Decizia comercială nr. 97/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 97/2011
Ședința { F. |publică de la 19 Mai 2011
PREȘEDINTE L. U.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de pârâta SC C. B. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 6’55/2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în contradictoriu cu reclamanta SC A. I. S. PRIN A. SC S. I., având ca obiect pretenții.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. care învederează faptul că la data de (...) s-a soluționat dosarul nr. (...)/a1, în sensul admiterii cererii de asistența juridică formulată de apelantă, în sensul eșalonării sumei reprezentând taxa judiciară de timbru de achitat în 6 rate lunare, egale în valoare de 457 lei fiecare, scadente la 15-a a fiecărei luni, începând cu luna iunie 2011, respingându-se restul pretențiilor.
Totodată, prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat att mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
{ F. | }
C U R T E A
Prin sentința comercială nr.8455 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. I. E. S., C.-N., prin lichidator judiciar S. I. C.-N. în contradictoriu cu pârâta SC C. B. SA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 193.714,45 lei reprezentând garanții de bună execuție datorate în baza contractului de subantrepriză nr. 174/(...) încheiat între părți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de subantrepriză nr.174/(...), reclamanta SC A. I. E. S., în calitate de subantreprenor, s-a obligat să execute și să finalizeze lucrările de rezistență la obiectivul reprezentat de „. S+P+M+6E"; din str.Observatorului nr.129, C.-N., iar pârâta SC C. B. SA avea calitatea de antreprenor (f.6-15).
Conform prevederilor art.10 din contract, reclamanta a avut obligația de a constitui o garanție de bună execuție a contractului în cuantum de 7% din prețul fără TVA a contractului. Garanția urma să se constituie prin rețineri succesive din plata cuvenită pentru situațiile de plată lunare, pe baza derulării contractului. Reclamanta trebuia să deschidă un cont la dispoziția pârâtei la B. S. C., iar pe parcursul derulării contractului, antreprenorul urma să alimenteze acest cont prin rețineri din sumele datorate și cuvenite subantreprenorului până la concurența sumei stabilite drept garanție de bună execuție. Părțile au stabilit că perioada garanției de bună execuție pentru lucrările de construcții-montajeste de 24 de luni, perioadă care începe cu data recepției efectuate la terminarea lucrărilor și se termină cu data recepției finale.
Pârâta, în calitate de antreprenor, avea obligația de a restitui garanția de bună execuție, astfel: 50% din valoarea garanției în termen de 14 zile de la data semnării procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, dacă nu a ridicat până la acea dată pretenții asupra ei, iar riscul pentru vicii ascunse este minim, iar restul de 50% din valoarea garanției trebuia plătit la expirarea perioadei de garantare a lucrărilor executate, pe baza procesului-verbal de recepție finală.
Antreprenorul are dreptul de a emite pretenții asupra garanției de bună execuție, în limita prejudiciului creat, dacă subantreprenorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract. A. emiterii unei pretenții asupra garanției de bună execuție, antreprenorul are obligația de a notifica acest lucru subantreprenorului, precizând totodată obligațiile care nu au fost respectate.
Reclamanta a emis în baza raporturilor contractuale încheiate facturile fiscale aflate în copie la filele 17-24 din dosar, facturi din cuprinsul cărora rezultă valoarea garanției de bună execuție reținută, aceasta fiind în cuantum de
193.714,45 lei.
Din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor încheiat la data de
(...) rezultă că recepția a fost efectuată, însă cu obiecțiuni, obiecțiunile fiind menționate în anexele nr.1, nr.2 și nr.3 ale acestui proces-verbal (f.35-41). Din cuprinsul acestui proces-verbal de recepție rezultă că actul nu a fost semnat de reprezentanții reclamantei, ci numai de reprezentanții antreprenorului și ai beneficiarului lucrării.
Prin adresa nr.1233/(...) pârâta a solicitat reclamantei să remedieze viciile constatate cu ocazia efectuării recepției, menționându-se în cuprinsul acestei adrese că se vor emite pretenții asupra garanției de bună execuție în limita prejudiciului creat (f.34).
Prin sentința comercială nr.519/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial
Cluj în dosar nr.(...) s-a admis cererea formulată de creditoarea SC TOP M. S. și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei SC A. I. E. S., fiind desemnat administrator judiciar al debitoarei C. I. DE I. M. G., în prezent S. I. (f.30-31).
Pârâta SC C. B. SA nu a formulat cerere de înscriere la masa credală a debitoarei SC A. I. E. S., astfel încât aceasta nu a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe împotriva averii debitoarei cu o creanță garantată reprezentând valoarea prejudiciului creat de debitoare prin executarea cu vicii a lucrărilor asumate prin contractul de subantrepriză.
Garanția de bună execuție este reprezentată de o sumă de bani pe care pârâta o datora reclamantei cu titlu de preț pentru lucrările executate, sumă care a primit o destinație specială, respectiv aceea de a garanta repararea prejudiciului creat pârâtei prin faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile asumate prin contract. A. sumă face parte din patrimoniul reclamantei, însă asupra acesteia este instituită o garanție în temeiul prevederilor contractuale. Executarea acestei garanții intervine în momentul în care se constată existența unui prejudiciu determinat de faptul că lucrările executate de reclamantă au fost necorespunzătoare, iar reclamanta nu a înțeles să remedieze aceste lucrări, în această situație pârâta, în calitate de beneficiară a garanției, având posibilitatea de a-și repara prejudiciul cauzat prin încasarea sumelor de bani care fac obiectul acestei garanții de bună execuție.
Însă, în cazul de față, față de reclamantă a fost deschisă procedura insolvenței, iar drepturile de creanță ale creditorilor pot fi valorificate numai în cadrul acestei proceduri colective. În conformitate cu disp. art.76 din Legea nr.85/2006, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nudepune cerere de admitere a creanței până la expirarea termenului stabilit de judecătorul sindic, va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor. El nu va mai avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului ulterior închiderii procedurii decât în situația în care debitorul va fi condamnat pentru bancrută frauduloasă sau în situația în care se va stabili că răspunde pentru efectuarea unor plăți sau transferuri frauduloase.
În condițiile în care pârâta SC C. B. SA nu a înțeles să-și valorifice pretențiile prin înscrierea sa la masa credală a societății reclamante, aceasta nu mai este îndreptățită să beneficieze de un drept de garanție asupra sumelor constituie cu acest titlu în temeiul prevederilor art.10 din contractul încheiat între părți deoarece nu mai deține un drept de creanță împotriva reclamantei, fiind decăzută din dreptul de a-și realiza creanța deoarece nu a solicitat înscrierea acestei creanțe, chiar și în mod provizoriu, la masa credală.
Față de considerentele reținute, instanța a apreciat că pârâta nefiind înscrisă la masa credală a reclamantei nu poate beneficia de un drept de garanție asupra sumei de 193.714,45 lei și deoarece această sumă se află la dispoziția acesteia, s-a dispus obligarea sa să plătească reclamantei această sumă reprezentând garanție de bună execuție datorată în baza contractului de subantrepriză nr.174/(...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. C. B. S. solicitânddesființarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta a arătat că sentința atacată este nefondată, nelegală, iar instanța de fond a făcut confuzii grave între procedura de drept comun în materie comercială și procedura insolvențeei.
1. Astfel, constată o dualitate jurisdicțională în sensul că, pe de o parte, se recunoaște dreptul pârâtei la repararea prejudiciului cauzat de către reclamanta S. A. I. E. S., prin executarea necorespunzătoare calitativ a lucrărilor la obiectivul H. S+P+M+6E C.-N., reparare prin reținerea garanției de buna execuție (gbe) de 193.714,45 lei, iar, separat de aceasta, acest câștig procesual virtual (nefiind consacrat in dispozitivul hotărârii judecătorești) este răpit prin radicalizarea procedurii de soluționare - invocarea legii 85/2006 a insolventei, in care parata s-ar face culpabila de pierderea dreptului de înscriere la masa credala si, prin consecința, si a dreptului asupra creanței reprezentand gbe.
Practic, in a doua parte a hotărârii judecătorești, instanța se comporta procesual ca un judecător sindic deși judeca un litigiu comercial de drept comun!.
Astfel, numai intr-o judecata in procedura insolventei se putea decide daca declarația de creanța este sau nu depusa in termen, dar nicidecum intr-o cauza comerciala obișnuita.
Din acest punct de vedere apreciem ca instanța si-a depășit competenta materiala, soluția data excedând cadrului procesual legal. Nu se poate initia o acțiune pe dreptul comun si sa se dea o solutie pe procedura insolventei.
2). Instanța de fond nu observa sau ignora caracterul dual/mixt al creanței de 193.914,45 lei, in sensul ca fiecare din părțile contractante/litigante revendica aceiași suma de bani mai sus arătata. Aspectul/împrejurarea este foarte important/a, raportat la nevoia soluționării corecte a acestui litigiu deoarece, de vreme ce debitorul falit, prin administrator judiciar, cheama în judecata parata, pentru îndestulare cu o creanța , este contra oricărei rațiuni ca parata SC C. B. SA să se înscrie la masa credală cu aceiasi suma in litigiu. În acest caz, avea o singura alegere : o judecata la dreptul comun, ca aceasta.
3). Cele arătate, sunt confirmate si de faptul ca acțiunile judiciare (si prescripția acestora) aparținând debitorului aflat in insolventa împotrivapropriilor debitori, nu sunt supuse suspendării, de unde rezulta caracterul comun al unui asemenea procese art. 36).
4). Pe de alta parte, o creanța in litigiu, întrerupe prescripția extinctiva privind dreptul de înscriere la masa credală, așa încât decăderea din dreptul la o creanța garantata(gbe) pe motivul nedepunerii declarației de creanțe, este nefondata .
Acest apel, reprezintă dovada ca ne aflam intr-o procedura de drept comun, iar aceasta cale de atac nu este suspendata paratei pe motivul prezent la art. 36 din Legea nr. 85/2006 - suspendarea acțiunilor judiciare.
În concluzie, pârâta apreciază ca instanța trebuia sa respingă acțiunea reclamantei, așa cum s-a și motivat in sentința si sa lase judecătorului sindic in procedura insolvenței (Dosar (...)) sa decidă asupra situației creanței SC C. B. SA.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 mai 2011, administratorul judiciar S. I. C.-N. a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu consecința menținerii sentinței comerciale atacate.
Analizând apelul declarat în cauză, C.ea reține următoarele:
1. Cât privește excepția netimbrării apelului invocată de reclamanta intimată prin întâmpinare, se reține că prin încheierea nr. 89 din 12 mai 2011 pronunțată de C.ea de A. C. în dos. asociat nr. (...)/a1 s-a admis cererea de asistență juridică formulată de apelanta SC C. B. SA F. J. - S. și ca o consecință s-a dispus eșalonarea la plata sumei de 2.742,64 lei taxă judiciară de timbru datorată de pârâta apelantă în cauza de apel nr. (...) pendinte la C.ea de A. C. în 6 rate lunare egale în valoare de 457 lei fiecare, scadentă la 15-a a fiecărei luni, începând cu luna iunie 2011.
Din această perspectivă sub aspectul timbrajului, raportat la împrejurarea că s-a admis cererea de ajutor public judiciar în sensul arătat mai sus, excepția netimbrării apelului nu poate fi reținută ca întemeiat și astfel se va respinge ca atare.
2. Așa cum rezultă din probele dosarului primei instanțe, între părțile litigante, respectiv apelanta SC C. „B."; SA F. jud. S. în calitate de antreprenor și intimata reclamantă SC A. I. E. S. C.-N., în prezent societate în insolvență, în calitate de subantreprenor, s-a încheiat contractul de subantrepriză nr.
174/(...) având ca obiect executarea și finalizarea de lucrări la structura de rezistență aferentă obiectivului H. S+P+M+6E situat administrativ în C.-N., str. Observatorului nr. 129, jud. C..
Conform clauzelor contractuale, în special celei stipulate la capitolul 10 art. 10.1 s-a prevăzut că subantreprenorul, recte intimata, are obligația de constitui garanția de bună execuție a contractului, în cuantum de 7% din prețul contractual fără TVA, în perioada convenită în contract iar conform art. 10.2 alin. 2 din contract, s-a prevăzut că garanția de buna execuție se va constitui prin rețineri succesive din plata cuvenită pentru situațiile lunare, pe perioada derulării contractului, sens în care subantreprenorul deschide un cont la dispoziția antreprenorului la B. BCR C., urmând ca acest cont să fie alimentat de către subantreprenor prin rețineri din sumele datorate și cuvenite acestuia până la concurența sumei stabilite drept garanție de buna execuție.
Din probele dosarului rezultă că suma totală cu titlu de garanție de buna execuție care au fost reținute din valoarea facturilor emise către apelantă este în valoare de 193.714, 45 lei după cum reiese din fișa de cont și facturile fiscale depuse la dosar.
Din economia cererii de chemare în judecată rezultă că demersul judiciar intentat de reclamantă vizează practic executarea obligației asumată prin contract de către pârâtă, respectiv să se constate neîndeplinirea obligațieicontractuale privind virarea garanțiilor de bună execuție într-un cont al reclamantei intimate și astfel apelând la forța coercitivă a statului, reclamanta să obțină împotriva pârâtei debitoare a acestei obligații un titlu executoriu constrângător pentru plata efectivă a sumei de 193.714,45 lei.
Altfel spus, deși reclamanta se află în procedura insolvenței aceasta nu împiedică realizarea creanțelor pe care debitorul aflat în această procedură le are față de terții cu care a contractat anterior deschiderii procedurii.
Astfel fiind, C.ea nu întrevede care anume grave confuzii au fost săvârșite de prima instanță în ceea ce privește cele două proceduri analizate, respectiv procedura insolvenței și procedura de drept comun. P. insolvenței are ca scop fie redresarea debitorului care nu mai are lichidității financiare pentru a face față datoriilor sale exigibile, fie trecerea la procedura falimentului iar procedura de drept comun permite debitorului aflat în insolvență în oricare din etapele acesteia să ceară executarea obligațiilor care au fost asumate de terți în raporturile de drept contractual.
Dintr-un alt unghi de vedere, trebuie arătat că odată cu intrarea societății în stare de insolvență orice cerere pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale este fie suspendată de drept dacă a fost demarată înainte de deschiderea procedurii (art. 36 din Legea nr. 85/2006) fie nu mai poate fi intentată pe calea dreptului comun singura posibilitate fiind înscrierea la masa credală a acestuia conform procedurii prevăzute la art. 64 din Legea nr.
85/2006 chiar dacă creanțele nu sunt stabilite printr-un titlu ( art. 64 alin. 3 din Legea nr. 85/2006).
Altfel spus, dacă pârâta apelantă opune reclamantei un anumit drept de creanță ce ar rezulta din valorificarea garanției de bună execuție constituită în baza contractului de antrepriză, aceasta nu se mai poate realiza pe calea procedurii de drept comun ci exclusiv prin înscrierea creanței la masa credală a societății debitoare.
Și este așa, deoarece asupra sumelor constituite ca și garanție de bună execuție care au ca scop acoperirea eventualelor deficiențe de execuție a lucrărilor contractate, antreprenorul dobândește un drept de creanță care se poate valorifica față de societatea debitoare a obligației, aflată în procedura insolvenței , doar prin înscrierea în tabelul de creanțe.
A admite altfel ar însemna să se creeze un regim derogatoriu față de ceilalți creditori ai debitorului aflat în insolvență, concretizat prin aceea că un terț care deține o creanță împotriva debitorului insolvent constând în despăgubiri cu titlu de reparații ce s-ar executa la lucrările deja efectuate, ar obține repararea creanței sale din fondurile societății debitoare, prioritar față de alți creditori și în prejudiciul acestora.
Nu este mai puțin adevărat că într-o astfel de ipoteză s-ar putea invoca compensarea legală dacă la data deschiderii procedurii insolvenței condițiile procedurale și de drept material ar fi îndeplinite.
A. situație particulară de îndestulare a creditorului din averea debitorului insolvent, fără concurența altor creditori, este reglementată la art. 52 din Legea nr. 85/2006 conform căruia deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.
În lipsa unei astfel de împrejurări, statuarea primei instanțe conform căreia suma pretinsă de reclamantă cu titlu de garanție de bună execuție neconstituită de pârâtă în temeiul contractului face parte din patrimoniul reclamantei este corectă și legală. Prin această statuare prima instanță nu se comportă ca un judecător sindic, așa cum eronat susține apelanta.
Prin soluționarea cauzei prima instanță nu a dat o soluție în procedura insolvenței, deoarece așa cum s-a arătat în precedent a rezolvat o acțiune de drept comun, mai precis cererea debitorului aflat în insolvență, introdusă prin administratorul judiciar, pentru recuperarea creanțelor, conform art. 20 alin. 1 lit.l) coroborat cu art. 77 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, din economia dosarului primei instanțe C.ea nu a întrevăzut care ar fi elementele de fapt sau de drept decelabile și care ar putea fi grefate pe dispozițiile art. 11 din Legea nr. 85/2006.
Dimpotrivă, prima instanță a statuat corect ca o jurisdicție comercială de drept comun în materie fără să se interfereze cu competența materială și funcțională a judecătorului sindic.
Chiar dacă pârâta apelantă este îndreptățită la obținerea unei anumite despăgubiri din suma ce reprezintă garanția de bună execuție aceasta nu mai poate fi opusă în litigiul de față ci doar în procedura insolvenței așa cum s-a arătat pe larg în precedent, care desigur este gestionată din punct de vedere procedura de către judecătorul sindic.
Invocarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 856/2006 pentru paralizarea demersului reclamantei nu poate și nici nu are efect în prezenta cauză.
Dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 produc efectul suspendării de drept privind toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale și au ca menire conservarea principiului conform căreia procedura insolvenței este colectivă, la ea urmând să participe toți creditorii debitorului, neputându-se concepe realizarea unor creanțe față de acesta în afara procedurii insolvenței.
Acest text este aplicabil nu în acțiunile intentate de debitorul insolvent pentru realizarea creanțelor față de terți ci față de creditorii debitorului insolvent care ar urmări pe acesta pentru datoriile sale.
Față de cele ce precedă, C.ea reține că prima instanță a soluționat temeinic și legal acțiunea comercială cu care a fost învestită, motivele de apel nu sunt întemeiate și nici apte să conducă la reformarea hotărârii apelate în sensul urmărit de apelantă, încât conform art. 296 C.pr.civ. apelul se va respinge ca neîntemeiat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de pârâta S. C. B. S. împotriva sentinței comerciale nr. 6455/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 mai 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. U. R.-R. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...).
J.fond. S.Ivănescu
| ← Decizia comercială nr. 2712/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 893/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
