Legea fondului funciar nr. 18/1991. Vocaţie la reconstituirea dreptului de proprietate
| Comentarii |
|
Legea nr. 18/1991 Legea nr. 247/2005, art. III alin. (1) lit. a)
Potrivit art. III alin. (1) lit. a) Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum a fost modificat prin art. unic pct. 1 Titlul V al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire şi constituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri. Pârătul-recurent nu a făcut dovada că terenul în discuţie i-ar fi aparţinut vreodată personal ori în calitate de moştenitor, din actele dosarului rezultând că terenul a aparţinut antecesorilor bunicilor reclamantei fiind în acest context fără relevanţă că pârâtul a introdus terenul în C.A.P., a solicitat restituirea ori l-a folosit după apariţia Legii nr. 18/1991.
C.A. Alba-lulia, Secţia civilă, decizia nr. 411 din 5 mai 2006
Prin decizia civilă nr. 389/A/2005, pronunţată de Trib. Hunedoara în dosar nr. 5220/2005, s-a admis apelul declarat de reclamanta D.I.D., asistată de mama sa, S.M.N. împotriva sentinţei civile nr. 324/2005, pronunţată de Jud. Haţeg, s-a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor D.N., Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei Sălaşu de Sus şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Jud. Hunedoara, în sensul că s-a dispus radierea pârâtului de pe Titlul de proprietate nr. 91116/423 din 22 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut, contrar instanţei de fond, că pârâţii D.N. şi D.V. pe numele cărora s-a emis titlul de proprietate, nu au fost căsătoriţi, iar din actele de carte funciară rezultă că terenul a aparţinut antecesorilor lui D.V. - bunica reclamantei.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul D.N., solicitând modificarea în tot a deciziei, în sensul respingerii apelului reclamantei.
în motivarea recursului se susţine că reclamanta nu a făcut dovada vocaţiei succesorale după D.V. cu un certificat de moştenitor, iar pe de altă parte, instanţa de apel a ignorat împrejurarea că pârâtul-recurent este cel care a introdus terenul în C.A.P., a făcut cerere de restituire în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi l-a folosit după revoluţie, reclamanta nefacând vreo cerere la comisie în scopul dobândirii terenului.
Tot astfel, se susţine că persoanele presupuse ca antecesori ai defunctei D.V. - bunica reclamantei, au fost doar proprietare asupra unor terenuri aparţinând acesteia, fară a se putea stabili dacă au deţinut şi proprietatea asupra terenului în litigiu.
Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, se constată că recursul nu este fondat.
Reclamanta a devenit persoană îndreptăţită să solicite restituirea terenului în condiţiile Legii nr. 18/1991 prin modificările intervenite în această lege, prin art. IV Legea nr. 247/2005, sens în care a formulat o asemenea cerere (fl. 25), astfel încât vor fi înlăturate criticile recurentului cu privire la acest aspect.
Potrivit art. III lit. a) Legea 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 18/1991, ale Legilor nr. 1/2000 ori nr. 167/1997 cu modificările şi completările ulterioare, făcute în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la C.A.P. ori la stat sau care nu au moştenit astfel de terenuri.
Pârâtul-recurent nu a făcut dovada că terenul în discuţie i-ar fi aparţinut vreodată, personal ori în calitate de moştenitor, din actele dosarului rezultând cu evidenţă că terenul a aparţinut antecesorilor bunicii reclamantei.
Aşa fiind, în mod întemeiat instanţa de apel l-a înlăturat pe pârât de la reconstituire, fiind fară relevanţă că alături de fosta concubină - D.V. pârâtul a introdus terenul în C.A.P., a solicitat restituirea ori l-a folosit după apariţia Legii nr. 18/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 310/2005, pronunţată de Jud. Haţeg în dosar nr. 1187/2004, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanta este unica moştenitoare legală a defunctei D.V., în calitate de nepoată de fiu predecedat, astfel că vor fi înlăturate criticile recurentului privitoare la lipsa unui certificat de moştenitor pentru reclamantă.
| ← Radierea drepturilor reale din cartea funciară. Condiţii | Legea nr. 10/2001. Acte de privatizare încheiate fără... → |
|---|
