Recurs. Incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Nerespectarea principiului contradictorialităţii
| Comentarii |
|
Reţinând nulitatea absolută a sentinţei pentru nepronunţarea asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi soluţionând această excepţie direct în apel, tribunalul nu a încălcat principiul disponibilităţii; fiind vorba despre o excepţie absolută, putea fi analizată de instanţa de apel şi din oficiu, cu condiţia să fi fost, anterior pronunţării, pusă în discuţia părţilor.
Neprocedând astfel şi soluţionând cauza pe baza unei excepţii ce nu fusese invocată prin motivele de apel şi nici nu a fost pusă în discuţia părţilor de instanţă, tribunalul a pronunţat o hotărâre nulă absolut pentru încălcarea principiului contradictorialităţii, ceea ce conduce la casarea deciziei recurate, în baza art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 48 din 13 ianuarie 2003 - Secţia a lll-a civilă)
Prin cererea înregistrată la 12.09.2001 pe rolul Judecătoriei Buftea, precizată şi completată ulterior, reclamantul Complexul Sportiv "S." i-a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Comunei G., Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, I.S., N.M., G.M., D.T., N.I., M.G., M.M., M.I., G.E., B.A., M.S., M.D., D.l. şi S.M., solicitând instanţei pronunţarea unei sentinte prin care să se constate nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr. 29869 din 4.06.1996, nr. 15478 din 26.01.1995, nr. 11685 din 20.09.1994, nr. 45529 din 29.02.1999 şi nr. 46851 din 25.09.2000, pentru fraudă la lege.
Motivându-şi cererea, reclamantul a învederat că prin aceste titluri s-a reconstituit nelegal dreptul de proprietate al pârâţilor persoane fizice asupra terenurilor ce aparţineau bazei sportive a reclamantului şi care făceau parte din domeniul public.
Prin Sentinta civilă nr. 775 din 5.03.2002, Judecătoria Buftea a luat act de renunţarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâţii persoane fizice, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Comunei G. şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, şi, totodată, a respins acţiunea faţă de pârâta Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la termenele de judecată din 29.01.2002 şi 19.02.2002, reclamantul, prin apărător, a solicitat instanţei să ia act de renunţarea sa la judecata în contradictoriu cu toţi pârâţii persoane fizice, cerere de care instanţa era obligată să ia act, conform dispoziţiilor art. 246 din Codul de procedură civilă, şi, mai ales, faţă de principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi care dă dreptul reclamantului să stabilească limitele procesului atât cu privire la obiectul acţiunii, cât şi cu privire la persoanele chemate în judecată.
în raport de dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, şi de obiectul prezentei acţiuni, s-a apreciat că pârâtul Consiliul Local al Comunei G. nu are calitate procesuală pasivă, calitate ce aparţine, conform textului de lege menţionat anterior, Comisiei judeţene Ilfov.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că, deşi acţiunea a fost îndreptată şi împotriva Comisiei judeţene Ilfov, aceasta nu poate fi admisă, deoarece nu a fost dovedită de reclamant, conform dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil, în sensul că nu a administrat probe din care să rezulte că terenurile reconstituite prin titlurile de proprietate, a căror nulitate se solicită a se constata, fac parte din domeniul public.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, numai cu privire la soluţia de respingere a acţiunii ca neîntemeiată, pronunţată în contradictoriu cu Comisia judeţeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
în motivele de apel, s-a arătat că instanţa de fond a greşit atunci când a reţinut că apelantul-reclamant nu a dovedit faptul că terenurile în litigiu aparţin domeniului public, în condiţiile în care la dosar existau probe în acest sens, iar alte înscrisuri doveditoare ce se aflau în posesia apelantului-reclamant nu au fost primite de instanţa de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 1296 din 26.06.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a admis apelul, a anulat sentinţa instanţei de fond şi a reţinut cauza în vederea evocării fondului, conform dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, deşi prin întâmpinarea depusă la 12.11.2001 la instanţa de fond Consiliul Local al Comunei G. a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Complexul Sportiv "S.", instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia, deşi era vorba de o excepţie absolută, ce prima în raport cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceeaşi pârâtă.
S-a apreciat de tribunal că nepronunţarea instanţei de fond asupra unui mijloc de apărare invocat de pârât echivalează cu nulitatea hotărârii.
împotriva acestei decizii a formulat recurs apelantul-pârât Consiliul Local al Comunei G., criticând-o pentru nelegalitate.
în motivele de recurs s-a arătat că soluţionarea cauzei de către tribunal, pe baza unei excepţii asupra căreia apelantul-reclamant nu a avut cuvântul şi pe care intimatul-pârât Consiliul Local al Comunei G. nu a înţeles să o mai susţină, reprezintă o încălcare gravă a principiului contradictorialităţii, dar şi a principiului disponibilităţii, deoarece în acest fel tribunalul s-a pronunţat asupra unui motiv de apel ce nu fusese formulat.
Examinând actele dosarului în raport de criticile formulate, Curtea a reţinut că acestea se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, şi nu ale art. 304 pct. 6 din Codul de procedură civilă, cum s-a indicat de recurent, şi sunt în parte fondate, pentru următoarele considerente:
Reţinând nulitatea absolută a sentinţei pentru nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi soluţionând această excepţie direct în apel, tribunalul nu a încălcat principiul disponibilităţii, ce dă dreptul părţilor de a dispune de obiectul procesului şi de mijloacele procesuale acordate de lege.
Fiind vorba de o excepţie absolută, putea fi analizată de instanţa de apel şi din oficiu, cu condiţia însă ca aceasta să fi fost, anterior pronunţării, pusă în discuţia părţilor, conform principiului contradictorialităţii ce guvernează procesul civil.
Conform acestui principiu, părţile au dreptul de a participa în mod activ la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor, de a combate susţinerile făcute de fiecare dintre ele, dar şi de a-şi expune punctele de vedere asupra iniţiativelor pe care instanţa înţelege să le aibă în baza rolului activ şi în scopul stabilirii adevărului.
Neprocedând astfel şi soluţionând cauza pe baza unei excepţii ce nu fusese invocată prin motivele de apel şi nici nu fusese pusă în discuţie părţilor de instanţă, tribunalul a pronunţat o hotărâre nulă absolut pentru încălcarea principiului contradictorialităţii, motiv pentru care Curtea a dispus, în baza art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea deciziei recurate.
Constatând că prin această decizie tribunalul a procedat doar la anularea sentinţei instanţei de fond, fără a intra în dezbaterea fondului, Curtea a dispus, în baza art. 312 pct. 4 din Codul de procedură civilă, trimiterea cauzei la acelaşi tribunal pentru rejudecarea apelului.
| ← Recurs. Invocarea ca motiv de nelegalitate a deciziei recurate a... | Recurs. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 304 pct. 6 din... → |
|---|
