Decizia comercială nr. 6082/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6082/2011
Ședința din data de 16 D. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții SC P. G. S., S. V. D. și S. A. R. împotriva sentinței civile nr. 5314 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al T. M., în contradictoriu cu reclamantul B. T. R. M., având ca obiect - retragere asociat - L. nr.3..
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 decembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5314 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul B. T. R. M. în contradictoriu cu pârâții : SC P. G. S., S. V. D. și S. A. R. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință :
S-a constatat că la data de (...) a intervenit acordul asociaților SC P. G. S. cu privire la retragerea din societate, cu începere din (...) a asociatului B. T. R. M..
S-a constatat că la data de (...) a intervenit acordul asociaților SC P. G. S. privitor la drepturile asociatului retras, în cuantum de 314.911 lei (brut), respectiv 267.015 lei (net), ca echivalent al celor 1870 părți sociale și dispune obligarea pârâtei SC P. G. S. la plata acestei sume către reclamant.
S-a constatat că părțile nu au convenit asupra structurii participării la capitalul social a asociaților rămași.
Au fost obligați pârâții de rândul 2 - 3 să achite reclamantului suma de 7.253,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 226 din L. nr. 3., asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate în cazurile prevăzute în actul constitutiv (litera a), cu acordul tuturor celorlalți asociați (litera b) sau în baza unei hotărâri a T., pentru motive temeinice, atunci când nu există prevederi cu privire la retragere în actul constitutiv ori nu se realizează acordul unanim.
Potrivit actului constitutiv depus în copie la fila 6 din dosar, reclamantul B. T. R. M. și pârâții S. V. D. și S. A. R. s-au asociat în societatea cu răspundere limitată „P. G.";, capitalul social subscris fiind de
135.000 lei, împărțit în 13.500 părți sociale a câte 10 lei fiecare, vărsat în numerar și repartizat după cum urmează : S. V. D. - 10.260 părți sociale (76%) ; S. A. R. - 1370 părți sociale (10,1481%) și B. T. R. M. - 1870 părți sociale (13,8.).
Actul constitutiv prevede că asociatul se poate retrage din societate în condițiile generale prevăzute de către L. nr. 3..
În aceste condiții, instanța a constatat că, potrivit procesului-verbal al Adunării Generale a Asociaților din data de (...) a intervenit acordul unanim la celor trei asociați cu privire la retragerea asociatului B. T. R. M. din societate până la data de (...).
Ulterior, la data de (...), în baza aceleiași hotărâri comune s-a convenit asupra drepturilor asociatului retras, corespunzător procentului de 13,8. reprezentând cele 1870 părți sociale ale sale, realizându-se și de această dată acordul unanim asupra sumei brute de 314.911 lei, din care a rezultat după calcularea impozitului o sumă netă de 267.015 lei.
La data de (...), părțile au reconfirmat hotărârile anterioare, așa cum rezultă și din interogatoriile luate în instanță, dar nu au mai convenit asupra modalității de plată a drepturilor asociatului retras, reclamantul B. T. R. M. solicitând să-i fie atribuit autoturismul marca Chevrolet Captiva, aflat în folosința sa și, în completare, plata drepturilor sale în numerar, iar pârâții S. V. D. și S. A. R. manifestându-și intenția de a-i atribui bunuri în valoare echivalentă sumei totale de 234.977 lei.
Față de această stare de fapt, acțiunea reclamantului este neîntemeiată sub aspectul capetelor de cerere privind solicitarea de a se dispune pe cale judecătorească asupra retragerii din societate a reclamantului și stabilirii drepturilor sale.
Instanța a reținut că stingerea voluntară a raportului inițial de asociere și stabilirea drepturilor cuvenite asociatului retras s-au realizat în cele două etape, la (...) și(...), prin acordul unanim de voință al asociaților, fiind îndeplinite, astfel, condițiile prevăzute de art. 226, alin. 1, lit. a și b, respectiv, art. 226, alin. 3, teza I din L. nr. 3., privind retragerea amiabilă, astfel că tribunalul nu poate decât să constate acest acord de voință societară.
Faptul că părțile nu au convenit asupra modalității concrete de plată a drepturilor cuvenite asociatului retras nu viciază voința societară în întregul ei și dă dreptul tribunalului să dispună doar în sensul obligării la plata drepturilor deja convenite, astfel încât asociatul retras să intre în posesia unui titlu executoriu privitor la drepturile sale.
Cu privire la acest capăt de cerere, tribunalul nu poate dispune decât sub forma obligării la plata drepturilor în echivalent bănesc, aceasta în funcție de modul de constituire a capitalului social inițial, așa cum rezultă din actul constitutiv și din probatoriul administrat în instanță, de măsura în care acordul unanim al celor trei asociați s-a realizat până la data de (...) și de lipsa unui acord de voință ori a unui probatoriu privind valoarea bunurilor propuse drept echivalent al părții din capitalul social cuvenită asociatului retras.
Din aceleași considerente, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv ori a unor manifestări exprese de voință ale asociaților rămași în societate, tribunalul nu poate, contrar prevederilor art. 226, al. 2, din L. nr. 3., decât să constate că părțile nu au convenit asupra structurii participării la capitalul social a asociaților rămași, evitându-se astfel, o intervenție eminamente arbitrară a tribunalului peste voința societară, în condițiile în care cele 1870 părți sociale sunt la dispoziția asociaților rămași în societate,sub condiția distribuirii, redistribuirii ori înstrăinării lor printr-un act adițional.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC P. G. S.,respectiv pârâții S. V. D. si S. A.-R. solicitând admiterea recursului; modificarea hotararii recurate in sensul respingerii actiunii introductive, in principal ca inadmisibila, in subsidiar ca nefondata; S. cheltuieli de judecata in ambele instante (fond si recurs); In temeiul art. 300 alineat 2 si 3 Cod procedura civila, solicita suspendarea executarii hotararii recurate, pana la judecarea recursului.
În motivare s-a arătat că:
Instanta de fond a constatat ca la data de 18 ianuarie 2010 a intervenit acordul asociatilor cu privire la retragerea reclamantului din societate, in temeiul art. 226 alineat 1 litera a) si b) din L. nr. 3., desi prin actiune s-a solicitat retragerea reclamantului pe cale judiciara, in conformitate cu prevederile art. 226 alineat 1 litera el din L. nr. 3., fiind astfel incidente dispozitiile art. 304 punct 6 Cod procedura civila. incalcand astfel principiul disponibilitatii.
Instanta de fond a incalcat principiul disponibilitatii, principiu ce guverneaza procesul civil, prin aceea ca a schimbat temeiul de drept si a acordat ceea ce nu s-a cerut:
Reclamantul a solicitat retragerea sa din societate, pe cale judiciara, in conformitate cu prevederile art. 226, alineat 1, litera c) din L. nr. 3.;
Instanta s-a pronuntat in temeiul art. 226 alineat 1 litera a) si b) din
L. 3., constatand retragerea amiabila pe baza acordului de vointa intervenit intre parti la data de 18 ianuarie 2010.
Procedand in acest fel, instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, pronuntand o hotarare vadit nelegala.
Instanta de fond a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii. schimband natura acestuia. sens in care sunt incidente dispozitiile art. 304 punct 8 Cod procedura civila. respectiva pronuntat o hotarare lipsita de temei legal, coexistand incalcarea legii cu gresita ei aplicare, sens in care invoca si dispozitiile art. 304 punct 9 Cod procedura civila.
Asa cum a aratat, reclamantul a solicitat retragerea din societate intemeiat pe dispozitiile art. 226 alineat 1 litera c) din L. nr. 3., motivat, in esenta pe dezacordul asociatilor asupra platii drepturilor cuvenite asociatului retras in sensul ca reclamantul pretinde ca asociatii ramasi vor sa acorde drepturile cuvenite asociatului retras cu parte din patrimoniu in timp ce reclamantul vrea doar lichiditati, pentru motivul ca nu mai are nevoie de aceste bunuri, asa cum recunoaste la interogatoriu prin raspunsul dat la intrebarea nr. 23.
Actiunea reclamantului, asa cum a fost ea formulata, este deopotriva inadmisibila si nefondata.
Cata vreme asociatul-reclamant a obtinut acordul asociatilor-parati pentru retragerea din societate, o cerere adresata T. pentru retragere judiciara este inadmisibila si in acelasi timp lipsita de obiect: T. nu poate dispune retragerea asociatului intrucat acordul asociatilor unanim in acest sens a fost deja exprimat.
Doar daca nu sunt indeplinite cerintele retragerii amiabile, pentru motive temeinice, se poate solicita retragerea pe cale judiciara in baza unei cereri adresate T. si intemeiate pe dispozitiile art. 226 alineat 1 litera c) din L. societatilor comerciale.
Retragerea amiabila primeaza si este reglementata de dispozitiile art. 226 alineat 1 litera a) si b) din L. nr. 3..
Instanta de fond face trimitere la cele doua procese verbale ale adunarii generale a asociati lor SC P. S., incheiate la 18 ianuarie 2010 respectiv la 23 februarie 2010, dar, in loc sa constate ca acest acord face inadmisibila o cerere judiciara de retragere, « constata retragerea amiabila », desi acest lucru nu s-a solicitat.
In cauza exista hotararea asociatilor de retragere a reclamantului din societate, astfel incat o cerere adresata instantei cu acelasi obiect este superfluua si deci inadmisibila.
Concluzionand, arata ca dispozitiile art. 226 alineat 1 litera c) din L. nr. 3. ar fi fost aplicabile doar in ipoteza nerealizarii conditiilor prevazute de litera a) si b) ale aceluiasi articol.
Prin solutia pronuntata, instanta de fond este in acord cu rationamentul juridic al pârâților doar ca, in loc sa respinga actiunea, o admite pe un temei pe care nu s-a solicitat.
Daca nu ar fi existat acordul asociatilor, atunci actiunea reclamantului ar fi trebuit respinsa ca nefondata intrucat retragerea dintr-o societate se poate face doar pentru motive temeinice.
Motivele invocate de catre reclamant in actiunea introductiva nu sunt in masura sa fondeze o cerere de retragere.
Cu privire la stabilirea drepturilor asociatului retras, criticile pârâților sunt urmatoarele:
Potrivit art. 226 alineat 3 din L. nr. 3., « Drepturile asociatului retras cuvenite pentru partile sale sociale se stabilesc prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, in caz de neintelegere, de T. ».
In speta, a operat o retragere voluntara, aceasta existand la data realizarii acordului de vointa al asociatilor.
Retragerea voluntara, fiind un drept subiectiv stabilit de lege, el se exercita in conditii specifice reglementate legal, ceea ce lasa posibilitate ca si drepturile ce decurg dintr-o retragere amiabila/conventionala, sa se exercite in aceleasi conditii.
Actiunea pentru valorificarea drepturilor ce se cuvin asociatului retras voluntar este conditionata de existenta unei hotarari a asociatilor cu privire la refuzul acordarii acestor drepturi.
Ori in speta, partile s-au inteles atat cu privire la retragerea voluntara
(18 ianuarie 2010 - fila 29-30 din dosarul de fond) cat si cu privire la drepturile cuvenite reclamantului (23 februarie 2010 - fila 31 din dosarul de fond), respectiv asupra modalitatii in care aceste drepturi vor fi acordate reclamantului (procesul verbal din 8 martie 2010 din care rezulta ca intre asociati a existat intelegerea ca „. se retrage din societate cu bunurile aduse ori cu banii obtinuti din vanzarea bunurilor";.
Nu exista nici o varianta de intelegere in sensul celor solicitate de catre reclamant cu privire la plata imediata si in lei a drepturilor cuvenite.
Numai in caz de neintelegere asupra drepturilor asociatului retras, acestea pot fi stabilite de catre T. In cauza, drepturile cuvenite au fost stabilite de catre asociati, retragerea din societate operand la data realizarii acordului de vointa al asociatilor, astfel ca, de la aceasta data pot fi valorificare drepturile fata de societate, izvorate din retragerea voluntara si potrivit cu acordul partilor in legatura cu drepturile cuvenite si modalitatea de plata.
Doctrina a stabilit ca, spre deosebire de asociatul exclus, asociatul retras are dreptul la o cota parte din patrimoniul societatii si nu numai la o suma care reprezinta aceasta parte. Acest lucru este si firesc intrucat, daca excluderea este o sanctiune, retragerea voluntara este un drept subiectiv.
Reclamantul insa tinde sa exercite acest drept subiectiv in conditiile unui abuz de retragere, fapt inacceptabil intrucat ar aduce atingere stabilitatii patrimoniale a societatii.
Reclamantul arata ca nu doreste bunurile aduse in societate intrucat
„nu are ce face cu ele";, dar, in acelasi timp, in mod selectiv, solicita plata unei parti din drepturile cuvenite pentru cauza de retragere, in natura: autoturism marca Chevrolet Captiva, evaluat de societate la suma de 45.585 lei.
Din probele administrate rezulta ca la momentul asocierii, asociatii au avut reprezentarea ca se asociaza in participatiune in fapt, insa recurg la cesiunea de parti sociale pentru a simplifica si a limita cheltuielile operatiunii.
Motivul asocierii in participatiune era acela ca reclamantul nu avea lichiditati pentru a plati cesiunea partilor sociale, astfel incat acesta a propus o asociere in participatiune inca din luna iunie 2007, acesta contribuind cu aport in natura cu bunurile enumerate in procesul verbal din
8 martie 2010 iar societatea parata cu baza materiala, stocul de marfa si clientela acestuia.
In incheierea din 11 noiembrie 2011 a T. M. (fila 79-80 din dosarul de fond) reclamantul recunoaste ca procesul verbal din data de 8 martie 2010 s-a redactat si i-a fost inmanat reclamantului.
Acest lucru demonstreaza faca echivoc acordul partilor si cu privire la modalitatea de plata a drepturilor cuvenite (desi in prealabil, la raspunsul la interogatoriu, a raspuns in mod evaziv, incercand sa evite un raspuns clar, fapt ce dovedeste lipsa de sinceritate si reaua credinta).
In raport cu adresa de la fila 34 din dosar formulata de reclamant in data de 12 martie 2010, actiunea reclamantului este si prematura.
Prin acea adresa, reclamantul confirma acordul de retragere si solicita achitarea sumei de 314.219 lei in 4 luni de la data acelei adrese. In raport de aceasta adresa, actiunea reclamantului este prematura intrucat ea a fost promovata la data de (...), desi « termenul de gratie» se implinea la data de 12 iulie 2010.
Critica si modul in care instanta de fond a stabilit cheltuielile de judecata doar in sarcina persoanelor fizice respectiv paratii de randul 2-3.
Prin hotararea recurata, instanta de fond a obligat paratii de randul 2-
3 la plata cheltuielilor de judecata in suma de 7.253,19 lei.
Aceste cheltuieli de judecata nu au fost stabilite in mod legal si corect, potrivit art. 274-277 Cod procedura civila.
Pe de o parte, s-a validat punctul pârâților de vedere in sensul ca a preexistat un acord de retragere cu singura deosebire ca se trage o concluzie eronata si in loc sa se respinga actiunea aceasta este admisa pe un alt temei decat cel cerut. Pe de alta parte, nu s-a tinut seama de dispozitiile art. 277
Cod procedura civila, pentru situatia cand exista mai multi parati si modalitatea in care acestia pot fi obligati la cheltuieli de judecata, in mod egal, proportional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului de drept dintre ei.
In temeiul art. 300 alineat 2 si 3 din Codul de procedura civila, solicitam suspendarea executarii hotararii recurate pana la solutionarea recursului, cu motivarea că punerea de indata in executare a acestei hotarari, în conditii de criza la nivel national, ar pune societatea într-o situatie delicata, aducand atingere stabilitătii patrimoniale a acesteia si chiar dreptului de existenta al societatii comerciale.
Pentru aceste considerente solicită a lua măsura suspendării executării hotărârii până la soluționarea recursului.
Reclamantul intimat B. T. R. M. a formulat întâmpinare și concluziiscrise, solicitând respingerea recursului formulat de SC P. G. S. ca inadmisibil, respingerea cererii de suspendare ca nefondata și respingerea recursului si mentinerea in totalitate ca legala si temeinica a Sentintei civile nr. 5314/(...), pronuntata de T. M. in D. (...). De asemenea, s-a solicitat recalificarea căii de atac declarate, din recurs în apel, chestiune care a fost ranșată de Curte, la termenul din (...), cererea fiind respinsă.
În susținerea excepției de inadmisibilitate, s-a relevat că aordul de vointa al tuturor asociatilor cu privire la retragerea pe cale conventionala si la cuantumul drepturilor aferenta retragerii nu poate fi contestat de societatea comerciala a carei vointa este formata tocmai prin acest acord de vointe.
Mai mult, retragerea reprezinta manifestarea de vointe inversa celei de asociere si constituire a unei societati comericiale, si prin urmare retragerea nu viciaza viata societara (societatea nu este dizolvata ca urmare a modificarii structurii capitalului social, ea are o existenta proprie si distincta), ci produce efecte exclusiv in ceea ce priveste conventia partilor de a se asocia.
In aceste conditii, societatea comerciala nu poate avea exprima o pozitie in ceea ce priveste libertatea de a contracta a unui din asociatii sai, si nici in ceea ce priveste dreptrile ce se cuvin acestuia, sens in care formularea caii de atac de catre societatea comerciala, in contradictoriu cu oricare din asociatii sai, este inadmisibilă
Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, pe rolul T. M., reclamantul B. T. R. M. a chemat în judecată pârâții SC P. G. S., S. V. D., S. A. R. și ORC de pe lângă TRIBUNALUL MARAMUREȘ, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună retragerea reclamantului din calitatea de asociat al pârâtei de rând 1, în baza prevederilor art. 226 alin. 1 lit. c din LSC, să se dispună asupra structurii participării la capitalul social a asociaților rămași, iar în baza art. 226 alin. 3 din LSC, să se stabilească drepturile asociatului retras la suma de 314.911 lei și să se dispună obligarea pârâților de rând 1-3 la plata acesteia.
În motivare s-a relevat că reclamanții și pârâții persoane fizice sunt asociați ai SC P. G. S., iar datorită divergențelor legate de managementul acesteia, este exclusă orice posibilitate de colaborare voluntară, dispărând astfel „affectatio societatis";, element esențial al contractului de societate.
S-a mai relevat că reclamantul și-a manifestat intenția de retragere, asociații stabilind de comun acord valoarea drepturilor cuvenite lui la nivelul sumei de 314.911 lei, fără a se reuși obținerea unui consens referitor la termenul și modalitatea de plată a sumei stabilite. Aceste aspecte au fost discutate și în cadrul AGA din (...), pârâții menținându-și propunerea referitoare la plata lor, parțial prin preluarea unei părți din patrimoniu și parțial prin plata unei sume de bani, poziție cu care reclamantul nu a fost de acord, în lipsa unui suport legal și statutar în acest sens.
În final se apreciază că aceste aspecte constituie motive temeinice pentru a fundamenta cererea de retragere, în sensul art. 226 alin. 1 lit. c din LSC.
Prin hotărârea recurată, tribunalul a admis în parte acțiunea, constatând că la data de (...) a intervenit acordul asociaților SC P. G. S. cuprivire la retragerea din societate, începând din (...), a asociatului B. T. R. M..
De asemenea, s-a constatat că la data de (...), a intervenit acordul asociaților privitor la drepturile asociatului retras, în cuantum de 314.911 lei brut, respectiv 267.015 lei net, ca echivalent al celor 1870 părți sociale deținute și a dispus obligarea pârâtei SC P. G. S. la plata acestei sume către reclamanți.
În final, s-a constatat că părțile nu au convenit asupra structurii participării la capitalul social a asociaților rămași, fiind obligați pârâții de rând 2-3 să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, s-a constatat că există un acord al asociaților atât asupra retragerii reclamantului din societate, asupra datei de la care aceasta devine efectivă, cât și asupra drepturilor cuvenite asociatului retras, în sumă brută de 314.911 lei. Aceste statuări s-au bazat atât pe conținutul proceselor-verbale ale AGA din datele de (...) și, respectiv, (...), cât și pe cele relevate prin răspunsurile la interogatoriile luate în instanță.
Ca atare, prima instanță a statuat în sensul în care acțiunea reclamantului este neîntemeiată sub aspectul capetelor de cerere privind solicitarea de a se dispune pe cale judecătorească retragerea sa din societate, precum și stabilirea drepturilor ce i se cuvin.
Având însă în vedere faptul că părțile s-au situat pe poziții antagonice în ceea ce privește modalitatea efectivă de plată a sumei de 314.911 lei, reclamantul dorind fie achitarea integrală a acesteia, după deducerea impozitului aferent, fie atribuirea unui autoturism aflat în folosința sa și, în completare, plata în numerar, în timp ce pârâții au oferit plata în natură, prin atribuirea unor bunuri în valoare echivalentă sumei totale de 234.977 lei, s-a constatat că instanța nu poate dispune decât sub forma obligării la plata drepturilor în echivalent bănesc, raportat la modul de constituire al capitalului social inițial și la lipsa unui acord de voință sau a unui probatoriu privind valoarea bunurilor propuse drept echivalent al părților sociale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții de rând 1-3, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, în urma discuțiilor purtate în contradictoriu în fața instanței de recurs, în cadrul ședinței publice din data de 0(...), avansându-se și ipoteza conform căreia în cauză ar trebui analizată și incidența prev. art. 312 alin. 5 teza I C.pr.civ., impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
În susținerea motivelor de recurs inițiale, s-a relevat, în primul rând împrejurarea că s-a încălcat principiul disponibilității, fiind schimbat temeiul de drept invocat de reclamant și acordându-se ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care reclamantul a solicitat retragerea sa din societate, pe cale judiciară, în baza prev. art. 226 alin. 1 lit. c din LSC, în timp ce instanța a constatat că a intervenit retragerea amiabilă, conform disp. art. 226 alin. 1 lit. a și b din LSC.
De asemenea, s-a învederat că, din moment ce părțile au căzut de acord asupra împrejurării referitoare la existența unui acord de voință în sensul retragerii reclamantului, acțiunea formulată, cu luarea în considerare a petitului său principal, care nu poate fi altul decât acela referitor la dispunerea retragerii judiciare, este inadmisibilă, această soluție impunându-se a fi adoptată și în ceea ce privește petitul accesoriu, privitor la modul de plată al drepturilor asociatului retras.
Curtea achiesează parțial acestor critici, constatând că sunt reale afirmațiile conform cărora reclamantul a înțeles să se prevaleze în susținerea pretențiilor sale de disp. art. 226 alin. 1 lit. c din L. nr. 3., cu toate că a indicat că a intervenit un acord de voință al asociaților societății în ceea ce privește necesitatea retragerii sale, a datei de la care aceasta devine efectivă, precum și asupra drepturilor cuvenite, în sumă brută. Cu toate acestea, clarificări cu privire la aceste aspecte nu au fost solicitate de către instanță, în virtutea rolului activ, astfel încât motivarea sentinței se referă la incidența prev. art. 226 alin. 1 lit. a și b din LSC, fără ca petentul să facă vreo referire la aceste prevederi legale în fața instanței și fără ca incidența lor în cauză să fie pusă în discuție, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Determinarea cauzei cererii de chemare în judecată trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putință întrucât aceste reper are multiple semnificații și implicații. Raportat la obiect și cauză se verifică respectarea normelor privitoare la competența instanței, legalitatea aptitudinii judecătorului de a soluționa litigiul, taxa de timbru. I. exactă a obiectului și cauzei pune părțile dintr-un început, pe poziții de egalitate, determinarea acestor elemente fiind o expresie și o garanție a principiului disponibilității.
Conform prevederilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății. Judecătorul este în drept să ceară părții explicații și să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt și de drept menită să conducă la aflarea adevărului în cauză.
În doctrină, s-a relevat că reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, încadrarea urmând a fi făcută de către judecător, care poate proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii, însă numai după ce a pus în discuție noua cauză.
Potrivit disp.art. 112 pct. 3 și 4 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul și valoarea cererii, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea.
T. a statuat că în speță suntem în prezența unui acord de voință al asociaților, în sensul retragerii reclamantului din societate, constatând, prin dispozitiv, existența acestuia, cu finalitatea obligării societății la plata în echivalent bănesc a sumei brute de 314.911 lei, cu privire la care, de asemenea, s-a apreciat că există un acord al asociaților.
Curtea apreciază că această modalitate de rezolvare a conflictului dintre părți este criticabil nu numai din perspectiva prev. art. 226 din LSC, ci și a celor ale art. 111 C.pr.civ., din analiza comparativă a petitelor acțiunii și a dispozitivului sentinței recurate rezultând că, deși tribunalul a fost sesizat cu o acțiune în realizare, s-a pronunțat asupra uneia în constatare, ceea ce este incompatibil cu normele procedurale mai sus arătate.
Pe de altă parte, pornindu-se de la analiza prevederilor art. 226 alin.1 lit. c din LSC, în doctrină și practică a fost consacrat caracterul subsidiar al retragerii judiciare față de cea voluntară, relevându-se că o acțiune prin care se solicită ca instanța să dispună în sensul retragerii unui asociat, atunci când există un acord de voință în acest sens, este inadmisibilă din perspectiva faptului că este lipsită atât de interes, cât și de obiect.
În plus, nu trebuie neglijate efectele pe care o eventuală incidență a prev. art. 226 alin. 1 lit. c din LSC le-ar avea cu privire la calea de atac ce poate fi promovată împotriva sentinței fondului, în condițiile în care excepția prevăzută în teza finală a acestui text legal este de strictă interpretare și aplicare, ea neputând fi extinsă, în opinia instanței și în cazul prev. de art. 226 alin. 3 teza finală din LSC.
Drept consecință, întrucât tribunalul nu a stăruit, în virtutea rolului activ, pentru clarificarea obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, care nu face nicio referire la faptul că în speță este vorba despre o retragere amiabilă, ci invocă neînțelegeri grave între asociați și lipsa „affectatio societatis";, prima instanță a încălcat atât principiul disponibilității, din perspectiva reclamantului, cât și pe cel al dreptului la apărare, în ceea ce îi privește pe pârâți.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a luat în considerare împrejurarea că, deși probatoriul administrat și, parțial, cele relevate în acțiunea introductivă, converg spre ideea conform căreia pretenția concretă a reclamantului nu este legată, în sine, de retragerea sa din societate, ci de modalitatea în care urmează să fie despăgubit, cu luarea în considerare a sumei brute cu privire la care, de asemenea, există un acord al asociaților, nu a pus aceste aspecte în discuția contradictorie a părților și nu a solicitat reclamantului să clarifice cadrul procesual, din perspectiva obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, ajungând în final să încalce dreptul la apărare al pârâților, prin modalitatea „de compromis"; în care s-a pronunțat asupra cererii, cu implicații deloc de neglijat inclusiv în privința corectei calificări a căii de atac ce poate fi declarată împotriva hotărârii prin care o astfel de pretenție este rezolvată de către instanța de fond.
În opinia Curții, deși este evident că primele două petite ale acțiunii sunt inadmisibile, o astfel de sancțiune nu s-ar putea extinde și asupra celui referitor la plata în echivalent bănesc a drepturilor cuvenite asociatului retras, din motivarea cererii rezultând clar un conflict între tezele legale invocate, fiind exclus să existe un acord al asociaților asupra cuantumului acestora, în lipsa unuia cu privire la retragerea în sine.
Ca atare, nu poate, în mod efectiv, să existe un raport de subsidiaritate între o pretenție referitoare la dispunerea retragerii judiciare și una prin care se solicită validarea acordului referitor la drepturile cuvenite asociatului retras, impunându-se fie o intervenție din partea reclamantului, în sensul indicării pretenției concrete invocate, fie una din partea instanței, în sensul rezolvării acestei situații, într-o modalitate care să nu lezeze nici drepturile procesuale ale reclamantului și nici pe cele ale pârâților.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe prevederile art.312 alin.
5 teza I C.pr.civ., Curtea va admite recursul exercitat de pârâți, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare T. M., întrucât modul în care a procedat prima instanță echivalează, prin prisma celor mai sus redate, cu o necercetare a fondului cauzei.
Va fi respinsă excepția inadmisibilității recursului declarat de către SC
P. G. S., invocată de către intimat prin întâmpinare, Curtea apreciind că nu poate fi negată posibilitatea acesteia de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri prin care a fost obligată la plata unei sume de bani, indiferent că partea care a obținut câștig de cauză este sau nu asociat al acesteia.
Ca atare, sunt neavenite referirile intimatului la împrejurarea că societatea comercială nu ar putea exprima o poziție în ceea ce privește libertatea de a contracta a unuia dintre asociații săi și nici în ceea ce privește drepturile ce i se cuvin acestuia, din moment ce ea este debitorul obligației stabilite prin hotărârea atacată. În ipoteza în care o astfel de rezolvare a raportului litigios dintre părți este apreciată ca fiind contrară normelor care reglementează activitatea societăților comerciale, intimatul- reclamant va avea posibilitatea ca în rejudecare să clarifice această situație.
De asemenea, nu se poate susține că în cauză nu s-ar putea constata incidența prev. art. 312 alin. 5 C.pr.civ., întrucât ele nu ar fi fost invocateprin memoriul de recurs, fiind vorba despre o critică de ordine publică care se circumscrie prevederilor art. 306 alin. 1 și 2 C.pr.civ., incidența acestuia în cauză fiind relevată ca urmare a dezbaterilor din cadrul ședinței publice din data de 0(...), moment la care Curtea, în lipsa unor demersuri în acest sens din partea primei instanțe, a încercat să clarifice cadrul procesual, din perspectiva obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată.
Cu prilejul rejudecării, T. va lămuri aceste aspecte și numai după realizarea acestor demersuri va proceda la analiza acțiunii, ținând cont de toate argumentele părților de la fond și din recurs.
Din această perspectivă, se constată că fondul cauzei nu a fost antamat, în mod concret și efectiv, nici în ceea ce privește modalitatea de plată a sumei de 314.911 lei, cele relevate în motivarea sentinței nereprezentând argumente convingătoare în sensul plății în echivalent bănesc, cu atât mai mult cu cât nu au fost analizate deloc apărările pârâților legate de condițiile în care s-a ajuns la cooptarea reclamantului în societate și nici contraargumentele intimatului, pe marginea acestei chestiuni.
Aceasta cu atât mai mult cu cât pe marginea textului art. 226 alin. 3 au fost exprimate în doctrină poziții contradictorii, atât în sensul susținut de către reclamant, cât și în cel avansat de către pârâți, conflictul ivit urmând a fi soluționat prin aplicarea considerentelor invocate în sprijinul fiecăreia dintre aceste opinii la specificul cauzei și la principiile generale care guvernează funcționarea unei societăți comerciale.
Cu alte cuvinte rămâne de stabilit dacă primează interesele societare sau cele ale reclamantului, respectiv dacă trebuie să se dea prevalență poziției acestuia din urmă, astfel cum a fost ea exprimată prin răspunsul la întrebarea nr. 23 din interogatoriul luat la fond petentului (fila 64 dosar fond).
În egală măsură, nu s-a stabilit ce impact ar avea asupra situației pârâtei de rând 1 validarea solicitărilor reclamantului, în opoziție cu situația în care s-ar agrea varianta atribuirii unor bunuri, în acord cu cele consemnate în procesul-verbal din data de (...), nefiind clarificată nici poziția reclamantului în sensul în care ar fi de acord cu atribuirea autoturismului marca Chevrolet, evaluat, conform aceluiași proces-verbal la suma de
45.585 lei.
În rejudecare, tribunalul va statua și asupra pretențiilor referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, cu luarea în considerare a sumelor achitate cu acest titlu în toate ciclurile procesuale.
În privința cererii de suspendare a executării sentinței recurate, ea va fi respinsă ca rămasă fără obiect, prin raportare la soluția adoptată de către instanța de recurs.
Recurenții au solicitat și restituirea cauțiunii stabilite pentru soluționarea acestei cereri de suspendare, însă Curtea constată că a făcut aplicarea prev. art. 403 alin. 4 teza finală C.pr.civ., constatând că a stabilit o sumă mai mică decât cea achitată de către recurenți în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., având ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării aceleiași hotărâri, astfel încât nu poate dispune asupra restituirii unei cauțiuni care a fost plătită pentru soluționarea altei cereri, care nu este de competența completului de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
G. S.
Respinge excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta SC P.
Admite recursul declarat de pârâți SC P. G. S., Ș. V. D. și Ș. A. R. împotriva SC 5314/(...) a T. M., dosar nr. (...), pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge cererea de suspendare a executării SC 5314/(...), dosar nr.
(...) al T. M., ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de restituire a cauțiunii formulată de către recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: E. C.
| ← Decizia comercială nr. 227/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2628/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
