Moştenire testamentară. Legat universal. Modalitatea de acceptare a succesiunii

Comentarii

0

I. Moştenirea testamentară trebuie acceptată expres

Prin decizia civilă nr. 156/C/16.12.2002, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a numitei T.L. în acţiunea în revendicare, în calitate de succesoare a pârâtei H.I.

Instanţa de recurs a reţinut că T.L. a formulat întâmpinare în acţiunea în revendicare, susţinând că în cauză a operat transmisiunea legală a calităţii procesuale pasive de la pârâta H.I., susţinând că H.I., autoarea sa, a cumpărat imobilul revendicat prin contract de vânzare-cumpărare. Aceasta a locuit cu H.I. în imobil şi a făcut o serie de reparaţii, astfel că a formulat şi cerere reconvenţională pentru contravaloarea cheltuielilor necesare şi utile investite în această locuinţă, solicitând instanţei instituirea unui drept de retenţie în situaţia admiterii acţiunii în revendicare.

Instanţa de recurs a apreciat că, potrivit art. 700 C. civ.: „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii".

Intervenienta T.L. nu este rudă cu pârâta H.I., ea având doar vocaţie la moştenire, în baza testamentului invocat.

Nefiind moştenitor sezinar şi rezervatar este necesar a se face trimiterea în posesiunea moştenirii, ca efect al acceptării exprese în termenul prevăzut de art. 700 C. civ.

întrucât nu s-a făcut această dovadă, certificatele de legatar nefiind prevăzute cu încheiere de legalizare şi având în vedere relaţiile emise de Camera Notarilor Constanţa din care rezultă că până în august 2001 nu a fost dezbătută succesiunea defunctei H.I., decedată la 15.07.1998, se reţine că T.L. a rămas străină de succesiune şi, prin urmare, ea nu are calitate procesuală pasivă în acţiunea în revendicare, în calitate de succesor al acestei pârâte.

Prin urmare, cererea de chemare în garanţie în raport cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi RAEDPP, pentru obligarea acestora la restituirea preţului actualizat plătit de defuncta H.I. a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală.

Referitor la cererea reconvenţională privind obligarea reclamantei la contravaloarea cheltuielilor de reparaţii necesare şi utile, ea nu a fost găsită întemeiată, atâta timp cât a fost făcută în calitate de succesor al pârâtei H.I.; T.L. nu a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu prin care să solicite aceste cheltuieli şi instituirea unui drept de retenţie.

Potrivit art. 119 C. proc. civ. „dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantei, el poate să facă cerere reconvenţională".

Pentru admisibilitatea unei cereri reconvenţionale legea impune existenţa unei legături între aceasta şi acţiunea principală. Or, aceasta presupune în primul rând ca T.L. să aibă calitate procesuală pasivă în acţiunea în revendicare formulată de P.A.M.

C.A. Constanţa, decizia civilă nr. 156/C/l6.12.2002

II. Moştenirea testamentară poate fi acceptată tacit

Pârâta este fiica defuncţilor RJ. decedată la 22 martie 1991 şi F.M. decedat la 22 mai 1992. Masa succesorală rămasă de pe urma defuncţilor se compune din imobilul situat în comuna F. înscris în C.F. nr. 522 nr. top 482/1 şi CF 522/cF., nr. top 482/1/c, precum şi bunuri imobile, după cum susţine reclamantul.

Pârâta este beneficiara unui testament lăsat de F.J., mama sa, prin care i s-a testat toată averea pe care testatoarea o avea la data decesului. Reclamantul B.A. - fiu al susnumiţilor defuncţi - a fost adoptat în anul 1943 cu toate efectele filiaţiunii fireşti, de către numiţii B.D. şi B.T. Prin testamentul autentificat sub nr. 3092 din 14 septembrie 1990, F.M. a testat în favoarea reclamantului cota sa parte din imobilul situat în comuna F. nr. 55, judeţul Harghita.

Prin acţiunea sa, reclamantul a solicitat să se constate calitatea lui de moştenitor testamentar. Tribunalul Harghita, fară a dispune de probe, a statuat că reclamantul nu şi-a dovedit calitatea de moştenitor testamentar, deoarece în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ., nu a acceptat succesiunea după testator, acceptând astfel valabilitatea certificatului de moştenitor nr. 94 din 16 iunie 1997 eliberat de notarul public T.E., potrivit căruia pârâta este singura moştenitoare a defuncţilor F. J. şi F.M., moştenitoarea care a acceptat în mod tacit succesiunea prin stăpânire faptică.

Instanţa de recurs a apreciat că, statuând în modul arătat, fară să fi administrat probe care să confirme decizia, tribunalul a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fapt ce constituie motiv de casare a deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 5 C. proc. civ.

în rejudecare, tribunalul a fost îndrumat să administreze probe care să confirme sau să infirme susţinerea reclamantului, mai cu seamă că ambele părţi pretind că au acceptat în mod tacit succesiunea, şi, în plus, reclamantul pretinde că a intrat în posesia imobilului deţinând şi cheile acestuia.

C.A. Tărgu Mureş, decizia civilă nr. 610/R/l1.06.2002