/1992, art. 7 alin. (3)
Potrivit art. 7 alin. (3) din legea nr. 85 sunt supuse vânzării, în temeiul acestui act normativ, locuinţele care au aparţinut înainte de 6 martie 1945 societăţilor cu capital privat sau mixt.
în acest text de lege se încadrează şi acele locuinţe preexistente naţionalizării - care a constituit titlul statului - acestea fiind doar reamenajate, iar proprietarul actual fiind continuatorul proprietarului iniţial.
Decizia civilă nr. 469/R/25.10.2006 - R.P.
Prin sentinţa civilă nr. 4618 din 06 mai 2004, Judecătoria B. a respins acţiunea promovată de S.V. în contradictoriu cu S.C.G.
Prin decizia civilă nr. 44 din 03 februarie 2006, Tribunalul B. a respins apelul promovat de reclamantă.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S.V. întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa a aplicat greşit legea, respectiv prevederile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/1992 modificată şi completată, locuinţa preexistând naţionalizării, care a constituit titlul statului, ea fiind doar reamenajată, iar actualul proprietar fiind continuatorul proprietarului iniţial.
Examinând recursul curtea constată că acesta este fondat.
Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/1992 sunt supuse vânzării, în temeiul acestui act normativ, locuinţele care au aparţinut înainte de 6 martie 1945 societăţilor cu capital privat sau mixt.
Din examinarea cărţii funciare nr. 2968 G. coroborată cu expertizele efectuate în cauză rezultă că imobilul a aparţinut Statului român şi a fost în administrarea Filaturii de lână „O.R.” din B.
Recurenta foloseşte acest imobil din anul 1982, când a încheiat cu ICRAL B., fostul administrator al imobilelor aparţinând statului, contractul de închiriere nr. 1008/1983.
Locuinţa în cauză a aparţinut anterior naţionalizării fostei societăţi „C.” - filatură de lână I.A.R. din B., societate cu capital privat a cărei continuatoare este pârâta intimată, această împrejurare determinând şi transferarea imobilului din proprietatea statului către pârâtă, ceea ce face incidente dispoziţiile legale menţionate mai sus şi pe care şi-a bazat acţiunea recurenta — reclamantă.
Reţinerea instanţei de apel privitoare la faptul că înscrierea în cartea funciară a construcţiei este făcută după trecerea sa în proprietatea intimatei nu poate conduce la concluzia că această construcţie nu a existat sau este edificată de intimată, neînscriindu-se în textul de lege invocat, atâta timp cât există dovezi că au existat iniţial nişte construcţii provizorii, a căror intabulare nu era necesară, construcţii ce au fost modificate pe parcurs şi au făcut obiectul unor contracte de închiriere, cum este cazul reclamantei care are contract din anul 1982.
Faţă de toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., curtea urmează să admită recursul şi să modifice decizia atacată cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei şi admiterea acţiunii.
în temeiul art. 274 C. proc. civ., întrucât intimata a căzut în pretenţii va fi obligată la cheltuieli de judecată în toate instanţele, constând din taxe judiciare de timbru, timbru judiciar şi onorarii de avocat, acestea din urmă în măsura în care au fost dovedite.
| ← Acţiune în constatarea nulităţii contractului de... | Atribuirea provizorie a bunului în procesul de partaj.... → |
|---|
