Succesiune. Drept de opţiune succesorală. Repunere în termen. Condiţii
| Comentarii |
|
în materie succesorală, dolul succesorului, în cazul în care acesta a ascuns cu rea-credinţă decesul defunctului, este asimilat cu forţa majoră.
Soţia supravieţuitoare a defunctului, chiar dacă nu avea obligaţia legală de a anunţa copiii acestuia despre deces, avea obligaţia legală de a anunţa notarul despre existenţa acestora, pentru a fi citaţi în cadrul dezbaterii succesorale şi pentru a constata dacă ei acceptă ori nu succesiunea.
Reţinând că soţia supravieţuitoare a ascuns autorităţii publice existenţa descendenţilor, instanţa poate admite cererea de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, formulată de aceştia, constatând că şi-au exprimat dreptul de opţiune succesorală în conformitate cu art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. '
(Decizia nr. 2331 din 17 septembrie 2001 - Secţia a IlI-a civilă)
După un prim ciclu procesual şi soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 9143 din 17.05.2000, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor C.A. şi G.C.R., invocată de pârâta C.M.G.; a constatat că reclamanţii sunt străini de moştenire prin neacceptarea în termen a succesiunii, prin neîndeplinirea condiţiilor de repunere în termen de acceptare a moştenirii rămase de pe urma defunctului G.C.C. decedat la 10.04.1996 şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 845 din 29.03.2001, a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, reţinând că instanţa de fond a interpretat corect atât dispoziţiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958, cât şi dispoziţiile art. 700 din Codul civil, culpa în neacceptarea în termen a succesiunii aparţinând exclusiv reclamanţilor.
împotriva deciziei, reclamanţii au declarat recurs, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 9 şi 11 din Codul de procedură civilă, criticând hotărârea sub aspectele care urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958, pentru motive temeinice, succesibilii pot fi repuşi în termenul de acceptare a succesiunii.
Atitudinea ilicită a pârâtei-intimate, de a ascunde notarului public existenţa descendenţilor, este motiv temeinic pentru repunerea în termenul de acceptare a succesiunii.
Pârâta recunoaşte prin concluziile scrise că nu avea nici o obligaţie legală de a-i anunţa pe recurenţi despre moartea tatălui lor.
Din probele administrate în cauză, inclusiv copiile paşapoartelor cu vizele de intrare în ţară în anii 1988 şi 1993 şi fotografiile, rezultă că la nunta reclamantului au participat tatăl acestuia şi pârâta.
Căsătoria autorului reclamanţilor cu intimata s-a produs cu un an înainte de deces, iar cea care i-a împiedicat să aibă legături strânse cu tatăl lor a fost pârâta.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 700 alin. 1 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Conform dispoziţiilor art. 13 lit. a din Decretul nr. 167/1958, cursul prescripţiei se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere.
în materie succesorală, dolul succesorului, în cazul în care acesta a ascuns cu rea-credinţă decesul defunctului, este asimilat cu forţa majoră.
Din probele administrate în cauză, rezultă că intimata cunoştea că defunctul avea copii.
Martorul C.C., audiat la cererea intimatei-pârâte, arată că la 5 luni de la deces, aceasta a aflat de existenţa copiilor, deci în intervalul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de opţiune succesorală.
Acelaşi martor declară că intimata l-a îngrijit pe defunct aproximativ 6 ani.
Conform înscrisurilor depuse şi declaraţiilor martorilor, în anul 1993, reclamantul-recurent a fost în vizită la tatăl său, an în care intimata, în calitatea sa de persoană care îl îngrijea pe defunct, a cunoscut că defunctul avea descendenţi.
Intimata, chiar dacă nu avea obligaţia legală de a anunţa pe copiii defunctului despre decesul tatălui lor, avea obligaţia legală de a anunţa notarul despre existenţa acestora, în vederea citării lor în cadrul dezbaterii succesorale pentru a constata dacă ei acceptă ori nu succesiunea.
Recurenţii au aflat despre deces la 23 decembrie 1996, conform depoziţiei martorei D.A., iar la 2 ianuarie 1997 au plecat în S.U.A.
Prin cererea de chemare în judecată, recurenţii au solicitat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, declarând, totodată, că înţeleg să accepte succesiunea tatălui lor.
Reţinerea unei situaţii de fapt eronate, ca urmare a aprecierii greşite a probelor, a condus la greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
Reţinând că intimata a ascuns autorităţii publice existenţa descendenţilor, Curtea va constata că aceştia şi-au exprimat dreptul de opţiune succesorală, în conformitate cu dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil coroborate cu art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Succesiune. Drept de opţiune succesorală. Repunere în termen.... | Succesiune. Drept de opţiune succesorală. Repunere în termen.... → |
|---|
