Decizia comercială nr. 116/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/2011

Ședința publică de la 08 I. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE R.-R. D.

Judecător D. M.

Grefier M. T.

{ F. | }

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de pârâta SC D. S., împotriva sentinței comerciale nr. 8225/2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul C. E. "I. P." și chemații în garanție S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C.-N. și M. C.-N. PRIN C. LOCAL AL M. C.-N., având ca obiect pretenții despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a spațiului comercial.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), reclamantul aderant a depus la dosar concluzii scrise.

La data de (...), apelanta a depus la dosar concluzii, cu anexe.

Se constată totodsată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

C.EA

Prin sentința comercială nr.8225/(...) pronunțată în dosarul (...) a T.ui

C. C., s-a luat act de anularea ca netimbrată a cererii de chemare în garanție formulată de pârâta SC D. S. împotriva S.ui R. și a municipiului C.-N., s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta C. E. I. P., în contradictoriu cu pârâta SC D. S., a fost obligată pârâta să plătească reclamantului

198.736,35 lei reprezentând despăgubire pentru lipsa de folosință și beneficiul nerealizat în perioada 30 iunie 2006-31 decembrie 2008 cu privire la exploatarea imobilului spațiu comercial de 61,11 mp din str.Memorandumului nr.22- parter, suma de 112,123 lei reprezentând contravaloarea extimată a consumului de servicii apă-canal, suma de

606,193 lei reprezentând contravaloarea estimată a consumului de energie electrică și suma de 1661,690 lei reprezentând contravaloarea estimată a consumului de gaze naturale pe perioada 30 iunie 2006-31 decembrie 2008 precum și 155,56 lei reprezentând despăgubirea pentru folosirea mobilierului reclamantei în perioada 30 iunie 2006-31 decembrie 2008 fiind respinse ca neîntemeiate pretențiile suplimentare și compensate cheltuielile de judecată ale părților.

T. a reținut că în perioada 30 iunie 2006-31 decembrie 2008 pârâta a ocupat abuziv spațiul aflat în administrarea reclamantului și situat în C.-N., str.Memorandumului nr.22, astfel că urmează să plătească prejudiciu cauzat reclamantului în conformitate cu prev.art.19, 998 C.civ., prejudiciul constând în lipsirea de veniturile pe care reclamantul le putea obține dintr-o eventuală închiriere a spațiului comercial respectiv. E. prejudiciului a fost efectuată conform art.1084, 1086 C.civ., fiind efectuat un raport de expertiză iar varianta însușită fiind aceea a chiriei pe un spațiu similar apropiat de spațiul administrat de reclamant. În ce privește contravaloarea utilităților, în lipsa altor acte s-a apreciat că se vor avea în vedere valorile medii ale consumurilor de utilități calculate, iar în c eprivește contravaloarea folosinței mobilierului s-a acordat suma solicitată de reclamant având în vedere că nu a fost contestată de către pârâtă. Pretențiile suplimentare nefiind dovedite, au fost respinse ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC D. S. solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii doar în parte a acțiunii reclamantului și obligarea pârâtei doar la contravaloarea folosinței spațiului în cuantum de 30.616,2 lei potrivit variantei 3 din raportul de expertiză precum și la plata cheltuielilor de judecată întrucât pârâta a fost de acord să plătească toate cheltuielile reale aferente folosinței spațiului comercial, chirie și utilități anterior înregistrării acțiunii, dar reclamantul a refuzat să primească plata.

Pârâta apelantă arată că nu există niciun temei pentru a considera că valoarea chiriei ar fi putut fi obținută pentru reclamant pentru spațiul în litigiu, este egală cu cea pe care o obține pentru un alt spațiu comercial chiar dacă acesta este învecinat, iar valoarea prejudiciului suferit de către reclamant nu poate fi considerată egală cu cuantumul chiriei obținute pentru spațiul comercial învecinat, din moment ce reclamantul nu a intenționat să închirieze spațiul comercial din str.Memorandumului nr.22.

Astfel, se arată că nu poate fi considerat cert un prejudiciu determinat pe baza chiriei negociate de reclamant pentru un alt spațiu comercial cu un alt comerciant, atât timp cele două spații au o altă suprafață, alte dotări, sunt utilizat pentru un alt tip de comerț iar cele două societăți comerciale locatare nu au același obiect de activitate. S. modalitate de determinare a beneficiului nerealizat este pentru acest spațiu și nu pentru un alt spațiu iar apelanta pârâtă apreciază că valoarea determinată în varianta III din expertiza judiciară este cea corectă, pe care reclamantul ar fi putut să o obțină pentru un spațiu comercial. Totodată, se susține că reclamantul nu a avut în vedere să închirieze acest spațiu, unde dorea să înființeze un magazin școală, nu a avut nicio singură ofertă de închiriere de care să fi fost interesat și pe care să nu o fi putut onora, iar în același imobil au existat multe alte încăperi dar au fost neutilizate.

Reclamantul C. E. „. P. a formulat o cerere de aderare la apel, solicitând schimbarea în parte a sentinței comerciale în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 8135 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând 92,83% din cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise.

În aderarea la apel, se suține că pârâta a fost pusă în întârziere nu a făcut niciodată reclamantului o ofertă reală urmată de consemnarea vreunei sume de bani și s-a opus admiterii acțiunii, astfel că, compensarea nu poate opera pentru pârâta care s-a opus cu succes doar admiterii a 8,17% din pretențiile reclamantului.

De asemenea, C. Economit „. P. a depus întâmpinare la apelul pârâtei

SC D. S. solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței comerciale în ceea ce privește pretențiile admise.

Se arată că pârâta a ocupat abuziv spațiul, iar evaluarea prejudiciului efectiv și a beneficiului nerealizat trebuie să se facă cu maximă rigurozitate la nivelul celei mai bune utilizări care putea fi dată de reclamantă spațiului comercial respectiv. În acea perioadă, chiria a avut o evoluție ascendentă,astfel că trebuie luat ca și comparație spațiul închiriat de reclamantă prin licitație publică în anul 2004 majorată ulterior în 2008 de la 2170 euro/lună

2600 euro/lună.

SC D. S. a depus întâmpinare la aderarea la apel a reclamantului C. E. I. P. solicitând respingerea apelului incidental al reclamantului, ca nefondat.

Pârâta a argumentat că de la primul termen de judecată a fost de acord cu repararea prejudiciului real suferit de reclamant, aceeași atitudine având pârâta și cu ocazia concilierii directe. De asemenea, pe parcursul folosirii spațiului comercial pârâta a virat în contul reclamantului sume de bani, dar acesta a refuzat să le primească, returnându-le, fiind important sub aspectul stabilirii culpei. Mai mult, se consideră că admiterea pretențiilor reclamantului în proporție de 92,83% este netemeinică și nelegală.

Asupra apelurilor, C.ea va reține următoarele:

Reclamantul a deținut în administrare spațiul comercial în suprafață de 61,11 mp din C.-N., str.Memorandumului nr.22 la parter, proprietatea municipiului C.-N. A. spațiu a fost deținut de către pârâtă, în baza contractului de închiriere nr.872 din (...) încheiat cu avizul C.ui local al municipiului C.-N., contract care a expirat la 15 oct.2005. Pârâta a continuat să ocupe și după această dată spațiul aflat în administrarea reclamantului, refuzând eliberarea și predarea spațiului comercial.

Această conduită a pârâtei este o faptă ilicită care atrage răspunderea civilă delictuală în conformitate cu prevederile art.998 C.civ., pentru lipsa de folosință a spațiului acesta fiind prejudiciul cauzat reclamantului, ca urmare a continuării ocupării abuzive a spațiului comercial.

În ce privește lipsa de folosință și beneficiul nerealizat cauzat reclamantului, acesta s-a evaluat în trei variante, respectiv chiria pe care pârâta o plătește actualmente municipiului C.-N. pentru acel spațiu sau cea pe care aceasta a plătit-o în virtutea contractului de închiriere 8., chiria percepută de reclamant pentru un alt spațiu aflat pe aceeași stradă și contravaloarea taxei pe care municipiul C.-N. o percepe pentru ocuparea abuzivă a spațiilor aflate în proprietatea sa.

T. C. a ales varianta pe care expertul a calculat-o raportat la chiria percepută pentru celălalt spațiu comercial închiriat de reclamantă în baza unei licitații publice, apreciată ca reprezentând piața relevantă pentru acest tip de serviciu.

Din punctul de vedere al C. de A., această variantă nu poate fi luată în calcul pentru următoarele argumente: reclamantul nu a dorit să închirieze spațiul comercial din str.Memorandumului nr.22 în suprafață de 61,11 mp., neavând o ofertă pentru acest spațiu, spațiile comerciale nu au aceeași suprafață, nu sunt utilizate pentru același tip de comerț și nu poate fi apreciată chiria percepută pe celălalt spațiu aflat în administrarea în suprafață de 79,43 mp.ca fiind relevantă deoarece se ia în considerare ca fiind relevantă chiria medie percepută pentru un spațiu similar, situație care nu a fost evaluată de expert pentru că părțile nu au cerut acest lucru. De asemenea, solicitarea apelantei pârâte de a fi stabilită despăgubirea la nivelul chiriei încasată anterior în baza contractului de închiriere, sau chiriei percepută actualmente de municipiului C.-N. va fi înlăturată pentru că aceasta se referă la o altă perioadă de timp decât perioada în care reclamantul solicită a fi stabilită despăgubirea, perioadă în care cuantumul chiriei a avut alte valori.

Instanța de apel va aprecia că cea mai corectă valoare stabilită este valoarea determinată în baza reglementărilor municipiului C.-N. perceputepentru ocuparea abuzivă a spațiilor aflate în proprietatea sa. Aceasta deoarece acest imobil este în proprietatea municipiului C.-N. și a fost numai în administrarea reclamantului, valoarea prejudiciului nu poate fi considerată egală cu cuantumul chiriei obținute de reclamant pentru spațiul comercial învecinat din moment ce reclamantul nu a intenționat să închirieze spațiul comercial, iar elementele pentru care persoanele care ocupă abuziv spațiul, au fost obligate la plata contravalorii acestei sume, pot fi avute în vedere și pentru reclamant, de asemenea instituție publică. Mai mult, un administrator nu poate pretinde un nivel al despăgubirii mai mare decât acel pe care îl poate pretinde proprietarul acelui imobil. În ceea ce privește faptul că despăgubirea va merge la bugetul unității administrativ teritoriale sau la bugetul școlii este irelevant, iar normele adoptate de C. local puteau și pot fi folosite și de reclamant.

Astfel, C.ea va admite în baza art.297 C.proc.civ. apelul declarat de pârâta SC D. S. C.-N., va schimba sentința comercială 8225/(...) a T.ui C. C. în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 24.153,73 euro sau contravaloarea în lei în ziua plății.

De asemenea, va admite aderarea la apel considerând că cheltuielile de judecată puteau fi compensate doar în acele condiții în care era păstrată proporția între pretențiile admise și cele respinse, ori, în acest caz, pârâta fiind în culpă procesuală raportat la pretențiile admise a reclamantului în conformitate cu prev.art.274 C.proc.civ., va fi obligată la 7.401 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, onorar avocațial și onorar expert pentru expertiza judiciară.

Având în vedere faptul că a fost admis atât apelul pârâtei cât și apelul reclamantei, C.ea în conformitate cu prevederile art.276 C.proc.civ., va compensa cheltuielile de judecată în apel.

PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de pârâta SC D. S. C.-N., împotriva sentinței comerciale nr. 8225/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o schimbă în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să achite reclamantului C. E. „. P., suma de 24.153,73 euro sau contravaloarea în lei în ziua plății.

Admite aderarea la apel, formulată de reclamant.

Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 7401 lei cheltuieli de judecată la fond.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată în apel. Definitivă.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de (...).

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

GREFIER,

R. R. D. D. M.

M. T.

red.RRD/AC

4 ex. - (...)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 116/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii