Stabilirea paternităţii din afara căsătoriei. Calitate procesuală activă
| Comentarii |
|
Acţiunea de stabilire a paternităţii aparţine copilului din afara căsătoriei, aşa_cum rezultă din dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul familiei.
întrucât la data introducerii acţiunii copilul rezultat din afara căsătoriei împlinise vârsta de 14 ani, era necesară citarea lui în cauză în calitate de reclamant, mama având calitatea de a asista persoana cu capacitate de
exerciţiu restrânsă.
Minorul nefiind citat în tot cursul procesului şi dovedindu-se că mama acestuia, care a promovat acţiunea în nume propriu, a exercitat necorespunzător drepturile procesuale, hotărârea pronunţată în apel este supusă casării, conform art. 304 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 2298 din 13 noiembrie 2001 - Secţia a lll-a civilă)
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 20.05.1996, reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâtul C.Gh., a solicitat să se constate că pârâtul este tatăl minorei A.C., născută la data de 16.03.1982, şi să încuviinţeze purtarea numelui acestuia.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 59 şi 60 din Codul familiei.
Prin Sentinţa civilă nr. 6705 din 05.07.1996, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtul C.Gh. şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 1855 din 06.02.1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia tardivităţii cererii formulate de reclamanta T.M. împotriva pârâtului C.Gh.
S-au avut în vedere dispoziţiile art. 60 din Codul familiei, conform cărora acţiunea civilă în stabilirea paternităţii copilului născut din afara căsătoriei poate fi pornită în termen de 1 an de la data naşterii acestuia.
Reclamanta a susţinut că pârâtul a prestat întreţinere către minoră, fără să o dovedească.
Prin Decizia civilă nr. 2954/A din 29.10.1999, Tribunalul Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă T.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1855 din 06.02.1998 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente de fapt şi de drept. Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, la propunerea pârâtului, nu a rezultat existenţa relaţiei de concubinaj între părţi şi nici împrejurarea că după naşterea copilului pârâtul ar fi convieţuit cu reclamanta sau că ar fi prestat întreţinerea minorei.
în aceste condiţii s-a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 60 alin. 3 din Codul familiei, privitor la modul de calcul al termenului pentru exercitarea acţiunii, astfel încât este aplicabil alin. 1 al aceluiaşi articol, care constituie regula în materie.
împotriva deciziei tribunalului a formulat cerere de recurs, la data de 22.11.1999, reclamanta T.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La data de 31.05.2001 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu numita T.A.C., având în vedere că a devenit majoră, arătând că reprezentantul său legal, mama sa, nu a depus toate diligenţele necesare pentru a-i apăra interesele.
S-a arătat, în cuprinsul cererii, că în acţiunea introdusă de reclamantă nu se precizează expres temeiul juridic al acţiunii; împotriva excepţiei de tardivitate invocată din oficiu de instanţă mama sa nu a solicitat probe şi nici nu a învederat ilegalitatea acestei excepţii, în sensul că ea contravine drepturilor fundamentale ale minorului consacrate de Constituţie, care, în art. 45 pct. 1 şi art. 21, reglementează "regimul special" de protecţie a minorului, precum şi dreptul de acces liber la justiţie; se mai susţine că soluţia instanţei de fond ar fi fost în sensul respingerii excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii dacă mama sa i-ar fi gestionat în mod corespunzător interesele, în sensul că trebuia să invoce, ca temei de drept al acţiunii, art. 60 alin. 3 din Codul familiei, să dovedească faptul convieţuirii cu pârâtul şi că s-a prestat întreţinerea până în anul 1995.
Se mai susţine că prescripţia nu poate opera contra unui minor a cărui capacitate de exerciţiu este restrânsă, în acest sens fiind invocate dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi art. 150 din Constituţie.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Acţiunea promovată de reclamanta T.M. la data 20.05.1996 este o acţiune pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, aspect necontestat de nici una dintre părţi.
Acţiunea, astfel calificată, aparţine copilului din afara căsătoriei, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 59 alin. 1 din Codul familiei.
Introducerea acţiunii în numele copilului se poate deduce din conţinutul întregului dosar (motivarea acţiunii, actele depuse, concluziile), astfel încât nu se poate susţine o altă situaţie pe considerentul că nu s-au folosit anumite formule consacrate sau că nu s-a arătat în mod expres acest lucru.
Din înscrisurile depuse la dosare rezultă evident că la data de 20.05.1996, data introducerii acţiunii, copilul rezultat din afara căsătoriei avea peste 14 ani.
în această situaţie era necesară citarea lui în cauză în calitate de reclamant, mama având calitatea de a asista persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă (minorul între 14 - 18 ani).
Curtea a constatat astfel că în tot cursul procesului, atât în faţa primei instanţe, cât şi în apel, chiar şi în faţa instanţei de recurs, minora T.A.C. nu a fost citată legal.
în această situaţie, acceptarea acestei persoane în calitate de parte, în cauza dedusă judecăţii, apare ca fiind evidentă, criticile acesteia referitoare la toate neregularităţile procedurale şi la vătămările produse prin exercitarea necorespunzătoare a drepturilor procesuale urmând a fi primite pentru restabilirea situaţiei anterioare.
Având în vedere aceste critici, formulate de reclamanta T.A.C., care sunt prevăzute de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul şi va casa decizia tribunalului. Ca urmare a rejudecării apelului, Curtea îl va admite cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Asistenţă juridică. Contract de mandat. Cerere de chemare în... | Relaţiile patrimoniale dintre soţi. Mandat tacit reciproc.... → |
|---|
