Contestaţie în anulare. Limite. NCPC
| Comentarii |
|
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1573 din 12 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 2.769 din 21.03.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Cluj s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.A. SRL SC M.A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA,j urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
S-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC M.A. SRL în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA, PRIMARUL MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA. Fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 9050, pronunţată la data de 05.11.2014 în dosarul nr. .../2013 al Curţii de Apel Cluj, a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. M.A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2.769 din 21.03.2014, pronunţată în dosarul nr. .../2013 al Tribunalului Cluj, care a fost casată şi rejudecând s-a admis în parte acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA şi PRIMARUL MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, să achite reclamantei suma de 13.761 euro cu titlu de despăgubiri.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Au fost obligaţi pârâţii MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA şi PRIMARUL MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA să achite reclamantei 1.205 lei cheltuieli de judecată parţiale la fond şi în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat cu titlu de despăgubiri contravaloarea chiriei pe care a trebuit să o achite, chirie contabilizată în ordonanţa comercială nr. 19.292/10.10.2012 (f.25 dosar fond).
Curtea a constatat că pârâtul a eliberat acordul de funcţionare nr. 7.073/12.06.2013, fără a mai condiţiona emiterea acestuia de depunerea altor acte şi fără a mai susţine că refuzul eliberării acordului ar fi fost justificat de încadrarea imobilului în cauză în categoria monumentelor istorice.
Din această perspectivă, Curtea a reţinut că refuzul pârâtului de eliberare a acordului în considerarea calităţii imobilului de monument istoric este nejustificat.
Acest aspect este reţinut de Curtea din sentinţa civilă nr. 11872/14.07.2011 pronunţată în dosarul nr. .../2012 al Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1848/14.12.2011 a Tribunalului Cluj.
Aşa cum rezultă din probele administrate în faţa instanţei de fond acordul de funcţionare din 12.06.2013 a fost eliberat de către autoritatea publică în baza cererii reclamantei nr. 260576/45/14.09.2011 şi nu în baza cererii nr. 15859/45/19.01.2011 ce a făcut obiectul dosarului nr. .../2012 al Tribunalului Cluj. (f.91, dosar fond).
De asemenea, s-a reţinut şi împrejurarea că în luna noiembrie 2011, după formularea cererii în septembrie 2011 i s-a mai solicitat petentei depunerea şi a altor acte, necesare emiterii actului solicitat.(adresa nr. 260576/452/26.09.2011)
Se mai observă că pârâtul a afirmat, aspect necontestat în cauză, că a avut loc o suspendare a activităţii Comisiei pe intervalul iunie 2011-ianuarie 2013.
Nu s-a dovedit investirea unei instanţe de judecată cu analiza legalităţii conduitei autorităţii publice, prin comisia de specialitate, de aprobare a acordurilor de funcţionare, fiind o decizie a autorităţii, necenzurabilă de către instanţă, în lipsa investirii cu o cerere concretă.
Se apreciază astfel, că doar după încetare perioadei de suspendare (ianuarie 2012) se poate analiza o eventuală conduită culpabilă a pârâtului.
Astfel, procedând la analiza refuzului pârâtului de eliberare a acordului după ianuarie
2013 şi până în 12.06.2013, când acesta a fost eliberat, Curtea reţine că pârâtul nu a justificat pertinent întârzierea în rezolvarea favorabilă a cererii reclamantei.
Pe acest interval, pârâtul poate fi obligat la despăgubiri (contravaloarea chiriei) putându-se reţine că reclamanta, deşi îndreptăţită la eliberarea actului, nu a putut beneficia de aceasta decât după 12.06.2008.
În acest context, achitarea chiriei pentru un spaţiu ce a fost închiriat cu un anumit scop (activitate comercială de covrigărie) ce nu a putut fi desfăşurată în urma întârzierii în eliberarea acordului, act necesar desfăşurării legale a activităţii comerciale, apare ca având un caracter prejudiciator pentru reclamantă.
Analiza stării de fapt permite analiza îndeplinirii răspunderii materiale, fiind evidenţiate anterior aspectele legate de faptă, vinovăţie şi raportul de cauzalitate dintre acestea, aspectele enunţate fiind verificate în legătură cu autoritatea publică pârâtă în cauză, emitent a actului solicitat.
În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 488 pct. 8 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a casat sentinţa recurata şi rejudecând a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA şi PRIMARUL MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA să achite reclamantei suma de 13.761 euro cu titlu de despăgubiri, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru determinarea prejudiciului Curtea a avut în vedere contractele de închiriere nr. 0001/19.11.2010 şi nr. 0002/13.12.2010, pentru intervalul 01.02.2013 ( data reluării activităţii de către Comisie) -12.06.2013 ( data de eliberare a acordului), respectiv 4 luni şi 12 zile, pentru o chirie de 2190 euro pentru imobil şi de 868 euro pentru bunurile mobile.
Perioada din cursul anului 2011 nu a fost luată în considerare la stabilirea unui prejudiciu întrucât pe de-o parte cererea reclamantei nu a fost completă, fiind solicitată depunerea unor acte în noiembrie 2011 iar pe de altă parte justificat de necesitatea acordării unui termen autorităţii în vederea soluţionării cererii.
În temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantei S.C. M.A. S.R.L., suma de 1.205 lei, cheltuieli de judecată parţiale în recurs, reprezentând taxe judiciare de timbru în şi onorariu avocaţial atât la fond cât şi în recurs, dovedite prin chitanţele de la f.29 şi f.44 dosar recurs, f.10 şi f.269 dosar fond., în considerarea admiterii parţiale a cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare S.C. M.A. S.R.L. solicitând modificarea deciziei atacate, cu admiterea acesteia aşa cum a fost formulată.
În motivare a arătat că în cuprinsul motivării instanţa reţine ca, Comisia de Aprobare Orar a avut suspendata activitatea în intervalul iunie 2011 - ianuarie 2013.
La dosarul cauzei nu exista nici un act care sa ateste acest lucru, contestatoarea a găsit doar în Note Scrise depuse în 14 mart 2014 şi în Concluzii Scrise depuse în 05 noiembrie
2014 de către reprezentanţii primăriei, unde se afirma fără a se şi dovedi „arătam ca în perioada iunie 2011 - ianuarie 2013, Comisia nu a eliberat nici un acord de funcţionare pentru unităţile care desfăşurau activitate de vânzare la geam în zona centrala” ceea ce nu echivalează cu o suspendare a activităţii! De altfel exista la dosarul cauzei, depusa de subsemnata, numeroase planşe foto cu covrigarii deschise în aceasta perioada în zona centrala, cu vânzare la geam (pag. 27-28), de asemenea tot la dosarul cauzei exista, depuse de
reprezentanţii Primăriei, aproape 200 de file ce atesta o corespondenta a comisiei cu subsemnata şi departamente interne inclusiv în perioada iunie 2011 - ianuarie 2013!
De asemenea pe întregul parcurs al procesului nu s-a prezentat nimeni din partea Primăriei, deci nu putem retine ca cineva ar fi susţinut în fata instanţei faptul ca acea comisie ar fi fost suspendata în perioada iunie 2011 - ianuarie 2013, ceea ce şi din punct de vedere logic ar însemna ca pe o perioada de un an şi 6 luni în Municipiul Cluj-Napoca sa nu mai existe nici o activitate comerciala noua sau extindere a celor vechi!!!
În plus, potrivit unui vechi principiu consacrat în literatura juridică şi aplicat consecvent în practica judiciară, (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), nimeni nu poate invoca propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obţine protecţia unui drept şi cu atât mai puţin pentru a fi exonerat de orice formă de răspundere.
De asemenea instanţa la pag 7 afirma: „Nu s-a dovedit investirea unei instanţe de judecată cu analiza legalităţii conduitei autorităţii publice, prin comisia de specialitate, de aprobare a acordurilor de funcţionare, fiind o decizie a autorităţii, necenzurabilă de către instanţă, în lipsa investirii cu o cerere concretă”.
Eroarea în acest caz este ca instanţa a reţinut greşit acest fapt dovedit prin decizia civilă nr. 8742/2013 în dosar nr. .../2012 data tot de acelaşi complet şi care exista la dosar la pag 24-26 şi unde retine: „Ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 2053/07.02.2013 a Tribunalului Cluj şi promovării recursului împotriva acestei hotărâri, paratul a înţeles sa îndeplinească din proprie iniţiativă obligaţia ce face obiectul judecăţii, aspect ce nu poate fi interpretat decât ca o recunoaştere a temeiniciei pretenţiilor reclamantei”.
Eroarea materiala, consta în faptul ca din greşeală instanţa a considerat ca a avut loc o suspendare a activităţii comisiei, când de fapt ei au susţinut ca nu au eliberat nici un acord de funcţionare pentru unităţile care desfăşurau activitate de vânzare la geam în zona centrala!
De altfel, instanţa în motivare la pag 7 afirma: „Se apreciază astfel, că doar după încetare perioadei de suspendare (ianuarie 2012) se poate analiza o eventuală conduită culpabilă a pârâtului. Astfel, procedând la analiza refuzului pârâtului de eliberare a acordului după ianuarie 2013 /eroare materiala, mai sus este corect ian 2012) şi până în 12.06.2013, când acesta a fost eliberat, Curtea reţine că pârâtul nu a justificat pertinent întârzierea în rezolvarea favorabilă a cererii reclamantei”.
Având în vedere ca nu se află în fata unei suspendări a lucrărilor comisiei în perioada iunie 2011 - ianuarie 2013 conduita culpabila a paratului se întinde din ianuarie 2012 până în 12.06.2013.
Pentru calculul cuantumului despăgubirilor instanţa retine: „Pentru determinarea prejudiciului Curtea a avut în vedere contractele de închiriere nr. 0001/19.11.2010 şi nr. 0002/13.12.2010,.... pentru o chirie de 2190 euro pentru imobil şi de 868 euro pentru bunurile mobile".
Instanţa a omis sa se pronunţe asupra cuantumului penalizărilor de întârziere deşi acestea erau prevăzute în ambele contracte ce stau la baza calcului prejudiciului şi au fost acordate şi acceptate prin „ordonanţa comerciala nr. 19.292/10.10.2012 (f.25 dosar fond)".
Chiar în varianta greşit calculata, instanţa, din eroare bazându-se pe un fapt inexistent, pârâţii susţin ca nu au eliberat orare de funcţionare pana în ian 2013, deci nu februarie 2013 cum a calculat greşit instanţa, ianuarie 2013 este în opinia noastră 3 ian 2013 prima zi lucrătoare din 2013!
Având în vedere toate acestea, consideră că instanţa, din eroare materiala, a calculat greşit perioada de acordare a despăgubirilor, ea trebuind sa fie de 1 an şi 5 luni şi 12 zile, deci de 17 luni şi 12 zile de chirie la care trebuie adăugate penalizările de întârziere!
În drept, a invocat prevederile: art. 503-508 şi art. 580-583 C.P.C.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 februarie 2015, intimaţii Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-
Napoca, au solicitat respingerea contestaţiei în anulare formulata împotriva deciziei civile atacate, în principal ca inadmisibila iar în subsidiar ca nefondată.
În motivare au arătat că prin decizia civilă nr. 9050 din 05 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de societatea M.A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2769/2014 a Tribunalului Cluj, pe care o casează şi rejudecând admite în parte acţiunea reclamantei, obligând municipiul şi primarul municipiului Cluj-Napoca ia plata sumei de 13.761 euro cu titlu despăgubiri.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea invoca dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod pr. civ., susţinând că instanţa de recurs a comis o eroare materială când a reţinut că în perioada iunie 2011- ianuarie 2013 a operat o suspendare a activităţii Comisiei de aprobare a acordurilor de funcţionare şi a cuantificat prejudiciul la suma de 13761 euro reprezentând chiria pe o durata de 4 luni şi 12 2ile.
Fata de motivele invocate de contestatoare, arată următoarele:
I) Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare speciale.
I) În cazul de faţă, nu ne aflăm în prezenţa ipotezei juridice reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod pr. civ.
Potrivit art. 318 alin, 2 "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când [.„] dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale."
Textul are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural, aşa cum se reţine în practica judiciară: „Greşeala materială poate consta în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greşeală materială în sensul legii, ci eventual o greşeală de judecată, care nu se poate îndrepta de aceeaşi instanţă prin retractarea propriei sale hotărâri, ci numai de către instanţele de control judiciar, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege"- Tribunalul Suprem, Secţia civilă, decizia nr. 440-1979, C.D./1979, p. 281 [citat după Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, voi. II, 2008, p. 142].
Rezultă că pentru verificarea unei erori materiale, nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
În prezenta speţă, contestatoarea invocă în realitate tocmai o eroare de judecată a instanţei de recurs. În acest sens susţine că „eroarea materială constă faptul că din greşeală instanţa a considerat că a avut loc o suspendare a activităţii comisiei, când de fapt ei (s.n. pârâţii ) au susţinut că nu au eliberat niciun acord de funcţionare pentru unităţile care desfăşurau activitate de vânzare la geam în zona centrală". Deci, contestatoarea invocă o stabilire eronată a situaţiei de fapt, în urma aprecierii probelor şi interpretării faptelor de către instanţa de recurs.
Prin admiterea acestei contestaţii în anulare, s-ar încălca natura contestaţiei în anulare de cale extraordinară de retractare, ajungându-se pe cale ocolită, în fapta la reformarea unei hotărâri irevocabile în urma unei rejudecări în fondul a cauzei.
II) Contestaţia în anulare este nefondată deoarece pe baza probatoriului administrat în cauză, atât în faţa instanţei de fond cât şi în recurs, instanţa a interpretat în mod corect că în perioada iunie 2011- ianuarie 2013 a operat o suspendare a activităţii Comisiei de aprobare a acordurilor de funcţionare raportat la împrejurarea că în perioada iunie 2011 -ianuarie 2013, Comisia nu a eliberat niciun acord de funcţionare pentru unităţile care desfăşurau activitate de vânzare la geam în zona centrala.
Concluzia instanţei de recurs este corectă. Neemiterea niciunui acord în perioada menţionată pentru structurile de vânzare care desfăşoară comerţ cu vânzare la geam, mai exact covrigarii, semnifică în realitate o suspendare a activităţii comisiei cu privire la acordurile de funcţionare pentru acest tip de comerţ.
Cu alte cuvinte, comisia nu a emis niciun acord nu pentru că nu a existat cereri în acest sens ci pentru că s suspendat luarea unei decizii până la clarificarea poziţiei autorităţilor cu atribuţii în domeniu, în contextul legislaţiei de protecţie a monumentelor istorice şi în considerarea demersurilor în curs pentru elaborarea noului plan urbanistic general. Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, soluţia aprobării emiterii acordului şi orarului de funcţionare pentru societăţile comerciale care desfăşoară acest tip de comerţ cu vânzare la geam (covrigarii) a fost luata doar în şedinţa Comisiei din data de 25.04.2013, urmare numeroaselor demersuri tăcute de Comisie pentru solicitarea punctului de vedere al Direcţiei Judeţene pentru Cultura şi Patrimoniul Naţional Cluj, aceasta fiind o soluţie temporara, pana la adoptarea noului Plan Urbanistic General sau a altor reglementari urbanistice privitoare la desfăşurarea acestui tip de comerţ pe raza municipiului (conform procesului-verbal nr. 141404/452/25.04.2013 depus la dosar). Punctul de vedere al DJCPN Cluj se impunea având în vedere că activitatea comercială se desfăşura în centrul istoric al municipiului - sit monument istoric iar potrivit prevederilor HCL 467/2009, modificată şi completată, nu se pot emite acorduri în situaţia în care se aduc prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri cu valoare arhitectonică deosebită sau cu valoare de patrimoniu ori acordul contravine planului general de dezvoltare urbană şi altor restricţii stabilite de către direcţia urbanism şi dezvoltare urbană.
În al doilea rând, în mod greşit susţine contestatoarea că instanţa de recurs trebuia să ia în calcul şi luna ianuarie integral raportat la împrejurarea că şedinţa Comisiei în care s-a discutat chestiunea vânzării la geam s-a desfăşurat în data de 31 a lunii ianuarie, conform procesului-verbal nr. 37409/452/31.01.2013.
În ce priveşte cuantificarea prejudiciului, este evident că instanţa a apreciat că se impune doar acordarea contravalorii chiriei stabilită prin contract neputându-se invoca existenţa unei erori materiale la baza raţionamentului instanţei.
Analizând contestaţie în anulare formulată, Curtea reţine următoarele:
Conform art. 503 alin. 2 pct. 2 C.pr.civ. hotărârea instanţei de recurs este susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare, între altele, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
În consens cu practica judiciară şi doctrina de specialitate, Curtea reţine că prin greşeală materială se înţelege o greşeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite.
Altfel spus, trebuie să fie vorba despre acea greşeală pe care o comite instanţa de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată. În acest sens, legea procesuală are în vedere greşeli de ordin material cu caracter procedural, greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale incidente.
În speţă, contestatoarea reproşează instanţei de recurs că din greşeală instanţa a considerat că a avut loc o suspendare a activităţii comisiei, când de fapt pârâţii au susţinut că nu au eliberat nici un acord de funcţionare pentru unităţile care desfăşoară activitate de vânzare la geam în zona centrală.
Independent de sursa greşeli câtă vreme aceasta se circumscrie unei erori de judecată aceasta nu poate corectată pe calea contestaţiei în anulare căci s-ar transforma calea de atac dintr-o cale de atac de retractare în una de reformare incompatibilă cu legea procesual civilă.
Altfel spus, evaluarea erorii pretins materiale de către contestatoare în faza contestaţiei în anulare ar presupune o judecată asupra stării de fapt constatate de instanţa de fond şi reţinute ca atare de instanţa de recurs.
Altfel spus, eroarea materială nu trebuie să necesite o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, ci trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării căii de atac.
Mai mult, conform art. 483 alin. 3 şi 4 C.pr.civ. instanţei de recurs îi revine sarcina de a verifica compatibilitatea cu legea a sentinţei atacate prin prisma motivelor de recurs strict şi limitativ prevăzute la art. 488 pct. 1-8 C.pr.civ. aşa cum au fost invocate de recurent prin prisma principiului disponibilităţii procesului civil.
Aşa fiind, nu este permis ca pe cale ocolită instanţa să ajungă să rejudece o cale de atac pe chestiuni care excedează sferei sale de incidenţă.
Mai apoi, omisiunea reproşată instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere, respectiv a penalităţilor de întârziere, nu este compatibilă cu contestaţia în anulare şi cu motivul expres invocat de contestatoare căci omisiunea de a rezolva un anumit capăt de cerere cu care a fost investit instanţa se bucură de o reglementare proprie aşa cum rezultă din art. 444 şi art. 445 C.-pr.civ.
Din această perspectivă, conform art. 508 C.pr.civ. Curtea va respinge contestaţia în anulare declarată de contestatoarea SC M.A. SRL împotriva deciziei civile nr. 9050, pronunţată la data de 05.11.2014 în dosarul .../2013 al Curţii de Apel Cluj pe care o va menţine în întregime.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
| ← Condiţiile de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzute... | Răspundere civilă. Asigurări. Daune morale. → |
|---|
