Decizia civilă nr. 1178/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 1178/2013
Ședința publică din data de 04 februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta B. I. S.
R. PRIN I. S. R. SA A. - S. Z., împotriva sentinței civile nr. 3066 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Specializat C., în contradictoriu cu intimații SC I. SRL, SC I. SRL prin lichidator judiciar C.I.I. A. P. A., având ca obiect procedura insolvenței
- închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea lichidatorului judiciar al debitoarei, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.3066 din_ pronunțată în dosarul nr._
* al T. ui S. s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarea BC Intesa S. R. SA A., împotriva raportului final al lichidatorului desemnat al debitoarei SC I. SRL Z. F. C. -S. .
În temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a admis raportul final.
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC I. SRL Z.
F. C. -S. .
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea 85/2006 a descarcat pe lichidatorul judiciar A. P. A. de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea nr.85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentințe părților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarea a apreciat că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar este prematur întocmit apreciind că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 raportul final este supus aprobării judecătorului sindic după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, iar conform art. 122 alin. 1 la fiecare trei luni lichidatorul va prezenta un raport asupra fondurilor obținute din lichidare și încasarea creanțelor și un plan de distribuire între creditori, dar nici un astfel de raport nu a fost prezentat creditorilor.
A invocat totodată faptul că lichidatorul nu a întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență.
Consideră că raportul final are un caracter echivoc și incomplet întrucât nu cuprinde prezentarea întregii activități de lichidare cu prezentarea în concret a tutu-ror măsurilor luate pentru valorificarea bunurilor și recuperarea creanțelor.
Informațiile din raport sunt contradictorii cu cele menționate în bilanțul de lichidare.
Analizând obiecțiunile formulate judecătorul sindic le-a apreciat ca nefondate și le va respinge pentru următoarele considerente :
Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar nu este prematur întocmit apreciind că dispozițiile art. 129 alin. 1 sunt respectate în condițiile în care raportul final a fost supus aprobării judecătorului sindic după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, s-a întocmit raport asupra fondurilor obținute din lichidare și încasarea creanțelor și un plan de distribuire între creditori (contestat de aceeași creditoare) astfel că nu se poate susține că nici un astfel de raport nu a fost prezentat creditorilor.
In ceea ce privește susținerea că raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență nu a fost întocmit în mod amănunțit, instanța reține că raportul primar întocmit de lichidator a fost depus în ședința publică din 30 aprilie 2010, iar împotriva acestui raport contestatoarea nu a formulat contestație pentru a supune dezbaterii omisiunile lichidatorului cu privire la faptele ce au generat insolvența sau arătarea persoanelor care se fac vinovate de ajungerea debitorului în această situație. În această situație neexercitându-și dreptul la contestație în termen, creditoarea nu poate fi repusă în dreptul la ridicarea acestor obiecțiuni la momentul depunerii raportului final.
Potrivit dispozițiilor art. 129 din Legea 85/2006 "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului- sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului.";
Reținând că raportul întocmit de lichidator conține prezentarea modalității în care lichidatorul a procedat la transformarea în lichidități a bunului imobil aflat în patrimoniul falitei instanța apreciază că, raportul
întocmit se circumscrie prevederilor legale astfel că se vor respinge obiecțiunile formulate împotriva acestuia.
În temeiul art. 132 alin.2 din Legea 85/2006 instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registrul comerțului.
S-a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, conform art. 136 din Legea privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs BC INTESA S. R. SA solicitând admiterea recursului, casarea cu rejudecare, in baza art. 112 al.5
C.pr.civ, pentru ca instanta sa analizeze si sa prezinte motivele pentru care, a inlaturat sustinerile noastre privind caracterul
incomplet si echivoc al raportului final, iar în cazul în care se va considera ca nu se impune casarea cu rejudecare, solicită a se constata nelegalitatea sentintei si modificarea acesteia in sensul admiterii obiectiunilor la raportul final astfel cum acesta au fost formulate.
Considera ca nu sunt în prezent îndeplinite condițiile de închidere a procedurii prevazute de art. 132 alin. 2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, am criticat raportul final prezentat din urmatoarele considerente:
Cu privire la prematuritatea raportului final, arată că pana la momentul comunicarii raportului final (care cuprinde si informatii privind fondurile rezultate din valorificarea unui imobil ipotecat in favoarea bancii si o mentiune privind distribuirea catre subscrisa a unei sume), lichidatorul nu si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 21 alin. 1 coroborat cu art. 24 alin.1 din Legea nr.85/2006. Astfel, nu a întocmit si publicat in buletinul procedurilor de insolventa niciun raport privind activitatea sa, astfel ca persoanele indreptatite nu au avut posibilitatea de a lua la cunostinta despre acestea si de a isi exercita, daca considerau necesar, dreptul de a contesta masurile luate.
Lichidatorul nu a întocmit conform art.25 lit.a. raportul amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței prerniselor angajării răspunderii acestora, multumindu-se doar sa mentioneze ca administratorul statutar s-a prezentat la solicitarea lichidatorului judicicar si nu s-au savarsit fapte prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006, constand astfel că nu sunt motive de atragere a raspunderii administratorului.
În ceea ce privește caracterul incomplet si echivoc al raportului final, recurenta arată că raportul final nu cuprinde prezentarea intregii activitati de lichidare efectuata de lichidatorul judiciar, cu prezentarea in concret a tuturor masurilor luate pentru valorificarea bunurilor si recuperarea creantelor.
Prin raportul final si bilantul de inchidere nu se prezinta in concret situatia bunurilor (activelor) din patrimoniul debitoarei a creantelor de recuperat (si anume care e stadiul recuperarii acestora, daca sunt prescrise etc) cu documentele justificative aferente.
Informatiile cuprinse in raport sunt contradictorii cu cele de mentionate in bilantul de lichidare, astfel: conform bilantului, la data de_ suma datoriilor care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an era de
269.228 lei, iar la data de_ era O lei, iar in cazul datoriilor care trebuie platite intr-o perioada de pana la un an la data de_ cuantumul acestora era de 418.314 lei, la data de_ reducandu-se la suma de
242.247 lei, in conditiile in care in raportul final nu se face nicio mentiune privind o eventuala distribuire catre creditori, care sa justifice aceste diminuări.
Invederează următoarele motive de nelegalitate:
-Conform art.5
al.2
din
Legea
nr.85/2006,
administratorul/lichidatorul
judiciar
trebuie
sa
asigure
realizarea in
conditiile legii ale drepturilor creditorilor; ceea ce presupune realizarea tuturor actelor procedurale prevazute de legea speciala astfel incat sa se asigure optimizarea procesului de recuperare a creantelor creditorilor; Or, in acest caz, pana la raportul final (care include si informatii privind
valorificarea imobilului si o distruibuire de sume), lichidatorul nu a adus la cunostinta creditorilor nici un raport privind activitatea sa, pentru a permite acestora controlul sub aspectul oportunitatii, a masurilor intreprinse de acesta(conform art. 11 al.2 din Legea nr.85/2006). Din acest motiv, a solicitat prin obiectiuni completarea macar a raportului final cu detalii privind activitatea desfasurata de practicianul in insolventa.
Susține că raportul depus in instanta nu a fost publicat/notificat in Buletinul Procedurilor de Insolventa, desi conform art.7 din Legea nr.85/2006 comunicarea actelor de procedura se realizeaza prin Buletinul Procedurilor de Insolventa.Cum altfel ar putea fi asigurat scopul procedurii, daca activitatea administratorului/lichidatorului judiciar nu este adusa la cunostinta creditorilor (al caror mandatar de fapt este practicianul in insolventa).Mai mult, rapoartele prevazute de art. 21 se publica in extras in
Or, niciun raport nu a fost intocmit si publicat privind activitatea desfasurata si pentru care lichidatorul a fost remunerat din averea debitoarei.
Arată că raportul final cuprinde prea putine informatii privind activitatea desfasurata in decursul de aproape doi ani de zile, pentru ca creditorii sa poata verifica masurile intreprinse si sa le poata contesta in cazul in care acestea contravin intereselor acestora.
Învederează că potrivit art. 261 C.pr.civ, hotararea judecatoreasca trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
Mai mult, art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, garanteaza dreptul la un proces echitabil.
"Curtea Europeana a drepturilor omului a statuat in mod constant ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.1 din Conventie, inglobeaza, intre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor. Conventia nu doreste sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, iar acest drept nu poate trece drept efectiv decat daca observatiile sunt examinate riguros de instanta sesizata. Ca urmare, art. 6 implica in special in sarcina instantei obligatia de a examina efectiv mijloacele, argumentele si probele propuse de parti. Cu alte cuvinte, notiunea de "proces echitabil" cere ca o instanta interna care nu si-a motivat decat pe scurt hotararea, sa fi examinat cu adevarat problemele esentiale ce i-au fost supuse atentiei. (cauza Boldea contra Romaniei)" - Decizia nr. 83/C/2009 -R/_ pronuntata de Curtea de A. Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal - in dosar nr. 4833/83/C/2009/a1.
Analizând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Dreptul la un proces echitabil impune evident motivarea hotărârilor judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea
instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în
mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate". adică examinate propriu-zis de către instanta sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică. mai ales, în sarcina "tribunalului ", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. R., hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. R. (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre
judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată,
întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea subsemnatei de un veritabil acces la justiție. Raportându-ne la hotărârea atacată, se poate observa că instanta a luat în considerare argumentele pe care participanții la procedură le-au prezentat în susținerea pozițiilor procesuale exprimate.
Față de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente pe care le-a furnizat și față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, hotărârea instanței de fond nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, într-un alt caz (Pronina c. Ucraina, hot. din 18 iulie 2006), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, prin ignorarea completă a unei susțineri precise,
pertinente și importante a acțiunii reclamantei, instanțele interne și-au încălcat obligațiile ce le revin în baza art. 6 din Convenție. O bună administrare a justiției presupune că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează. Întinderea acestei obligații variază În funcție de natura deciziei și trebuie să se analizeze În lumina circumstanțelor fiecărei spețe" (cauza Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29 ; în același sens, cauza Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; cauza Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34; cauza Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Chiar și jurisprudența instanței supreme din R. se înscrie în aceeași orientare de criticare a motivării defectuoase. Astfel, în Decizia nr. 6814 din 3 decembrie 2004 a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a arătat că "În raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. pr. civ., hotărârea este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din cererile făcute prin acțiune, nu se examinează probele și nu se răspunde la toate apărările formulate de părți".
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea judecătorului sindic corespunde cerințelor art.261 C.pr.civ. precum și exigențelor CEDO, aceasta fiind motivată chiar dacă în cuvinte puține, susținerile contrare fiind nefondate.
Analiza recursului a relevat că motivele sunt nefondate în raport de modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de către administratorul judiciar și a împrejurării că în tot cursul procedurii nu a fost formulată în condițiile art.11 lit.i din Legea nr.85/2006 nici o contestație de către creditori, împrejurări în care ar fi putut fi evidențiate omisiunile despre care se face referire .
Aserțiunile recurentei referitoare la instituirea doar a unei facultăți în favoarea judecătorului sindic în acest context nu pot fi primite, norma fiind una imperativă așa cum corect a reținut și judecătorul sindic.
Susținerile recurentei referitoarea la posibilitatea utilizării fondului de lichidare prev. de art.4 alin.4 din lege executarea silită în condițiile art.126 sau atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere și de supraveghere sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în condițiile art.138 nu se bazează pe argumente, limitându-se la a face trimitere la alte posibilități de acoperire a cheltuielilor administrative, introducând o confuzie între cheltuielile de procedură și sumele care ar putea fi destinate acoperirii pasivului.
Creditoarea a susținut că lichidatorul judiciar nu a făcut o analiză de detaliu și completă a situației debitorului cât și asupra incidenței răspunderii administratorului statutar prevăzută de art. 138 din legea nr. 85/2006.
Rapoartele de activitate lunare au fost întocmite și depuse la dosar. Creditorii, în temeiul prevederilor art. 17 alin(l), lit. c) și alin. 6) din Legea nr. 85/2006, au dreptul să ia la cunoștință despre rapoartele lichidatorului judiciar, să le analizeze și, dacă este cazul, să facă contestații la acestea. Nici unul din creditorii cuprinși în tabelul definitiv de creanțe nu a făcut contestație cu privire la raportul lichidatorului.
Mai mult, raportul final întocmit de lichidatorul judiciar nu este prematur întocmit, dispozițiile art. 129 alin. 1 sunt respectate în condițiile în care raportul final a fost supus aprobării judecătorului sindic după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, s-a întocmit raport asupra fondurilor obținute din lichidare și încasarea creanțelor și un plan de
distribuire între creditori (contestat de aceeași creditoare) astfel că nu se poate susține că nici un astfel de raport nu a fost prezentat creditorilor.
Prin urmare, în mod corect a reținut judecătorul sindic că urmare a analizării obiecțiunilor formulate de către creditor raportului final s-a stabilit că sunt nefondate și le-a respins.
Recursul apare în consecință ca fiind nefondat nici unul din motivele de recurs invocate nefiind prezent astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta BC INTESA S. R. SA împotriva sentinței civile nr.3066 din_ pronunțată în dosarul nr._
* al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
M. S. C.
P.
A.
M. C. V.
D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.L. M.
| ← Decizia civilă nr. 5631/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 2450/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
