Decizia civilă nr. 1353/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1.1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1353/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a lut în examinare recursul formulat de contestatorul B. E., împotriva sentinței civile nr. 875/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1.1 al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu SC N. C. S., M. I. L. ADMINISTRATOR S. AL SC L. C., SC L. C. S. PRIN ADMINISTRATOR
J. CII B. L., SC V. R. S., A. F. P. B. M., SC M. I.
S., SC V. R. SA, având ca obiect procedura insolvenței contestație la tabelul definitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat H. Luțaș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul este timbrat.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 875/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș s-a admis în mod provizoriu contestația formulată de contestatoarea SC N. C. S. în contradictoriu cu intimatul C. DE I. B.
L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC L. C. S. .
S-a înscris în tot în mod provizoriu în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei SC L. C. S. creanța chirografară a contestatoarei SC N. C. S. în cuantum de 432.280 lei.
S-a respins ca nefondată excepția de tardivitate a contestației debitoarei, invocată de A. F. P. B. M. .
S-a respins contestația debitoarei SC L. C. S. formulată prin administrator special M. I. L. în contradictoriu cu intimatele SC V. R.
S., A. F. P. B. M., SC M. I. S., SC V. R. SA.
S-a respins cererea de repunere în termenul de contestație prevăzut de art.73 alin.2 din Legea nr. 85/2006, formulată de contestatorul B. E. .
S-a respins contestația la tabelul preliminar formulată de contestatorul B.
E. în contradictoriu cu C. DE I. B. L., în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC L. C. S. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, cu privire la contestația formulată de B. E., următoarele:
Prin încheierea nr. 2093 din_ pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr._ s-a deschis procedura generală de insolvență la cererea debitoarei SC L. C. S. și a fost numit administrator judiciar C.I.I. B. L. ; s-a stabilit termenul limită pentru depunerea declarațiilor de creanță la data de _ .
Notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei a fost publicată în B.P.I. nr. 5.660 din data de_ (f. 43 dosar nr._ /a1).
Tabelul preliminar a fost publicat în B.P.I. nr. 7.527 la data de _ (f. 14
- 16 dosar_ /a2).
Cererea contestatorului B. E. de înscriere a creanței în tabel a fost depusă în dosarul nr._ la data de _ (f. 44 - 46 dosar nr. _
/a1).
După cum se observă, contestatorul a depășit atât termenul de înscriere a creanței în tabel (art. 76 alin.1 din Legea nr. 85/2006) cât și de formulare a contestației prevăzută de art. 73 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Conform art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea părților precum și comunicarea oricărui alt act de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol "Prin excepție de la prevederile alin. 1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin.1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție,
aceea în care creditorii nu au putut fi identificați în actele contabile, predate de
către administratorii statutari ai debitoa rei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 art. 7
din Legea nr. 85/2006, procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a
fost publicată în Buletinul proced urilor de insolven ță.
În acest sens, administratorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei, a publicat notificarea în Buletinul procedurilor de insolvență astfel încât, s-a constatat că dispozițiile legale mai sus citate au fost respectate.
Nu are relevanță juridică că cel care a formulat contestația este un cetățean italian care nu mai are reședința în R. din anul 2009 întrucât dispozițiile art. 7 alin.1 teza II din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile speței; astfel, de vreme ce nu s-a putut identifica creditorul în documentele societății este evident că nu putea fi citat sau notificat în străinătate. Acesta, de vreme ce a contractat cu un comerciant de naționalitate română, avea obligația de a-și urmări creanța cu atât mai mult cu cât suma împrumutată trebuia restituită în 10 rate semestriale.
Cu alte cuvinte, această prezumție împotriva creditorilor care nu au putut fi identificați nu este arbitrară ci se bazează și pe culpa creditorilor nediligenți care au rămas în pasivitate.
În condițiile în care, în cazul concret dedus judecății, reprezentantul legal al debitoarei nu a predat actele contabile și nici lista creditorilor, administratorul judiciar a procedat la notificarea creditorilor prin Buletinul procedurilor de insolvență în vederea depunerii declarațiilor de creanță, în conformitate cu textul legal anterior enunțat.
În această situație, repunerea în termenul de declarare a creanțelor pentru înlăturarea sancțiunii decăderii poate fi dispusă doar în condițiile art. 103 Cod procedură civilă, prin dovedirea incidenței unei situații care mai presus de voința creditorului l-a împiedicat să respecte termenul comunicat prin notificare în BPI. Nici o probă nu a fost însă solicitată în acest sens, mai mult, contestatorul s-a mulțumit să afirme că a aflat întâmplător de la administratorul statutar al societății debitoare că aceasta este în insolvență; or, contestatorul putea cu ușurință să descopere că debitoarea este în insolvență dacă se interesa periodic de creanța sa care trebuia achitată în rate semestriale (f.44-47 dosar nr._ /a1).
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, rezultă cu evidență din dispozițiile art. 73 alin.2 respectiv,
76 din Legea nr. 85/2006. Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă sunt pe deplin aplicabile.
Într-o astfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor trei texte de lege (art. 73, art. 76 din Legea nr. 85/2006 și art. 103 Cod procedură civilă), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și aceasta împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii.
În raport de aceste considerente, judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termenul de contestația și a respins în consecință contestația la tabelul preliminar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B. E.
solicitând instanței de recurs ca în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 precum și cele ale art. 304 ind. 1, din Codul de procedură civilă, să dispună admiterea recursului modificarea în parte a sentinței atacate respectiv cu privire la soluționarea cererii de repunere În termen și a contestației formulate de recurentul-contestator B. E. și pe cale de consecință, admiterea cererii de repunere În termen și a contestației formulate de recurentul contestator, dispunând înscrierea acestuia în tabelul preliminar al creanțelor cu suma de
87.000 EURO conform declarației de creanțe formulată la data de_ în dosarul de insolvență al debitoarei S.c. L. C. S.R.L.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că judecătorul-sindic a aplicat gresit prevederile art. 7 alin. 1 teza a ii-a, art. 149 din legea 85/2006, art 40 din regulamentul (ce) nr. 1346/2000 si art. 15 din legea 637/2002.
Prin cererea de repunere în termen și contestația la tabelul preliminar recurentul a invocat încălcarea de către administratorul judiciar a dispozițiilor art. 7 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței potrivit cărora "comunicarea citatiilor, a convocarilor si notificarilor (ata de participantii la proces, al caror sediu, domiciliu sau resedinta se afla in strainatate, este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare" și a cerut judecătorului-sindic să dispună admiterea contestației și înscrierea recurentului cu suma de 87.000 EURO în tabelul
preliminar al creanțelor, constatând nu a fost notificat cu privire la deschiderea procedurii potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
În mod greșit judecătorul-sindic a stabilit că dispozițiile art. 7 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 85/2006 nu sunt aplicabile speței deoarece creanța recurentului nu a fost identificată de administratorul judiciar iar prezumția cunoașterii stării de insolvență îi aparține deoarece nu a fost un creditor diligent și a rămas în pasivitate.
Potrivit prevederilor art. 149 Legea nr. 85/2006 "dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial și ale Regulamentului (CE)_ referitor la procedurile de insolventă, publicat În Jurnalul Oficial al C. unitătilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000".
Potrivit articolului 40 din Regulamentul (CE) nr. 1346/ din 29 mai 2000 intitulat sugestiv" Obligația de informare a creditorilor" :
"(1) De indată ce s-a deschis o procedură de insolvență intr-un stat membru, instanța competentă din acel stat sau lichidatorul desemnat de aceasta îi va informa imediat pe creditorii cunoscuti care au reședinta obișnuită, domiciliul sau sediul social în celelalte state membre.
(2) Informarea, realizată prin transmiterea unei notificări individuale, include În special termenele limită, sancțiunile prevăzute în legătură cu aceste termene limită, organul sau autoritatea abilitată să inregistreze cererile de admitere a creanțelor și celelalte măsuri prevăzute. Notificarea indică și eventuala obligație a creditorilor cu creanțe garantate sau privilegiați de a înregistra cererea de admitere a propriilor creanțe. "
Potrivit prevederilor art. 15 alin. 1 din Legea 637/2002 "citarea creditorilor straini cunoscuti, precum si comunicarea si notificarea ORICARUI ACT DE PROCEDURA catre acestia se vor realiza in conditiile Legii nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioaretîn prezent Legea nr. 85/2006). Instantele vor dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru indeplinirea actelor respective de procedura și fata de creditorii straini cu adresa necunoscuta. "
Din interpretarea sistematică a actelor normative arătate mai sus, rezultă faptul că judecătorul-sindic a pronunțat hotărârea atacată cu greșita aplicare și interpretare a acestor legi sub următoarele două aspecte:
ÎN CE PRIVESTE TERMENUL DE DEPUNERE A CONT. ATIEI LA TABELUL PRELIMINAR:
În mod greșit judecătorul-sindic considerat recurentul-contestator ca fiind decăzut din termenul de depunere a contestației impotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei deoarece potrivit dispozițiilor legale susmenționate orice act de procedură trebuia comunicat potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 85/2006 respectiv conform art 87 pct. 8 din Codul de procedură civilă. Astfel termenul de contestație trebuia calculat de la data comunicării tabelului preliminar sau al refuzului înscrierii în tabel cu recurentul contestator și nu de la data publicării acestuia în BPI.
Ori, de la data la care recurentului-contestator i s-a comunicat respingerea ca tardivă a declarației de creanțe, contestația acestuia impotriva tabelului preliminar este formulată in termen.
ÎN CE PRIVESTE TERMENUL DE DEPUNERE A DECLARATIEI DE CREANTE:
Este evident că la baza situației juridice create stă culpa debitoarei aflate în insolvență care la data la care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței a depus la dosarul cauzei o lista incompletă a numelor si a adreselor creditorilor, îndeplinind cu rea-credință obligația instituită de art. 28 alin. 1 lit. c din Legea
nr. 85/2006 și nicidecum culpa creditorului cu domiciliul în străinătate așa cum greșit a apreciat judecătorul sindic.
Dacă s-ar admite ipoteza acreditată de judecătorul sindic ar insemna că toți creditorii cu sediul sau domiciliul în străinătate să cunoască limba română, să aibă un abonament permanent la Buletinul Procedurilor de I. și să verifice zilnic dacă împotriva vreunui creditor s-a deschis procedura insolvenței și care sunt termenele de depunere a declarațiilor de creanță. Ori tocmai pentru a evita o astfel de situație s-au edictat dispozițiile art. art. 7 alin. 1 teza a II-a, art. 149 din Legea 85/2006, art 40 din Regulamentul (ce) nr. 1346/2000 și art. 15 din Legea 637/2002.
Potrivit dispozițiilor art 723 alin. J din Codul de procedură civilă, drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege deci rezultă clar că la momentul când a cerut deschiderea procedurii și a depus o listă incompletă a creditorilor, debitoarea și-a exercitat ci rea-credință dreptul de a fi supus procedurii insolvenței.
Scopul depunerii unei liste incomplete a numelor si a adreselor creditorilor este instituit tocmai pentru ca acești creditori să participe la procedură iar nedepunerea listei sau depunerea incompletă împiedică participarea creditorilor la procedura concursuală reglementată de legea insolvenței.
Cu toate acestea, nu poate fi lăsată participarea sau neparticiparea unui creditor la procedură în funcție de conduita debitorului supus procedurii deoarece în acest mod procedura s-ar desfășura la discreția debitorului și acesta ar avea interesul să declare cât mai puțini creditori iar o astfel de abordare nu credem că este în spiritul legii insolventei.
Sancțiunea decăderii cuprinsă în art. 76 intervine exclusiv în ipoteza creditorilor care, potrivit legii, se prezumă că au avut știință despre declanșarea procedurii insolvenței și au lăsat să treacă termenul de înregistrare a creanței, nicidecum în cazul celor care, din motive neimputabile - respectiv, în situația în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin 1 teza a II-a - nu au cunoscut derularea acestei proceduri judiciare.
Pe de altă parte, chiar dacă contestatorul nu avea calitatea de creditor cunoscut la data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei, prin depunerea declarației de creante acesta a dobândit calitatea de creditor cunoscut de către administratorul judiciar și avea dreptul de a fi informat printr-o comunicare individuală.
Având obligația de a-l informa individual pe recurentul-contestator și nefiind îndeplinită această obligație de către administratorul judiciar, în mod greșit judecătorul-sindic a respins ca tardivă contestația acestuia și s-a reținut că este decăzut din dreptul de a declara creanța raportat doar la momentul publicării în BPI a notificării și a tabelului preliminar.
Având în vedere cele arătate mai sus solicită să se admiteți recursul astfel cum a fost formulat.
Analizând recursul declarat de către recurentul B. E. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar a publicat notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC L. C. S. în BPI nr.5660 din data de 16 mai 2011.
Deși data limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor a fost stabilită pentru 0_, recurentul a depus cererea sa de admitere a creanței cu încălcarea acestei limite procedurale, fapt care, în conformitate cu dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, atrage incidența excepției tardivității efectuării acestui act de procedura și decăderea acestei creditoare din drepturile prevăzute de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006: dreptul de a fi înscris în tabelul
creditorilor și de a dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură, dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.
Întrucât din probele administrate în cauză rezultă împrejurarea că recurentul nu a respectat termenul stabilit de către judecătorul sindic pentru depunerea cererii sale, în mod corect a respins contestația formulată.
Curtea observă că recurentul a formulat o cerere de repunere în termen susținând că nu a putut formula cererea de admitere a creanței întrucât nu a fost notificată în condițiile art.61 alin.1 din LPI.
Potrivit art.7 alin.3 teza II- a din Legea nr.85/2006, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. 1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență. În consecință, în speță operează prezumția legală relativă potrivit căreia de la data publicării în BPI toți creditorii debitoarei au luat cunoștință de termenele stabilite conform art. 61-62 din Legea nr. 85/2006 de judecătorul sindic.
O eventuală distincție între creditorul nenotificat care nu se regăsește pe lista predată de debitoare și creditorul nenotificat ca urmare a nepredării vreunei liste de către debitoare, nu poate fi reținută ca întemeiată deoarece, pe de o parte, în speță se aplică principiul conform căruia acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face iar pe de altă parte notificarea conform Codului de procedură civilă este un act unilateral întocmit de lichidatorul judiciar care produce efecte doar în ceea ce privește destinatarul său. Efectuarea sau neefectuarea de către lichidatorul judiciar a actului juridic al notificării celorlalți creditori (potențial înscriși în lista prezumtiv predată de debitor) conform Codului de procedură civilă nu profită și nu dăunează creditorului notificat în niciun fel.
Prin urmare, întrucât data limită pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor a fost nesocotită, ipoteza normei legale din art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este întrunită, iar excepția tardivității efectuării acestui act de procedura și decăderea acestei creditoare din drepturile prevăzute de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/sunt întemeiate.
Este adevărat că prezumția legală instituită prin dispozițiile art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 este una relativă, creditorul având posibilitatea de a solicita repunerea în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanțelor, în conformitate cu dispozițiile art. 103 C.proc.civ.
Dar, întrucât cererea de repunere în termen are drept unic motiv absența unei notificări individuale în condițiile Codului de procedură civilă, Curtea reține că simpla absență a unei notificări din partea administratorului/ lichidatorului judiciar în condițiile C.proc.civ. nu justifică, prin sine însăși, repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței, deoarece această absență este suplinită de formalitatea publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
În aceste cereri este necesar ca creditoarea, conform art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., să dovedească existența unei împrejurări mai presus de voința sa care să o fi împiedicat în mod obiectiv să ia cunoștință de notificarea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei publicată electronic și disponibilă gratuit prin simpla accesare a paginii web a Buletinului Procedurilor de I. www.buletinulinsolventei.ro.
În ceea ce privește dispozițiile Regulamentului CE 1346/2000 referitor la procedurile de insolvență invocat de recurentă, Curtea constată că aceste
dispoziții sunt reluate în Legea nr. 85/2006, neputând atrage o concluzie distinctă, în condițiile în care se vorbește despre notificarea creditorilor cunoscuți, ipoteză care nu est aplicabilă în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de B. E., împotriva sentinței civile nr. 875/_, pronunțată în dosarul nr._ /a1.1 al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
R. -R. D.
Judecător,
L. U.
Judecător,
M. D.
G. ,
M. T.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: A. S.
| ← Sentința civilă nr. 2168/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 1636/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
