Decizia comercială nr. 122/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/2011
Ședința 16 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile formulate de reclamanta B. W. G. W. și pârâții B. I. C., respectiv SC C. SA C. N., împotriva sentinței comerciale nr. 1747/2008, pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect pretenții - 75.636 CHF (curs BNR) c/v piese schimb.
S-a făcut cauzei de către grefier, care învederează faptul că la data de (...), pârâtul intimat B. I. C. a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1747 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalul Comercial Cluj s-au respins ca neîntemeiate excepțiile de ordine publică invocate de către pârâta SC C. SA, privind prescripția dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat și, pe cale de consecință s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta B. W. G. împotriva pârâților SC C. SA și C. I. B., pârâții fiind obligați în solidar la plata sumei de
34.478 Euro, precum și a sumei de 3.335,67 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că dreptul material la acțiunea exercitată de reclamantă nu s-a prescris, întrucât cursul prescripției extinctive a fost întrerupt prin recunoașterea dreptului dedus judecății, făcută de pârâții în folosul cărora curgea prescripția.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a statuat că este nefondată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civ., în sensul existenței a două cereri de chemare în judecată, din care una să fi fost soluționată irevocabil, iar cealaltă să fie în curs de judecată și să fie îndeplinită condiția triplei identități privitoare la obiect, părți și cauză.
Pe fondul raportului juridic litigios, tribunalul a reținut că între părțile litigante au avut loc mai multe tranzacții prin care s-a tranșat soarta creanței invocate de reclamantă și dând efect contractului de tranzacție a statuat că pârâții mai datorează suma de 34.478 Euro. S -a relevat că pârâții au recunoscut prin tranzacție creanța în valoare de
50.000 CHF, achitând prima tranșă, motiv pentru care au fost obligați să plătească doar diferența de 34.478 Euro.
Prin încheierea comercială pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de (...), tribunalul a admis cererea formulată de pârâți șia dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința comercială nr.
1747/2008, în sensul că suma la care au fost obligați pârâții în solidar reprezintă 25.000 franci elvețieni și nu 34.478 Euro, cum în mod greșit s - a menționat în dispozitiv.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel atât pârâții, cât și reclamanta.
Prin decizia civila nr 2. a C. de A. C. s-a admis apelul declarat de reclamanta S. B. W. G. A. împotriva sentinței comerciale nr. 1747/2008, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., care a fost desființată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. A fost respins apelul declarat de pârâții SC C. SA și B. I. C.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâții cât și reclamanta. Prin decizia nr 2028 din (...) a ICCJ s-a admis recursul reclamantei și s-a dispus trimiterea cauzei spre judecarea apelului. A fost anulat ca netimbrat recursul declarat de către pârâți. În esență s-a arătat că desființând în întregime sentința primei instanțe - reclamantiei i s-a agravat situația în propria sa cale de atac, aceasta deținând până la momentul desființării sentinței comerciale nr. 1747/2008, un titlu executoriu precum și argumentul că de vreme ce soluția primei instanțe a vizat fondul cauzei și apelul constituie o cale devolutivă nimic nu împiedica instanța de apel să dezlege ea însăși fondul și să nu o trimită spre rejudecare.
În rejudecarea apelului formulat de către reclamanta B. W. G. A. pârâții au înțeles să formuleze cerere de aderare la apel solicitând admiterea acestuia în forma aderării la apelul declarat de către apelanta reclamantă și, în consecință, să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune cu consecința respingerii acțiunii introductive ca prescrise, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale.
A.anta-reclamantă B. W. G. a formulat întâmpinare la aderarea la apel formulată de pârâtii-intimati C. I. B. și S. C. S. apreciind că aceasta este tardiv formulată, inadmisibilă și nefondată.
Prin decizia civilă nr. 40 din 31 martie 2010 a C. de A. C. s-arespins apelul declarat de către apelanta B. W. G. împotriva sentinței civile nr. 1.747 din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...)/2008 și s-a admis aderarea la apel formulată de către apelanții B. C.-I. și S. C. S. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1.747 din 12 august 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...)/2008 și, în consecință, a fost modificată sentința civilă nr. 1747/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs, iar prin decizia nr.
3925 din 17 noiembrie 2010 s-a admis recursul reclamantei, s-a casat hotărârea recurată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelul reclamantei împotriva aceleiași sentințe.
În esență, în hotărârea de casare se arată că în mod greșit s-a recunoscut pârâtei dreptul de a formula aderare la apel în condițiile în care în ciclul procesual anterior în care s-a emis decizia civilă nr. 223 din 17 noiembrie 2008 în dosarul nr. (...) al C. de A. C. apelul pârâților a fost respins, iar recursul declarat de aceștia împotriva acestei hotărâri a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 2028 din 24 iunie 2009 a Î.C.C.J.
Prin acea decizie se arată în decizia de casare nr. 3. s-a trimis spre rejudecare pe fond doar apelul reclamantei.
În privința criticilor referitoare la imposibilitatea reiterării excepțiilor autorității de lucru judecat și tardivității (prescripția) a arătat instanța de casare că acestea „nu au primit dezlegare în instanțele de control judiciar, astfel că aceste excepții de ordine publică urmează a fi rezolvate de instanța de rejudecare având în vedere și criticile din recurs, cu respectarea însă a principiului sus arătat în funcție de soluția ce vor primi.";
În rejudecare, în apelul reclamantei, aceasta a susținut că excepția autorității de lucru judecat și cea a prescripției nu vor mai putea fi analizate de către prezenta instanță de apel motivat de faptul că cele două excepții au fost ridicate prin intermediul apelului pârâților soluționat prin respingere și în privința căruia ulterior în recurs, Î.C.C.J., a pronunțat o soluție de anulare ca netimbrat a recursului.
Mai susține reclamanta că acestea au constituit limitele stabilite de către instanța de recurs în privința prezentei cauze, cu prilejul rejudecării.
Atrage atenția reclamanta și asupra necesității respectării de către instanța de apel a principiului non reformatio in pejus.
Referitor la fondul apelului prin înscrisul depus reclamanta a reiterat poziția procesuală exprimată anterior.
Referitor la cele două excepții prin concluzii scrise pârâții au arătat că acestea pot fi invocate oricând în cursul judecății, fiind excepții de fond absolute. reiterând în înscrisul depus motivele pe care și-au întemeiat cele două excepții.
Analizând apelul formulat Curtea reține următoarele:
Referitor la limitele casării văzând dispozițiile deciziei de recurs precum și dispozițiile art. 315 alin. 1 C.pr.civ. Curtea reține că s-a trimis spre rejudecare doar apelul reclamantei, Î.C.C.J. reținând că aderarea la apel este inadmisibilă, iar apelul pârâților a fost soluționat cu caracter irevocabil prin decizia nr. 2028 din 24 iunie 2009.
Referitor la cele două excepții Curtea reține că, textual, Î.C.C.J. a trimis spre soluționare aceste excepții instanței de apel dând unele lămuriri în ceea ce privește aplicarea principiului non reformatio in pejus cu prilejul soluționării excepțiilor.
Rezultă cu certitudine, din formularea paragrafului 5 din pag. 15 a deciziei, că Î.C.C.J. îndrumă instanța de apel să soluționeze cele două excepții cu luarea în considerare a principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac.
Acest principiu de drept are o aplicabilitate generală în fața oricărei instanțe investită cu o cale de atac.
În aceste limite deci se va proceda la analiza excepțiilor și se vor reține următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat se impunea fi respinsă din următoarele considerente:
Această excepție este ridicată de către pârât prin raportare la conținutul actului intitulat tranzacție încheiat de părți - fila 43 dosar nr. (...) al T.ui C. C..
Prin acest înscris încheiat în 14 august 2007 părțile litigante au determinat modul de stingere a obligațiilor de plată între ele.
Așa cum rezultă, cu certitudine, din probele administrate în fața instanței de fond, pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de plată stabilite prin tranzacție, până la termenul acordat.
Nu se pot reține susținerile pârâților referitoare la asimilarea acestui act cu o hotărâre judecătorească definitivă, asimilare realizată de către pârâți prin întemeiere pe dispozițiile art. 1704-1717 Cod civil.
În lipsa unei hotărâri judecătorești care să cuprindă tranzacția aceasta are valoarea juridică a oricărui contract, sub semnătură privată, guvernat de principiul libertății de voință și care ar trebui să fie respectat de către părți din propria lor inițiativă.
Actul încheiat nu are rangul unei hotărâri judecătorești și nu impune respectarea lui în condițiile stabilite pentru o hotărâre judecătorească, cu toate garanțiile de executare prevăzute de lege.
Legea acordă doar actelor autentice încheiate de către părți din proprie inițiativă valoarea unei hotărâri judecătorești în privința cărora părțile pot obține executarea în aceeași modalitate în care o pot obține în baza unei hotărâri judecătorești.(art. 372 c.pr.civ.)
Fără îndoială, în condițiile art. 970 cod civil convențiile au putere de lege între părțile contractante, însă doar un act autentic sau o hotărâre judecătorească poate impune o executare silită.
Simpla existență a acestei tranzacții nu este suficientă debitorului obligației neexecutate de a solicita fie executarea, în mod direct, către partenerul contractual, fie rezoluțiunea.
Realizarea obligațiilor neexecutate se poate obține, în cazul actelor sub semnătură privată, doar prin mijlocirea instanței de judecată, astfel încât nu se poate reține, în privința actului încheiat de părți (tranzacția) egalitatea cu un act autentic sau cu o hotărâre judecătorească.
În această situație, eventuala identitate identificată de către pârâți nu se justifică, excepția fiind nefondată.
Excepția prescripției este de asemenea nefondată din următoarele considerente:
Această excepție este întemeiată de către pârâți pe faptul că dreptul material la acțiune (art. 7 din Decretul -Lege nr. 167/1958) ar trebui să se raporteze la momentul la care apelanta reclamantă realizează plata către firma R., respectiv 18 decembrie 2000 și nu la data de 30 noiembrie 2004 până la care s-ar fi prelungit termenul de plată al cesiunii prin protocolul nr.
3408/DG/(...).
Creanța, rezultând din Protocolul din (...) (f.11, dosar fond), a fost cesionată, iar datoria neexecutată a fost recunoscută. Sunt incidente dispozițiile. art. 16 lit. a) din D.-L. nr. 167/1958.
Obligația de plată inițială a fost recunoscută la anumite intervale de timp de către pârâta debitoare și asumată în solidar de către pârâtul persoană fizică.
Nu mai prezintă relevanță la acest moment data la care s-a născut obligația de plată din raportul de drept material inițial întrucât prescripția inițială a fost întreruptă prin recunoașteri repetate generând astfel în condițiile art. 16 din Decretul-Lege nr. 167/1958 un nou termen de prescripție.
În prezenta cauză singurul act la care se poate raporta termenul de prescripție este tranzacția încheiată în 14 august 2007 prin care este recunoscută obligația de plată.
Față de considerentele expuse anterior excepția prescripției este deci nefondată urmând a fi respinsă.
Referitor la fondul cauzei Curtea reține următoarele:
Prin actul intitulat tranzacție încheiat în 14 august 2007 pârâții și- au asumat obligația de plată a unei sume totale de 50.000 franci elvețieni în
3 tranșe, ultima de 15.000 franci elvețieni cel mai târziu la data de (...) (art.
1 din tranzacție).
Așa cum se arată în partea de început a tranzacției aceasta este încheiată în scopul stingerii obligațiilor de plată rezultate din contractul de cesiune de creanță nr. 0072 din (...) actul adițional la acest contract și protocolul nr. 3408/DG/(...) prin care au fost recunoscute prin cesiune obligații de plată în sumă de 75.636 franci elvețieni.
La art. 3 din contract este menționat un pact comisoriu apreciat de către Curte ca fiind de gradul IV având în vedere termenii utilizați de către părți „. intervenția instanței de judecată și fără nicio altă formalitate";.
Rezilierea în situația, dată generată de faptul plății în rate și a plății efective doar a unei tranșe, operează în mod direct fără a mai fi necesară intervenția instanței, pactul comisoriu fiind suficient de puternic pentru a exprima intenția părților de a exclude controlul instanței asupra întinderii obligațiilor neexecutate și fără a acorda instanței posibilitatea de a decide dacă s-ar impune obligarea la executare sau rezilierea.
Fără îndoială, pactul comisoriu cuprins la art. 3 din contract relevă intenția părților de a acorda o importanță deosebită înțelegerii intervenite între ele în condițiile în care prin această tranzacție obligația de plată inițială stabilită prin protocolul nr. 3408/DG/(...) este diminuată cu o sumă substanțială.
Tranzacția apare ca o ultimă ofertă efectuată de către creditor debitorului ce se impunea a fi executată în termenele și în limitele stabilite de tranzacție.
Au relevat probele administrate că acest act nu a fost respectat de către debitoare, aceasta efectuând doar o singură plată.
Deși nu este necesar, pactul comisoriu fiind prin voința părților deosebit de sever, Curtea constată că în mod corect creditoarea a apreciat că a avut loc rezilierea tranzacției cu păstrarea parțială a ceea ce s-a executat deja și repunerea părților în situația anterioară tranzacției atunci când obligația de plată era stabilită integral.
Tranzacția fiind reziliată ca urmare a intervenției pactului comisoriu de gradul IV părțile sunt repuse în situația anterioară, debitoarea datorând ceea ce s-a stabilit inițial deoarece, în culpă fiind, nu a îndeplinit obligația de plată mult diminuată, stabilită prin tranzacție.
Nu se poate reține că prin semnarea tranzacției creditoarea ar fi renunțat la creanța anterioară stabilită prin protocol. Se poate constata existența unei condiții suspensive cuprinsă în art. 1 din tranzacție, unde părțile relatează aspectele ce au fost avute în vedere pentru încheierea tranzacției, respectiv „. oricăror chestiuni litigioase și preîntâmpinarea oricăror litigii născute sau care s-ar putea naște din încheierea, executarea sau stingerea raporturilor juridice născute din actele anterioare încheiate de către părți.";
Rezoluțiunea operează în privința tuturor părților contractante și în mod cert ar fi neechitabil ca debitoarea să fie exonerată de plata sumei inițiale în condițiile în care, deși s-a angajat pentru preîntâmpinarea acelorași litigii să achite o creanță diminuată, nu a reușit, din motive imputabile, să achite integral acea creanță.
În consecință, față de cele menționate, în temeiul art. 296 C.pr.civ. se va admite apelul declarat de reclamanta B. W. G., împotriva sentinței civile nr. 1747/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o va schimba în parte și în consecință se vor respinge excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și autorității de lucru judecat.
Va admite în întregime acțiunea și va obliga pârâții în solidar, să achite reclamantei suma de 50.636 CHF.
Va obliga pârâții în solidar la plata dobânzii de 6% pe an pentru suma de 75.636 CHF, începând cu data de (...), până la data plății, în considerarea dispozițiilor O.G. nr. 9/2000.
Va obliga pârâții să achite reclamantei în solidar, 13.926 lei și
4435,61 euro, cheltuieli de judecată în fond și în apel, conf. art. 274 al. 1 c.pr.civ., reprezentând onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiicar.
Va menține sentința în ceea ce privește obligarea la plata sumei de
25.000 CHF.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta B. W. G., împotriva sentinței civile nr. 1747/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o schimbă în parte și în consecință:
Respinge excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și autorității de lucru judecat.
Admite în întregime acțiunea.
Obligă pârâții B. I. C. și SC C. SA C.-N. în solidar, să achite reclamantei suma de 50.636 CHF.
Obligă pârâții în solidar la plata dobânzii de 6% pe an pentru suma de 75.636 CHF, începând cu data de (...), până la data plății.
Obligă pârâții să achite reclamantei în solidar, 13.926 lei și
4435,61 euro, cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Menține sentința în ceea ce privește obligarea la plata sumei de
25.000 CHF.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, D. M. R. R. D. M. T.
Red.D.M./dact.L.C.C. 6 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 314/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3053/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
