Sentința civilă nr. 2305/2013. Dizolvare societate (registrul comerțului)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._ *
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2305/2013
Ședința publică din data de 18 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C. G. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de către reclamanta S.C I. C. S. în contradictoriu cu pârâții B. D. C., G. L. P. M., R. D. M. și SC H TV A. S., având ca obiect dizolvare societate.
La ambele apeluri nominale efectuate în ședință publică, părțile au lipsit. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 11 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi, 18 septembrie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 22 august 2011, reclamanta SC I. C. S. i-a chemat în judecată pe pârâții B. D. C., G.
L. P. M., R. D. M. și SC H TV A. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună dizolvarea SC H TV A. S. ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați care fac imposibilă funcționarea societății, numirea unui lichidator în vederea realizării procedurilor de dizolvare și lichidare a societății și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cazul în care se vor opune admiterii acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că SC H TV A. S. a fost înființată în anul 2010 prin voința comună a reclamantei și a pârâților persoane fizice, scopul înființării fiind acela al dezvoltării unor activități de închiriere către spitale din România a unor aparate TV pentru vizualizarea de programe către pacienți, contra cost. Administratori ai societății au fost numiți pârâții Jairo Nuez Rubio și G. L. Pedtro M. . Întrucât doar pârâtul Jairo Nuer Rubio a stat mai mult în România, actele de administrare a societății au fost încheiate în bună parte doar de acesta, pentru activitățile desfășurate părțile ținând legătura pe e-mail și telefonic.
Reclamanta a arătat că începând cu luna mai 2011 între asociați au apărut discuții cu privire la modalitatea în care este administrată societatea și modalitatea în care sunt justificate cheltuielile, astfel că pârâții au convocat-o pe reclamantă pentru data de 21 iunie 2011 la o adunare generală în care au hotărât, printre altele, schimbarea reprezentantului societății reclamante din calitatea lui de administrator al societății pârâte și înlocuirea acestuia cu un alt administrator din rândul pârâților persoane fizice, însă până în prezent hotărârea nu a fost operată la ORC C. . Reprezentarea pârâților persoane fizice și a persoanei
juridice în cadrul adunării generale și ulterior notificarea fostului administrator al societății în vederea predării documentelor contabile și actelor societății s-a făcut în numele pârâtei persoane juridice de către apărătorul ales al părților.
S-a arătat că ulterior adunării generale, începând cu data de 28 iunie 2011, pârâții persoane fizice, profitând de faptul că sistemul de furnizare contra cost către pacienții din Spitalul Județean de Urgență din Târgu Mureș a programelor TV este controlat din Spania, au dispus ca furnizarea programelor să se facă liber, fără ca cei care doreau să vizioneze programele TV să mai fie obligați la plată. Prin această dispunere pârâții au lăsat societatea fără venituri, fără posibilitatea de plată a chiriei pentru punctul de lucru și fără posibilitatea de a achita salariile angajaților. În aceste condiții, reclamanta susține că este imposibilă funcționarea societății, măsura dispusă de pârâți de a lăsa societatea fără venituri generând, în lipsa creditării, blocarea activității societății, făcând imposibilă realizarea obiectului de activitate al societății.
Reclamanta a arătat că a procedat la notificarea pârâților în vederea rezolvării situației create, însă aceștia nu au dat curs solicitărilor, neînțelegerile dintre părți fiind ireconciliabile.
În drept, au fost invocate prevederile art.112 C.pr.civ., raportat la art.227 lit.e din Legea nr.31/1990 și art.232 și art.233 din Legea nr.31/1990.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 7 decembrie 2011, pârâții B. D. C. ,
G. L. P. M., R. D. M. au solicitat respingerea cererii reclamantei iar prin cererea reconvențională au solicitat excluderea reclamantei din SC H TV A. S. și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâții au arătat că administratorul SC H TV A. S., Jairo Nuez Rubio nu a justificat cheltuielile pe care le-a efectuat în numele societății, cu toate că în luna iunie 2011 pârâții i-au solicitat în mod expres să prezinte un raport detaliat cu privire la activitatea desfășurată. Mai mult, în luna decembrie 2010 administratorul societății a organizat o adunare generală a asociaților SC H TV A. S. în cadrul căreia s-a hotărât deschiderea unui punct de lucru în C. -N., str.Dorobanților nr.14-16, ap.38, adunare la care pârâții nu au fost convocați, neavând cunoștință despre aceasta și, mai mult decât atât, semnăturile pârâților au ost falsificate de către administratorul societății pentru a opera hotărârea la ORC
C., motiv pentru care pârâții au formulat plângere penală împotriva administratorului. De asemenea, pârâții au arătat că nu au existat niciodată discuții cu privire la deschiderea unui punct de lucru, cu atât mai mult cu cât această decizie ar fi generat costuri suplimentare pentru societate, iar la acel moment societatea încă nu genera nici un profit care să îi permită suportarea acestor costuri.
Pârâții au arătat că domnul Jairo Nuez Rubio, profitând de dubla sa calitate de administrator atât al SC H TV A. S., cât și al SC I. C. S., a încheiat la data de_ un contract de prestări servicii prin care SC I. C. DRL urma să presteze servicii de secretariat în favoarea SC H TV A. S., cu toate că pârâții nu au fost înștiințați cu privire la această decizie. Acest contract nu doar că generează cheltuieli suplimentare pentru societate, dar în plus este evident că aceste servicii nu puteau fi prestate de către o persoană juridică, contractul fiind încheiat cu scopul de a se sustrage bani din SC H TV A. S. .
Având în vedere că pârâții nu au fost încunoștințați despre activitatea societății și cooperarea cu administratorul acesteia devenea tot mai anevoioasă, acesta refuzând chiar să răspundă la telefon, pârâții au convocat în luna iunie 2011 o adunare generală în cadrul căreia urma să fie prezentat de către administrator un raport detaliat asupra activității desfășurate până la acel moment și să se hotărască schimbarea administratorului având în vedere lipsa de comunicare dintre asociați. Cu ocazia acestei adunări, administratorul societății le-a adus la
cunoștință pârâților existența unui contract încheiat cu SC BLOOMSTATION S., societate al cărei administrator este tot domnul Rubio și Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș cu privire la bunurile achiziționate de SC H TV A. S. . Astfel, administratorul societății, profitând de dubla calitate de administrator al SC H TV A. S. și SC BLOOMSTATION S. a încheiat la data de_ un contract de asociere în participațiune al cărui obiect îl constituia exploatarea în comun a unor aparate TV amplasate în saloanele de spital ale unității sanitare, contrat în cuprinsul căruia era stipulat faptul că aparatele TV aparțineau SC BLOOMSTATION S., fapt care nu corespunde realității.
Referitor la cererea reconvențională pârâții au arătat că potrivit art.222 din Legea nr.31/1990, instituția juridică a excluderii își găsește aplicarea în cazul societăților de persoane și a societăților mixte, deci în cazul acelor forme de societate comercială la care problema încrederii9 reciproce și a conlucrării se pune mai accentuat decât în cazul celorlalte forme societare. Într-o societate de persoane, cum este cazul în speță, încrederea reciprocă este premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor sociale. Pe scala intensității încrederii reciproce a asociaților, nivelul de satisfacere a obligației de affectio societatis este principalul indicator. Affectio societatis, caracter special al consimțământului cerut pentru încheierea unui contract de societate, trebuie păstrat pe întreg parcursul existenței societății, cu intenția de a colabora la derularea obiectivelor societare, iar respectarea rigorilor interesului societar trebuie observată pe toată perioada societății.
S-a arătat că deturnarea exercițiului drepturilor asociaților de la scopul lor personal se poate materializa într-o fraudă în dauna societății sau în folosirea semnăturii sau a capitalului social în interes personal de către asociatul administrator. Asociatul vinovat încalcă affectio societatis, adică obligația de fidelitate față de societate și față de ceilalți asociați, făcând raportul său juridic obligațional cu ceilalți asociați și cu societatea rezolubil.
A. sunt legați între ei printr-un complex de raporturi juridice, iar dacă unul dintre aceste raporturi este rezolubil iar celelalte pot fi menținute valabile atunci nu trebuie dispusă dizolvarea, ci excluderea asociatului vinovat, fără a afecta întregul lanț societar. Dizolvarea societății este o soluție excepțională și se pronunță numai în situații fără ieșire în care societatea este împiedicată să funcționeze, atunci când nu există alte soluții care să elimine criza, fără dispariția societății. lipsa lui affectio societatis nu conduce automat la dizolvarea societății, ci mai degrabă la excluderea sau retragerea asociatului care și-a pierdut intenția de a conlucra cu ceilalți asociați în aducerea la îndeplinire a obiectului societății. criteriul pe baza căruia instanța poate decide dacă societatea se menține în viață sau este dizolvată este acela al interesului social. Interesul social este, în primul rând, acela ca societatea să continue să existe. Dacă societatea funcționează, chiar în prezența unui conflict între asociați, soldat cu cererea de excludere din societate a unuia dintre ei și în condițiile în care ceilalți asociați sunt deciși să continue societatea, o dizolvare a societății pentru neînțelegeri grave între asociați nu se impune, singura măsură eficace pentru deblocarea acestor neînțelegeri este excluderea asociatului din societate.
S-a arătat că în prezenta cauză intenția de fraudare a asociatului SC I. C. S. este evident, raportat la toate actele și faptele pe care acesta le-a întreprins pe parcursul funcționării societății. astfel, în primul rând, societatea reclamantă, prin reprezentant legal, a încheiat cu SC H TV A. S., prin același reprezentant legal, un contract de prestări servicii pentru prestarea serviciilor de secretariat, deși aceste servicii nu erau benefice societății pârâte. Acest contract a fost încheiat în mod evident în frauda celorlalți asociați și în frauda societății, generând costuri suplimentare pentru societate. În al doilea rând, tot în frauda societății pârâte, între SC BLOOMSTATION S. al cărui asociat este tot SC I. C. S. și
este reprezentată tot de Jairo Nuez Rubio și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș a fost încheiat contractul de asociere în participațiune prin care SC BLOOMSTATION S. a montat întreg sistemul proprietatea SC H TV A. S. în cadrul spitalului, susținând că aceste televizoare îi aparțin. În plus, deschiderea punctului de lucru al ASC H TV A. S. a generat alte costuri suplimentare pentru societate, în condițiile în care orice profit generat de acest contract de asociere în participațiune trebuia să fie folosit în vederea stingerii debitului pe care societatea pârâtă o avea față de SC 12S INN. IO INDUSTRIAL I SERVEIS ELECTRONICS S.L. de la care achiziționase aparatele TV.
Prin completarea la întâmpinare depusă la dosar, pârâții au arătat că nu doresc dizolvarea SC H TV A. S. în considerarea faptului că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.227 din Legea nr.31/1990 care să permită dizolvarea acesteia pentru grave neînțelegeri între asociați. Astfel, textul de lege in baza căruia reclamanta a formulat cererea de dizolvare se refera la acele situații in care neintelegerile ivite intre asociații societății sunt de natura sa împiedice funcționarea societății, ceea ce nu se aplica cauzei de fata. Intre pârâți si asociatul
S.C. I. C. S. care a formulat cererea de dizolvare nu exista neintelegeri grave care sa determine dizolvarea societății, ci eventualele neintelegeri sunt in legătura cu administratorul JAIRO NUEZ RUBIO. Aspectele relevate atat în cuprinsul cererii de chemare in judecata cat si in cuprinsul întâmpinării formulate se refera la actele de administrare efectuate de unul dintre administratorii societății, domnul Rubio, nicidecum la neintelegeri existente intre asociații persoane fizice si asociatul persoana juridica. Mai mult decât atât, chiar reclamanta recunoaște acest lucru prin insasi cererea de chemare in judecata, discuțiile apărute intre asociați sunt in legătura cu modul in care este administrata societatea, hotarandu-se chiar schimbarea administratorului, pentru o mai buna funcționare a societății. Prin urmare, nu se poate susține ca hotărârea de schimbare a administratorului societății precum si notificarea acestuia de predare a documentelor contabile si actelor societății ar fi rezultatul neînțelegerilor dintre asociați, ci mai degrabă a neintelegerilor cu administratorul societății, motiv pentru care s-a si hotărât schimbarea acestuia.
S-a arătat că acțiunile care au fost învederate in cuprinsul cererii de chemare in judecata si in cuprinsul întâmpinării au fost efectuate de societate prin administratorul sau, care nu are si calitatea de asociat al societății, care sa justifice admisibilitatea cererii de dizolvare. Din actele depuse atât de către reclamanta cat si de către pârâți nu rezulta nici un moment faptul ca aceste neintelegeri se refera la asociați, ci la modul de administrare al societății de către unul dintre administratori, dar care nu este in măsura sa duca la dizolvarea societății ci eventual la antrenarea răspunderii administratorului pentru modul defectuos de administrare al societății. Intre cei patru asociați nu doar ca nu exista neînțelegeri care fac imposibila funcționarea societatii, ci mai mult decât atât, nu exista nici măcar dezacorduri referitoare la chestiuni de ordin personal. Ingreunarea funcționarii societății nu este rezultatul neintelegerilor dintre asociați, ci mai degrabă lipsa de diligenta a unuia dintre administratori, domnul Rubio, motiv pentru care s-a si luat hotărârea de a-1 schimba pe acesta din funcția de administrator.
Nici chiar reclamanta nu aduce argumente in susținerea cererii sale de dizolvare cu privire la neintelegerile dintre asociati, ci face referire chiar la neintelegerile cu administratorul societății, domnul Rubio, care sunt de natura sa duca la schimbarea acestuia din funcția de administrator si eventual la repararea prejudiciului cauzat societății prin lipsa de diligenta in administrare. Or, asa cum se știe, administratorul societății răspunde fata de societate chiar si pentru culpa cea masi ușoara in exercitarea mandatului sau.
Actele încheiate de domnul Rubio au fost efectuate de acesta in calitatea sa de administrator al societății si nicidecum ca urmare a unor discuții existente intre asociații societății asupra cărora aceștia sa nu fi căzut de acord.
Dizolvarea societății este o soluție excepționala si se pronunța numai in situații fara ieșire in care societatea este împiedicata sa funcționeze, atunci deci când nu exista alte solutii care sa elimine criza, fara dispariția societății. Legiuitorul este preocupat, din rațiuni economice si sociale, de menținerea in viata a societății, jurisprudenta trebuind sa dea curs acestor rațiuni. Or, in speța de fata, societatea funcționează in continuare, aceasta indeplininidu-si in continuarea obiectul de activitate prevăzut in actul constitutiv. Dovada acestui fapt este tocmai faptul ca bunurile achiziționate de societate se afla in continuare la Spitalul Clinic din Targu-Mures, fapt ce denota ca societatea isi indeplineste in continuare obiectul de activitate.
Mai mult decât atât, in practica si in doctrina s-a arătat in mod constant ca instanța poate respinge cererile de dizolvare, in situația in care societatea ar putea funcționa, atunci când unul dintre asociați sau grup de asociați dețin o majoritate care le-ar putea permite sa administreze societatea, cum este cazul de fata. In acest sens, s-a arătat că asociatii majoritari dețin un pocent de 75% din capitalul social, si, in plus societatea mai este administrata si de un alt administrator, prin urmare, aceasta majoritate, precum si existenta unui alt administrator permite funcționarea in continuare a societății.
In plus, s-a mai arătat in doctrina faptul ca un astfel de mecanism precum dizolvarea societății nu poate fi folosit ca mijloc de șantaj la adresa acționarilor majoritari, astfel incat instanțele au dreptul si obligația de a cenzura eventualul exercițiu abuziv al dreptului asociaților minoritari de a cere dizolvarea judiciara a societății. După cum se poate observa din chiar actul constitutiv al societății a cărei dizolvare se cere, asociatul care solicita dizolvarea deține 25 % din capitalul social, pe când asociații majoritari se opun cu toții dizolvării societății, aceasta soluție nefiind benefica pentru societate.
Mai mult decât atât, in practica s-a statuat ca alterarea relațiilor dintre asociați nu justifica pronunțarea dizolvării daca societatea ar putea funcționa totuși, in ciuda neînțelegerilor grave dintre asociați, ori de cate ori ar exista alte cai de soluționare a conflicului decât dizolvarea. Or, in cazul de fata este evident ca aceasta cale de soluționare a conflictului este data de schimbarea unuia dintre administratorii societății, in persoana domnului Rubio. Criteriul pe baza căruia instanța poate decide daca societatea se menține in viata sau este dizolvata este acela al "interesului social. Interesul social, este, in primul rând, acela ca societatea sa continue sa existe. Daca societatea funcționează, chiar in prezenta unui conflict intre asociați, soldat cu cererea de excludere din societate a unui dintre ei si in condițiile in care ceilalți asociați sunt deciși sa continue societatea, o dizolvare a societății pentru neînțelegeri grave intre asociați nu se impune. Singura măsura eficace pentru deblocarea activității societății este aceea a schimbării administratorului societății si eventual obligarea acestuia la repararea eventualelor prejudicii cauzate societății prin proasta administrare a acesteia, dar acesta nu echivalează cu neînțelegeri grave intre asociați, adică cu dispariția totala a lui affectio societatis, întrucât ceilalți asociați continua sa colaboreze in îndeplinirea obiectului de activitate al societății. Așa cum s-a arătat si cum rezulta fără echivoc din actele anexate, intenția de fraudare a administratorului este evidenta, raportat la toate actele si faptele pe care acesta le-a întreprins pe parcursul funcționarii societății, insa acest lucru nu este in măsura sa duca la dizolvarea societății.
Mai mult decât atât, faptul ca singurele divergente existente cu privire la funcționarea societății se refera strict la administratorul acesteia, domnul Rubio, se reflecta si in plângerile
penale formulate pe numele acestuia, pentru actele efectuate in calitate de administrator. Daca asociatul S.C. I. C. S. considera ca neînțelegerile avute cu administratorul societății sunt ireconciliabile, acesta are posibilitatea de a se retrage din societate, in conformitate cu dispozițiile art. 194 din Legea 31/1990, coroborate cu disp. art. 226 din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, având in vedere faptul ca actul constitutiv al societății nu conține prevederi cu privire la posibilitatea retragerii asociatului care nu este de acord cu modificarea actului constitutiv, acesta din urma se poate retrage din societate, in condițiile art. 226 din lege, respectiv doar cu acordul celorlalți asociați, sau prin hotărârea instanței, pentru motive temeinice.
Prin sentința civilă nr.503/_ a fost respinsă ca inadmisibilă cererea principală formulată de reclamanta SC I. C. S. în contradictoriu cu pârâții B. D. C., G. L.
P. M., R. D. M. și SC H TV A. S. și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâții B. D. C., G. L. P. M., R. D. M., în contradictoriu cu reclamanta SC I. C. S., fiind compensate cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr.10116/2012 pronunțată la data de 5 decembrie 2012 în dosarul nr._ al Curții de Apel C. a fost admis recursul declarat de reclamanta SC I. C.
S. împotriva sentinței civile nr.503/_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., sentință care a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 16 ianuarie 2013 sub nr._ *.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Societatea H TV A. S. este o societate cu răspundere limitată, constituită în anul 2010 având ca și asociați reclamanta SC I. C. S. și pârâții B. D. C., G. L. P.
M., R. D. M., fiecare asociat deținând 25% din capitalul social al acestei societăți. Așa cum au arătat părțile, inițial societatea a avut doi administratori, respectiv dl. Jairo Nuez Rubio și dl. G. L. P. M., însă începând cu luna mai 2011 între administratorul Jairo Nuez Rubio și asociații persoane fizice au început să existe divergențe cu privire la modul de administrare a societății, discuții care au culminat cu revocarea din calitatea de administrator al societății H TV A. S. a d-lui Jairo Nuez Rubio, reprezentant al asociatei SC I. C. S. .
Prin sentința civilă nr. 503/_ a Tribunalului Specializat C. s-a respins ca inadmisibilă atât cererea de dizolvare a societății cât și cererea reconvențională privind excluderea asociatei SC I. C. S., iar prin recursul declarat de către reclamantă s-a criticat doar soluția dată de către instanța de fond cu privire la cererea de dizolvare a societății, iar prin decizia civilă nr. 10116/2012 s-a admis recursul declarat de reclamantă și s-a casat sentința civilă nr. 503/_ a Tribunalului Specializat C. trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare, instanța de recurs a reținut faptul că dovedirea neînțelegerilor dintre asociați poate fi realizată doar prin intermediul administrării tuturor probelor necesare pentru justa soluționare a cauzei, suplimentarea probelor administrate cu proba interogatoriului care prezintă relevanță deoarece dizolvarea se solicită în considerarea unei conduite a asociaților. Având în vedere motivele care au stat la baza casării primei hotărâri a instanței de fond, raportat și la principiul disponibilității, raportat și la dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă și având în vedere faptul că instanța de fond nu este abilitată a lămuri întinderea și înțelesul deciziei instanței de recurs, în rejudecarea cauzei instanța a reținut că este sesizată doar cu privire la cererea principală vizând dizolvarea pârâtei SC H TV A. S.
.
Potrivit art. 227 alin.1 lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, societatea se dizolvă prin: … e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății. Potrivit acestei dispoziții legale, măsura dizolvării societății pentru lipsa lui affectio societatis reprezintă o măsură excepțională ce trebuie dispusă numai pentru apărarea interesului social și poate fi dispusă numai în măsura în care activitatea societății este blocată datorită modului în care funcționează organele sale de conducere, ori în cadrul SC H TV A. S., pârâții asociați B. D. C., G. L. P. M. și R. D. M.
, care doresc continuarea activității societății, dețin împreună 75% din capitalul social, putând lua în mod valabil decizii cu privire la activitatea și administrarea societății, cu atât mai mult cât asociatul G. L. P. M. este începând cu 21 iunie 2011 unicul administrator al societății.
Instanța achiesează susținerii reclamantei cum că între asociata SC I. C. S. prin reprezentantul acesteia Jairo Nuez Rubio, care deține 25% din capitalul social, și asociații B.
D. C., G. L. P. M. și R. D. M., care dețin împreună 75% din capitalul social, există neînțelegeri grave cu privire la modul de administrare al societății, fapt care reiese din interogatoriile administrate cu ocazia rejudecării, însă aceste neînțelegeri grave nu sunt suficiente pentru a se dispune dizolvarea societății, reclamanta în temeiul art. 1169 Cod civil, trebuind să facă dovada îndeplinirii în cauză și a celei de a doua condiții cumulative prevăzute de art. 227 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 31/1990, respectiv faptul că aceste neînțelegeri dintre asociați să împiedice funcționarea societății, ori în cauză această condiție nu a fost dovedită, deși dovada acesteia revenea reclamantei.
Astfel, având în vedere faptul că societatea este în funcțiune, având în vedere faptul că pârâții dețin 75% din capitalul social astfel încât în cadrul adunării generale a asociațiilor votul acestora este decisiv, voința organului colectiv de conducere a societății putând fi astfel adoptată, mai mult, unul din asociații pârâți care doresc continuarea societății este și unicul administrator al societății începând cu data de 21 iunie 2011 astfel încât poate conduce activitatea curentă a societății, sunt elemente suficiente pentru a duce la prezumția simplă că în ciuda acestor neînțelegeri societatea funcționează.
Susținerea reclamantei cum că pentru adoptarea unei hotărâri de natură a duce la modificarea actului constitutiv este nevoie de acordul unanim al tuturor asociațiilor nu este de natură a duce la concluzia că neînțelegerile dintre asociați conduc la împiedicarea funcționării efective a societății, căci asociatul nemulțumit fie se poate retrage din societate fie poate să fie exclus dacă acțiunile sau inacțiunile sale pot pune în pericol existența societății și nu sunt de natură a afecta funcționarea acesteia.
În ceea ce privește susținerea reclamantei cu privire la motivul de dizolvare pentru expirarea sediului social, instanța reține că acest motiv a fost invocată cu ocazia rejudecării cauzei în cadrul concluziilor scrise, ori acest motiv este inadmisibil, pe de o parte după casarea cu trimitere spre rejudecare părțile nu pot schimba temeiul juridic al cererii, raportat la dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte acest motiv a fost invocat după închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Față de cele de mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC I. C. S. în contradictoriu cu pârâții B. D. C., G. L. P. M. ,
R. D. M. și SC H TV A. S. cu privire la cererea de dizolvare a societății H TV
A. S. raportat la dispozițiile art. 227 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 31/1990, republicată cu modificările ulterioare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta SC I. C. S. căzând în pretenții va fi obligată să plătească pârâtului G. L. P. M. suma de 4.092 lei cu titlul de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial ( filele 73-74 dosar rejudecare și 109 dosar inițial).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC I. C. S., cu sediul procesual ales la S. "Herțeg & A. "; în C. -N., str. T. M., nr. 50, ap. 12, jud. C., în contradictoriu cu pârâții B. D. C., G. L. P. M., R. D. M. și SC H TV A. S., toți cu domiciliul procesual ales la SCA "B., B. și A. ";, în C. -N.
, str. B. N., nr. 5A, jud. C. .
Obligă reclamanta să plătească pârâtului G. L. P. M. suma de 4.092 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. G. A. B.
Red.CG/MM 7 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 26/2013. Dizolvare societate (registrul... | Sentința civilă nr. 579/2013. Dizolvare societate (registrul... → |
|---|
