Decizia comercială nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/2011
Ședința ta de 25 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-au luat spre examinare apelurile formulate de pârâta S. A. P. C. și intervenienții, M. I., F. G., V. P., G. P., M. I., M. M., TAT M. I., P. E., C. I., C. Ș.,
P. C., P. A. împotriva sentinței comerciale nr. 2553 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata SC P. C. SA având ca obiect evacuare .
Prin serviciul registratură, la data de (...), apelanții-intervenienți V. P., M.
M., C. I. și F. G. au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când a fost amânată pronunțarea la data de 18 mai
2011 și ulterior la data de (...).
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2553 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. P. C. S.A împotriva pârâtei S. A. P. C. și în consecință a fost dispusă evacuarea pârâtei F. P. C. obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1950 lei reprezentând chirie restantă și suma de 898,50 lei reprezentând penalități de întârziere.
Totodată a fost respinsă cererea reconvențională formulată de S. A. P. C. împotriva pârâtei reconvenționale S. P. S.A.
P. a dispune astfel instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.1429 C.civ. pârâta chiriașă avea obligația să plătească chiria în cuantumul și termenele stabilite in conventia incheiata cu reclamanta, iar conform art. 1436 - 1438 C.civ., avea obligatia sa restituie bunurile inchiriate la expirarea contractului.
Contractul incheiat intre parti, este un contract sinalagmatic, fiind guvernat de principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor asumate. In acest context, parata a invocat fie neexecutarea obligatiilor asumate de catre reclamanta, fie nerespectarea de catre aceasta a clauzelor contractuale.
Sustinerile acesteia sunt nefondate , dreptul reclamantei de a cere evacuarea paratei derivand din prevederile art. 2 si art. 18 din contractul de inchiriere.
Desi parata a afirmat ca a efectuat plati in natura in contul chiriei, respectiv ca i-a livrat acesteia peste-puiet pentru popularea unor lacuri, nu afacut dovada acestor sustineri. De altfel, partile nici nu au convenit asupra acestei modalitati de plata. Prin urmare, in condițiile in care parata nu a efectuat decât plata parțiala a chiriei pe lunile octombrie, noiembrie si decembrie 2009, rămânând o restanta de 1950 lei, cu penalitățile de intarziere aferente, este indrituita reclamanta sa solicite obligarea acesteia la plata sumei restante, cererea reclamantei in acest sens urmand sa fie admisa.
Avand in vedere art. 6 din contractul de inchiriere, retinand intarzierea culpabila a paratei in privinta platii chiriei, va fi obligata aceasta si la plata sumei de 898,50 lei cu titlu de penalitati de intarziere.
Parata nu poate invoca dreptul de retentie asupra bunului inchiriat, deoarece la art. 10 din contractul de inchiriere s-a prevăzut ca "eventualele modificări ale bunului pot fi suportate financiar de către chiriaș cu acordul proprietarului", iar la pct. 12 al art. 13 părțile au stabilit: "Chiriașul se obligă sa:,,...efectueze si sa suporte toate reparațiile curente pe baza unui plan si grafic, devize de lucrări pe obiective, cu acordul scris al proprietarului."
Nu exista un acord al proprietarului cu privire la executarea lucrărilor pretinse de catre reclamanta, iar valoare acestora, in măsura in care au fost executate se inregistreaza in contabilitate ca investiții, se amortizează pe durata contractului de închiriere, ca si cheltuiala deductibila, conform dispozițiilor art. 24 alin. 11 litera c din Codul fiscal, diminuandu-se in acest mod profitul impozabil si impozitul pe care parata trebuie sa-l plătească bugetului de stat.
Nu sunt incidente nici prevederile cuprinse la art. 19 din contract intrucat S. P. S.A. nu s-a privatizat. P. cuprinse la art. 19 se interpretează ca un tot unitar in sensul că doar in ipoteza privatizării S. P. S.A., pe durata de valabilitate a contractului de închiriere pot fi aplicabile dispozițiile referitoare la folosința de către chiriaș a bunurilor inchiriate pana la amortizarea investițiilor. Însa, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. 11 litera c din Codul fiscal parata avea obligația sa amortizeze intreaga investiție pe durata de valabilitate a contractului de inchiriere, context in care nu ar putea invoca dreptul de retentie chiar daca am fi in ipoteza reglementata la art. 19 din contractul de inchiriere, respectiv privatizarea S. P. S.A.
Este neintemeiata excepția inadmisibilitatii acțiunii, excepție invocata de paratain temeiul art. 4 alin. 11 din Legea nr. 1/2000, intrucat amenajările piscicole au existat la data restituirii terenului si nu la data deposedării foștilor proprietari de suprafețele de terenuri. P. art. 12 alin. 2 si 3 din Legea nr.
1/2000 nu se refera la amenajări piscicole, ci la lucrări de hidroameliorații, cu totul straine cauzei.
Parata nu este in drept sa pretindă reclamantei chirie pentru terenurile ocupate de amenajările piscicole, deoarece intre parti nu exista un contract de inchiriere in care reclamanta sa aibă calitatea de locatar, iar parata de locator.
P. aceleasi considernete nu poate pretinde nici arenda, intre parti neexistand vreun contract de arenda.
Mai mult, parata a recunoscut reclamantei dreptul de a inchiria F. P. C., incepand cu anul 2005.
In ceea ce priveste cererea privind obligarea paratei reconventionale la prelungirea contreactului de inchirie, instanta constata ca nu exista nici o dispozitie contractuala sau legala care sa o oblige pe reclamanta sa prelungeasca inchiriere, iar instanta nu se poate substitui vointei reclamantei- parate reconventionale, impunandu-i sa consimta la incheierea unui contract. Acceptarea solicitarii reclamantei reconventionale echivaleaza cu incalcarea principiului liberatii contractuale.
Menținerea unui contract de inchiriere presupune existenta unui contract in vigoare la data formulării cererii, condiție care nu este indeplinita dat fiind faptul că la data de (...) a incetat contractul de inchiriere nr. 1..
In ceea ce priveste cererea prin care reclamanta reconventionala a solicitat sa fie obligata parata reconventionala sa ridice de pe terenurile apartinand membrilor sai amenajarile piscicole sau sa fie autorizata aceasta sa le ridice pe cheltuiala paratei reconventionale, avand in vedere statutul societatii, obiectul de activitate al acesteia, la termenul d ejudecata din 14 mai
2010 , instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, astfel ca cererea urmeaza sa fie respinsa ca urmare a admiterii acestei exceptii.
Ulterior interveninetii in interes propriu au formulat o solicitate similara, insa instanta a respins in principiu aceste cereri de interventie, apreciind ca nu sunt indeplinite cerintele art. 49 alin. 2 C.pr.civ. cu atat mai mult cu cat acestia erau membrii in S. A. ,,P. C."; la data incheierii contractului de inchiriere nr. 1., iar titlurile de proprietate invocate au fost emise in anul 2006.
Împotriva soluției menționate a declarat apel S. A. P. C. solicitândadmiterea acestuia, desființarea în totalitate a hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei și admiterii cererii reconvenționale.
În susținerea celor solicitate apelanta arată că nu s-a ținut cont de actele existente la dosar și de prevederile L. nr.1/2000 ce instituie obligativitatea pentru cei cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate sub amenajări piscicole să păstreze destinația terenului iar exploatarea să se facă doar în comun.
Mai arată apelanta că prin pronunțarea hotărârii în sensul evaluării a fost încălcat dreptul de proprietate și respectiv de administrare și folosință că a fost încălcat principiul disponibilității părților în condițiile în care și-au precizat cererea de chemare în judecată și arătând că solicită drept de retenție nu prelungirea contractului de închiriere iar instanța s-a referit în hotărâre la condițiile de prelungire.
Tot astfel arată apelanta că în mod greșit a fost respinsă cererea în probațiune fiind lipsită de dreptul de a proba susținerile, precum greșit a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale active pentru petitul unu și cererile de intervenție.
Prin apelurile declarate intervenienții M. I., Fagarasan G., V. P., Gisa P.,
M. I., Mărincaș M., Tot M. I., P. E., C. I..Ș., P. C., P. A. s.a. au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii în ceea ce privește cererea de intervenție, trimiterea cauzei pentru judecarea acestei cereri.
În susținerea apelurilor se arată că cererile de intervenție se referă la apărarea unui drept dobândit în baza unor prevederi legale și anume a dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află construcții ale S. P. C. S.A și de pe care se solicită evacuarea societății la care sunt membrii și la care au lăsat în exploatare terenul. Astfel, se arată că în anul 1998 au intrat în societate cedând dreptul de folosință și administrarea societății agricole pentru suprafețele deținute în proprietate respectiv pentru suprafețele pentru care li s- a recunoscut dreptul de proprietate și pentru care dețin titluri de proprietate. F. membrii fondatori ai societății P. în anul 2005 în adunarea generală au împuternicit administrația să promoveze acțiuni. Mai mult deși digurile, barajele și construcțiile se află pe terenurile proprietatea membrilor societății agricole iar pentru acestea nu se achită nici o arendă. Situația este total nelegală având în vedere că imobilele construcții aparțin S. P. C. S.A, se află pe terenul proprietatea lor iar pentru acestea se solicită demolarea.
Ulterior prin precizarea făcută societatea A. P. C. a solicitat și suspendarea sentinței în condițiile art.298 C.pr.civ.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata S. P. C. S.A a solicitat respingerea apelului susținând că în mod corect a reținut prima instanță că în cauză prevederile art.4 alin.1 din Legea nr.1/2000 nu sunt aplicabile întrucât amenajările piscicole au existat la data restituirii terenului
Tot astfel se arată corect s-a reținut că dispozițiile art.12 alin.2 și 3 din
Legea nr.1/2000 nu se referă la amenajări piscicole ci la lucrări de hidroizolație.
Totodată se arată că sunt neîntemeiate susținerile cuprinse la punctul doi apel privind pretinsa încălcare a dreptului de proprietate. A. societatea A. P. C. nu justifică un interes în formularea acestui motiv în condițiile în care nu are calitate de proprietar a terenului și nu este îndreptățită să invoce nici existența vreunui drept de folosință deoarece contractul de închiriere a încetat la (...). În aceste condiții operează clauza conform căreia bunul se restituie la expirarea contractului în starea în care a fost primit. Dispoziția instanței este în concordanță cu prevederile contractului în condițiile în care pârâta nu a efectuat decât plata parțială a chiriei pe lunile octombrie, noiembrie și decembrie rămânând o restanță de 1950 lei cu penalități de întârziere.
Contrar susținerilor cuprinse la punctul trei din apel nu a avut loc o încălcare a principiului disponibilității.
Din examinarea considerentelor hotărârii reiese că instanța a analizat cererea pârâtei iar faptul că s-a referit la prelungirea contractului nu reprezintă o încălcare a principiului invocat. Prin cererea reconvențională s-a solicitat la petitul doi obligarea la prelungirea contractului de închiriere pe o perioadă care să acopere chiria amenajărilor piscicole cu suma de 494.564 lei + TVA aferent iar în condițiile precizării respectiv a evocării dreptului de retenție, nu se poate reține renunțarea întrucât aceasta nu se putea realiza decât în condițiile prevăzute de lege și anume de către fiecare parte și nu prin intermediul aparatorului. Nu erau și nu sunt întrunite condițiile pentru stabilirea dreptului de retenție fiindcă părțile au convenit expres în contract ca executarea lucrărilor poate fi executată doar cu acordul proprietarului acord care nu există. În plus nu se poate reține nici ipoteza reglementată de art.18 din contracul de închiriere fiindcă după închiriere nu a intervenit privatizarea societății.
Referitor la afirmațiile privind probațiunea arată intimata că sunt nefondate având în vedere că nu se indică cererile în probațiune ce ar fi fost respinse și nici cele care ar fi fost administrate parțial. Pe de altă parte instanța nu este obligată să încuviințeze administrarea tuturor probelor solicitate de părți ci numai a celor care sunt pertinente și utile .
Cât privește motivele de la punctul cinci apel se arată de intimat că sunt neîntemeiate, întrucât societatea A. P. C. nu are calitate de proprietar asupra terenurilor, nu justifică un interes născut legitim și actual în invocarea argumentelor referitoare la pretinsa nemotivare. Câtă vreme cererile de intervenție nu au fost încuviințate în principiu potrivit dispozițiilor legale instanța nu trebuia să analizeze fondul cauzei cu privire la aceste cereri.
Chiar dacă nu s-ar avea în vedere argumentele evocate în întâmpinare tot s-ar impune respingerea petitului ultim al cererii reconvenționale cât și a cererilor de intervenție în interes propriu. Amenajările piscicole care cuprind diguri și baraje cu rol strategic pe cursul de ape nu pot fi desființate pentru ca: scopul acestor diguri este de a proteja zona de inundații și calamități naturale: desființarea unor construcții poate fi realizată pe baza autorizației de desființare; prevederile legii nr.1/2000 sunt obligatorii; membrii asociației nu au calitatea de proprietari pe întreg terenul și nu au fost puși în posesie; nu sepune problema folosirii în comun a amenajărilor fiindcă o astfel de măsură ar contraveni legii societăților codului fiscal și altor acte normative.
În fine cu privire la cererea de suspendare intimata arată că nu exista riscul cauzării vreunui prejudiciu pentru apelantă având în vedere că executarea este deja efectuată iar pe de altă parte în procesul verbal de executare s-a stabilit termen pentru recoltarea peștelui termen ce curge din data de (...). In plus anterior prin cererea formulată în dosar nr. (...) a fost solicitată suspendarea provizorie a hotărârii nr.2553/(...) însă aceasta a fost respinsă și ca atare nu se justifică un interes.
Ulterior și intervenienții au solicitat suspendarea aplicării hotărârii susținând că sunt prejudiciați întrucât adunarea generală s-a aprobat ca autoritatea de conducere-consiliul de administrație să poată vinde bunurile din patrimoniul societății.
Prin dezvoltările aduse ulterior, apelanta arată că nu se putea dispune evacuarea deoarece în cauză sunt aplicabile prevederile art.492 C.civ.; Legea nr.1/2000 se referă la lucrări de hidroameleorați care în sine presupun și lucrări de amenajare piscicolă iar potrivit art.1425 c.civ. reparațiile capitale cad în sarcina locatorului iar în caz că locatorul suportă aceste lucrări va fi despăgubit de locator.
Analizând apelurile declarate C.ea reține următoarele:
Între apelanta Asociația A. P. C. și intimata P. s-a încheiat începând cu
(...) contractul de închiriere nr.794 având ca obiect F. P. C. compusă din amenajări piscicole ale iazurilor Filca, S. și Pădureni, diguri și amenajări de protecție; bazine de parcare, reproducere și creștere; magazie de furaje, sediu administrativ situată în comuna C. județul C. (f.251 dosar fond).
Prin contractul menționat părțile au convenit ca închirierea începe la data de (...) și se sfârșește la (...), iar la sfârșitul contractului părțile pot să îl prelungească de comun acord (art.2,3 contract).
Au mai convenit părțile pe lângă chirie și obligații respectiv obligația chiriașului de a folosi bunul ca un bun proprietar, de a efectua reparații (de întreținere) ce cad în sarcina sa ,de a efectua și suporta toate reparațiile cuvenite pe baza grafic devize lucrări pe obiective, cu acordul proprietarului
(art.13 pct.2-12).
Ulterior la (...) se încheie și procesul verbal de predare spre folosință a bunurilor menționate .Dupa expirarea termenului mai sus convenit dar și în contextul folosirii bunului închiriat de apelantă la (...) între aceleași părți se încheie contractul nr.1 având același obiect, cu precizarea însă că termenul de închiriere a fost convenit că începe la data de (...) și se sfârșește la (...).
De asemenea părțile au convenit că eventualele modificări de bunuri să fie suportate de chiriaș cu acordul proprietarului, iar la expirarea contractului să se restituie în starea în care a fost primit.
Din expunerea rezumativă de mai sus a raporturilor dintre părți se poate observa ca regulile inițiale ce au cârmuit părțile sunt cele referitoare la locațiune/relocațiune iar în această situație părțile sunt ținute a respecta regulile respectiv de a preda bunul ,de a-l utilizat ca un bun proprietar,de a achita chiria la termen iar la încetarea contractului de a restituit bunul.
Actele dosarului atestă că chiria a fost facturată ,ca au fost înregistrate restanțe la plata chiriei, ca termenul de inchiriere a încetat ,pentru acesta fiind incunostintata apelanta conform recipiselor-confirmareși convocarea la conciliere (f.9-12 dosar fond). Cum contractul a expirat apelanta Asociația A. P. C. avea obligația restituirii bunului în starea în care a fost predat însă aceasta a refuzat.
Prin urmare raportat la acte și la convenția încheiată prima instanță a făcut o corectă aplicare a art. 969,art1436-1438 C.civ. și respectiv a dispus evacuarea apelanta nemaifiind titulara unui act care să îi dea dreptul de folosință a bunului închiriat.
Legat de aceasta se susține de apelantă că statuarile instantei sunt gresite deoarece a efectuat investiții/reparații ce îi oferă un drept de retenție evocat prin cererea reconvenținală. A. locatara într-adevăr prin cererea reconvențională precizată a înțeles să valorifice în această procedură dreptul de retenție ca un drept real de garanție imperfect solicitând recunoașterea acestuia până când intimata (locatar) îi va achita despăgubirile în cuantum de
534.308 lei pentru îmbunătățirile/investițiile , reparațiile aduse bunului închiriat. Dezlegarea chestiuni litigioase depinde de lămurirea aspectului invocat de intimată ca prin contract s-a convenit ca reparațiile /investițiile să fie făcute cu acordul său.
Din analiza clauzelor art.13 pct.12 contract inițial, art.10 contract ulterior rezultă că părțile au determinat expres că reparațiile, modificările se fac cu acordul locatorului.
Probațiunea administrată și anume procesul verbal din (...) atestă că intimata își da acordul pentru efectuarea reparațiilor la sediul firmei (f.39-40 dosar fond). Ori în aceste condiții ale încheierii actului arătat nu se poate vorbi de o lipsă ,o aprobare la efectuarea reparațiilor.
Evident se susține că acordul dat nu acoperă și restul reparațiilor. Aceste susțineri nu pot fi reținute deoarece potrivit contractului voința reală a părților litigante a fost aceea ca locatarul să efectueze reparațiile necesare aducerii bunurilor într-o stare corespunzătoare exploatării respectiv a menținerii destinației. În acest sens este și procesul verbal încheiat la (...) (f.215 dosar apel) cu ocazia ședinței consiliului de administrație al intimatei. Prin actul menționat se au în vedere reparațiile capitale la toate amenajările, măsurile și valoarea reparațiilor statuându-se ca aceasta din urmă va fi aprobată. Aceste reparații și lucrări sunt evidențiate ca investiții în actele contabile depuse de apelantă și confirmate ca fiind făcute prin expertiza ordonată în apel.
Astfel prin expertiză se arată că lucrările care pot fi încadrate conform normativului sunt lucrări de intervenții în timp (lucrări reconstruire, consolidare, extindere , desființare parțială) lucrări de reparații (refacere sau înlocuire elemente….).
Prin urmare față de cele rezultate din acte nu se poate susține lipsa acordului la efectuarea reparațiilor.
Desigur se poate susține că lucrările au fost în parte efectuate în condițiile expirării contractului inițial iar ulterior încheierii contractului nr.1. nu ar fi fost dat acordul.
Aceste susțineri nu pot fi primite. Astfel se reține că potrivit art.1437
C.civ. după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune dacă locatarul rămâne și este lăsat posesie atunci se consideră relocațiunea reînnoita, efectele ei însă se reglementează după dispozițiile articolului relativ la relocațiunea fără termen respectiv art.1436 alin.2 potrivit căruia în cazul denunțării concediului trebuie să se dea o parte.
Cu alte cuvinte drepturile și obligațiile sunt aceleași ca și cele anterior convenite respectiv se mentin pana la momentul in care se iese din pasivitate se procedeaza la denunțare.
Intimata nu a denunțat „concediul"; și nici nu a notificat că nu este necesară efectuarea lucrărilor de reparații ceea ce duce la concluzia că se putea efectua lucrări în condițiile anterior convenite -comportare ca un bun proprietar";. Această concluzie se desprinde și din aceea că fiind efectuatelucrări acestea au fost tolerate câtă vreme nu s-a recurs la un denunț iar ulterior actului din 2009 nu s-a procedat la notificarea încetării lucrărilor începute anterior. Prin urmare în contextul conduitei avute, în lipsa denunțului sau a notificării nu se poate imputa apelantei reaua credință aceasta comportându-se ca un bun proprietar în contextul obligațiilor asumate anterior și a celor încuviințate.
Prin urmare apelanta locatar este îndreptățită a invoca o creanță, în legatura cu bunul supus predării existând acordul cu privire la lucrările efectuate. Dreptul său este legitim tocmai pe considerentul că a respectat destinația bunului iar locatorul (intimata) a consimțit la realizarea acestor lucrări. Numai dacă apelanta (locatar) nu ar fi întrebuințat amenajările închiriate potrivit destinației sau ar fi efectuat transformări neautorizate intima ar fi putut cere eventual repunerea bunurilor în starea anterioară. Intimata locator în schimb are dreptul de a cere la încetarea locațiunii repunerea lucrului în starea anterioară iar dacă nu o cere locatorul are dreptul la reparațiile îmbunătățirile aduse lucrului.
Deoarece apelanta și-a îndeplinit obligația de a întrebuința amenajările menționate ca un bun proprietar și potrivit destinației se apreciază că acesta are dreptul la despăgubiri pentru reparațiile aduse lucrului menționate și respectiv la instituirea unui drept de retenție.
Cât privește valoarea despăgubirilor se impune a se face însă câteva precizări.
A. a arătat prin demersul său că valoarea acțiunii este de 584.308 lei.
Prin expertiza efectuată s-a concluzionat că valoarea lucrărilor de reabilitare -. clădire sediu este de 71.490 lei; valoarea lucrărilor de reparații capitale este de
112.340 lei; valoarea lucrărilor noi - împrejmuire este de 22.280 lei.
Potrivit procesului verbal încheiat la (...) datoria restantă a apelantei pentru perioada (...)- (...) este compensată cu valoarea investițiilor la sediul firmei. Din valoarea lucrărilor efectuate deducând valoarea investițiilor compensate cu chiria restantă, conform actului menționat, rezultă că se datorează ca despăgubire doar valoarea reparațiilor în sumă de 1. lei și respectiv 22.280 lei, în total suma de 134.620 lei. Ca atare, față de cele rezultate din acte, susținerile apelantei sunt în parte întemeiate, respectiv dreptul său de creanță rezultat din raportul contractual,si dat fiind compensarea, se ridică la suma mai sus menționată.
Nici susținerile apelantei cu privire la dreptul de retenție nu sunt în totalitate întemeiate. Dreptul de retenție ca mijloc specific de garantare a obligațiilor, poate fi instituit doar până la achitarea datoriei și nu până la o eventuală amortizare. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al apelantei ca dreptul de retenție să fie instituit pe 20 de ani iar intimata ar achita după rămânerea irevocabilă datoria condiționară pe ani, ar insemna o îngrădire a dreptului intimatei de a folosi și dispune de bunurile sale, ceea ce nu poate fi permis. Prin urmare, instituirea retenției nu poate fi dispusă decât până la achitarea datoriei, iar din această perspectivă susținerile nu pot fi primite decât în parte.
Neîntemeiate sunt și susținerile apelantei cu privire la nemotivare deoarece se omite a se observa că în practicaua hotărârii(f.71 volum 2 dosar( se motivează respingerea în principiu a cererii de intervenție prin evocarea dispozițiilor procedurale iar prin încheierea din data de (...) se motivează și excepția în privința petitului trei al acțiunii reconvenționale ( f. 286 dosar fond - vol. I), din perspectiva obiectului de activitate al apelantei, așa cum este stabilit prin statul. Ca atare, susținerile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile apelantei privind greșita reținere a excepției lipsei calității procesuale. Astfel, calitatea procesuală reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea unei acțiuni. Sarcina justificării calității procesuale active cât și pasive aparține reclamantului care, în cadrul cererii introductive, trebuie să expună împrejurările de fapt și de drept din care rezultă îndreptățirea de a-l acționa în judecată pe pârât. Din conținutul argumentelor aduse prin cererea reconvențională, îndreptățirea pentru ridicarea amenajărilor se relevă a fi determinată de o eventuală proprietate a unei părți din terenuri, de către membrii asociației. În acest context se observa că se identifică bunurile asociaților cu cele ale asociației și se omite a se retine raporturile contractuale care sunt distincte, omițându-se inclusiv contractul de locațiune din care pot decurge obligații, un fapt eventual generator .Prin urmare câtă vreme nu se vizează un drept însăși al asociației și nici un drept rezultat din raportul contractual încheiat cu intimata, reclamanta nu poate avea calitate așa cum corect a reținut și prima instanță.
În fine se susține de către apelantă reclamanta reconvențional și apelanții intervenienți că este greșită și respingerea cererilor de intervenție de către prima instanță.
Din conținutul demersurilor efectuate de apelanți se observă că aceștia nu critică respingerea în principiu a cererilor de intervenție, relevând mai degrabă motive de fond care în acest context al necriticării inadmisibilității în principiu nu pot fi analizate. Verificând astfel nelegalitatea din perspectiva admisibilității sau nu în principiu a unei cereri de intervenție se reține că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 52 C.pr.civ. P. a fi admisibilă în principiu cererea incidentă - de intervenție - trebuie ca aceasta să fie conexă cu cererea introductivă, să se găsească într-un raport de conexitate având o cauză generatoare. O atare conexitate nu subzistă în cauză. În cererea principală se discută un drept de creanță, de folosință, pe când în cererea intervenienților apelanți se vizează un drept real de protejare, ceea ce presupune un control al titlurilor ce impune o verificare și o altă probațiune, distinctă. Raporturile sunt distincte iar ce trebuie a fi pus în discuție în condițiile acestei ultime acțiuni nureleva o compatibile cu principiul libertății contractuale evocat prin acțiunea principală. Așadar nu se poate vorbi de o conexitate, context în care cererile de intervenție, așa cum corect a reținut prima instanță, nu erau admisibile în principiu.
Prin urmare, față de cele arătate, în baza art. 296 C.pr.civ., C.ea va respinge apelurile declarate de intervenienții în interes propriu și va admite apelul declarat de pârâta S. A. P. C., schimbând în parte hotărârea conform dispozitivului.
Totodată, în temeiul art. 274 C.pr.civ., intimata va fi obligată să achite apelantei cheltuieli de judecată proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta S. A. P. C. S.A împotriva sentinței comerciale nr. 2553/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, astfel cum a fost precizată și în consecință:
Obligă reclamanta S. P. C. SA să plătească pârâtei suma de 134.620 lei, reprezentând contravaloarea lucrării și dispune compensarea parțială a datoriilor reciproce ale celor două părți, până la concurența sumei stabilite în sarcina pârâtei, de 2848,5 lei, cuantumul final datorat de către reclamantă fiind de 131.771,5 lei.
Dispune instituirea unui drept de retenție al pârâtei asupra imobilului "F.
P. C.", obiect al contractului de închiriere nr. 1/(...) încheiat între părți, până la concurența sumei de 131.771,5 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge apelurile declarate de intervenienții în interes propriu M. I., F.
G., V. P., G. P., M. I., M. M., TAT M. I., P. E., C. I., C. Ș., P. C., P. A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă intimata-reclamantă să achite apelantei suma de 9265,1 lei, cheltuieli de judecată la fond și în apel, proporțional cu valoarea pretențiilor admise, taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
F. T. M. B.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 2173/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 5534/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
