Decizia civilă nr. 152/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
DECIZIE CIVILĂ Nr. 152/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea apelului declarat de debitoarea SC B. V. S. împotriva sentinței civile nr. 1966 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C. având ca obiect procedura insolvenței deschiderea procedurii simplificate.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Ghere V. în substituire și în reprezentarea intereselor apelantei-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 100
de lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se
află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
C. ea, din oficiu verificându-și competența în temeiul art. 131 din NCPC, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul apelantei depune înscrisuri și solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii simplificate. În susținere se prezintă istoricul societății și se relevă că apelanta nu mai desfășoară activitate din anul 2012, nu intenționează să desfășoare activitate comercială iar administratorul, care se află în detenție nu a mai avut nicio relație cu societatea din anul 2011, intrarea în insolvență reprezentând o soluție. Se mai arată că nu există datorii acumulate față de bugetul statului.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin încheierea civilă nr. 1.969 din_, pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoarea SC B. V. S. T., reprezentată de administrator statutar Moga Dumitru I. . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin raportare la dispozițiile art. 27 coroborate cu prevederile art.
28 din Legea nr. 85/2006, debitoarea este îndreptățită să formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolvenței în condițiile în care dovedește faptul că se află în stare de insolvență, prevederile art. 27 alin.1 impunând în sarcina debitoarei formularea cererii în termen de maximum 30 de zile de la apariția acestei stări.
Prin raportare la dispozițiile art. 28, cererea se impune a fi însoțită de urmatoarele acte: a) bilantul certificat de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii; b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate; c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide,
scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta; d) o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive; e) o lista a activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada de observatie; f) contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii; g) o lista a membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita; h) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pana la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezuma ca debitorul este de acord cu initierea procedurii simplificate; i) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are in vedere pentru reorganizarea activitatii; j) o declaratie pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau un certificat de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive; k) o declaratie pe propria raspundere autentificata de notar sau certificata de avocat, din care sa rezulte ca nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infractiuni prevazute in Legea concurentei nr. 21/1996 si ca administratorii, directorii si/sau asociatii nu au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in Legea nr. 21/1996, in ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii; l) un certificat de admitere la tranzactionare pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
Anexat cererii de deschidere a procedurii debitoarea a depus la dosarul cauzei bilanțul prescurtat la data de_, contul de profit și pierdere la aceeași dată, formularul 30, situația activelor imobilizate, balanța de verificare aferentă perioadei _
-_, precum și declarația privind bunurile pe care le deține persoana juridică și conturile prin care își rulează fondurile, situația obiectelor de inventar, o declarație privind numele și adresa creditorilor prev. de art.28 alin.1 lit. c, declarația privind plățile și transferurile patrimoniale efectuate în ultimele 120 de zile anterioare formulării cererii, precum și extrasul de cont de la ING BANK MV Amsterdam, Sucursala București, aferente perioadei_ -_ .
A fost depusă și o declarație privind intenția de a intra în procedura simplificată și o declarație pe proprie răspundere conform căreia debitoarea nu a mai fost supusă procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006 în ultimii 5 ani.
În conformitate cu prev. art.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, debitoarea era obligată să facă dovada faptului că se află în stare de insolvență, întrucât scopul procedurii instituite de prevederile legii insolvenței, astfel cum este reglementat de art.2, îl constituie instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Pentru dovedirea stării de insolvență debitoarea a susținut faptul că ar avea o creanță de achitat către o societate din Germania, CLT HANDELS GMBH Berlin, care ar fi emis în sarcina sa o factură pro forma nr.1/_ în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare între cele două persoane juridice în baza căruia debitoarea i-ar fi înstrăinat cantitatea de 24 tone de catozi de cupru. S-a mai reținut că societatea germană i-a achitat contravaloarea întregii mărfi în avans și că în urma unor raporturi derulate cu terțe persoane juridice în sarcina debitoarei s-ar fi născut obligația de a restitui suma achitată cu titlu de preț.
Judecătorul sindic a apreciat că susținerile debitoarei nu sunt dovedite în nici un fel, nefiind făcută dovada pretinsului contract încheiat cu societatea din Germania, a faptului plății și respectiv încasării sumei substanțiale de 172. 440 euro cu titlu de avans pentru întreaga marfă în condițiile în care se susține că marfa nu a fost livrată,
după cum nu s-a făcut nici dovada faptului că debitoarea ar fi avut raporturi comerciale cu societatea din Serbia, căreia i-a achitat, la rândul său, o sumă în valută și că marfa nu a fost livrată din culpa terței societăți comerciale.
Nu s-a dovedit de către debitoare faptul că datorează vreo sumă de bani unor persoane juridice străine sau altor debitori, în condițiile în care prevederile art. 27 statuează asupra obligației debitoarei de a formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței în maxim 30 de zile de la data la care a apărut starea de insolvență. Drept urmare, judecătorul sindic a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că debitoarea înregistrează datorii scadente față de persoana juridică din Germania, pe care este în imposibilitate de a le achita cu fondurile bănești disponibile.
Mai mult decât atât, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către debitoare, contul de profit și pierderi, balanța de verificare aferentă perioadei_ -_, reiese faptul că debitoarea deține în conturi la bănci în lei suma de 599, 89 lei și în devize, adică în valută, suma de 89. 400,95, totalul sumelor înscrise în contul casa și contul în bănci ridicându-se la suma de 90. 359,16 în lei și valută. Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic a considerat că debitoarea nu a făcut dovada stării de insolvență pretinsă, cu atât mai mult cu cât o factură pro forma pretins a fi emisă de o persoană juridică nu dă naștere unor obligații în sarcina beneficiarului, creanța neavând un caracter cert, lichid și exigibil.
Simplele susțineri ale debitoarei nu pot fi luate în considerare fiind nedovedite, scopul procedurii nefiind acela de a permite intrarea în insolvență a unor persoane juridice care intenționează să se pună la adăpostul legii insolvenței pentru a se sustrage de la plata unor obligații. Scopul pentru care legiuitorul a reglementat procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 este acela de a facilita redresarea persoanelor juridice aflate într-o reală stare de insolvență și de a asana mediul economic, urmând ca persoanele juridice aflate în mod real în imposibilitate de a-și achita datoriile scadente cu disponibilitățile bănești să beneficieze de dispozițiile legale. Concluzionând, judecătorul sindic a apreciat că debitoarea nu a făcut dovada faptului că se află în stare de insolvență și că nu mai poate face față datoriilor certe, lichide și exigibile cu disponibilitățile bănești, astfel cum a pretins debitoarea prin cererea introductivă.
Față de considerentele mai sus reținute, cererea debitoarei a fost respinsă ca fiind nefondată, nefăcându-se dovada stării de insolvență pe care debitoarea se impunea a o face, chiar și în condițiile în care cererea este formulată la solicitarea acesteia și nu se impune a se face dovada valorii prag prevăzută în cuprinsul disp. art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, debitoarea S.C. B. V. S.R.L. T. a declarat apel
, solicitând admiterea acestuia, în principal, anularea încheierii atacate, iar în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în anul 2011, în urma unor înțelegeri cu CLT HANDELS GMBH Berlin, a emis o factură pro forma cu nr. 001/_, având ca obiect vânzarea către societatea din Germania a unei cantități de 24 tone de catozi de cupru, care a fost plătit în avans, respectiv suma de 172. 440 euro de către CLT HANDELS GMBH Berlin.
Apelanta a mai menționat că a achiziționat de la o firmă din Serbia cantitatea de 24 tone de catozi de cupru pentru care a achitat 266.930, 80 USD, echivalentul a
167.413 euro și că i-au fost livrate doar 19.986 tone în valoare de 200. 429, 60 USD, restul prețului plătit de debitoare fiindu-i restituit. Apoi, a mai arătat debitoarea, din informațiile obținute de la administratorul societăți din Germania Fisher Zdenco a reieșit faptul că marfa a fost livrată către o terță persoană juridică ENILO GMBH Berlin, fără ca aceasta să achite contravaloarea și că ar urma să facă o compensare între cele trei societăți comerciale.
Ulterior, arată debitoarea, administratorul său a fost arestat de autoritățile germane, iar în cursul anului 2012 debitoarea a fost contactată de o persoană care i-a solicitat să-i returneze diferența de 27.730, 32 USD, echivalentul a 20.869 euro.
În aceste condiții, debitoarea susține că în speță există argumente pentru admiterea apelului, respectiv pentru intrarea sa în procedura simplificată a insolvenței, pe de o parte pentru că din punct de vedere scriptic ENILO GMBH Berlin, o firmă de tip fantomă, îi datorează suma de 203.427, 50 USD și că nu există nici o șansă de recuperare a acestei sume, iar pe de altă parte, datorează către CLT HANDELS GMBH Berlin suma de 172. 440 euro, bani de care nu dispune și nu are nici o șansă să-i obțină.
Analizând apelul formulat din perspectiva motivelor invocate, C. ea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Instanța de apel în concordanță cu prima instanță apreciază la rândul său că apelanta nu a făcut dovada faptului că datorează cu caracter cert, lichid și exigibil o sumă de bani unei societăți comerciale din Germania iar în consecință nu sunt îndeplinite condițiile esențiale pentru deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei. Starea de fapt expusă de către apelantă este confuză și contradictorie, iar probele administrate nu pot justifica într-o manieră pertinentă necesitatea deschiderii procedurii de insolvență față de pretinsa debitoare.
Astfel, așa cum a reținut prima instanță, debitoarea a susținut faptul că ar avea o creanță de achitat către o societate din Germania, CLT HANDELS GMBH Berlin. Această societate ar fi emis în sarcina apelantei reclamante o factură pro forma nr.1/_ în urma încheierii unui contract de vânzare-cumpărare între cele două persoane juridice în baza căruia debitoarea i-ar fi înstrăinat cantitatea de 24 tone de catozi de cupru. Apelanta susține și prin calea de atac declarată că societatea germană i-a achitat contravaloarea întregii mărfi în avans și că în urma unor raporturi derulate cu terțe persoane juridice, una din Serbia și alta din Germania, în sarcina debitoarei s-ar fi născut obligația de a restitui suma achitată cu titlu de preț.
Susținerile debitoarei nu sunt dovedite în nici un fel, nefiind făcută dovada pretinsului contract încheiat cu societatea din Germania, a faptului plății și respectiv încasării sumei substanțiale de 172. 440 euro cu titlu de avans din partea C.L.T. Handels Gmbh Berlin. Dimpotrivă, potrivit înscrisurilor depuse în probațiune și la dosarul instanței de apel, suma de 172.440 euro a fost încasată de către reclamanta apelantă de la o persoană fizică, Dimitrijevic Bogi, din contul personal al acestuia (f. 9 dosar apel). Nu există vreo dovadă că plata a fost făcută de către această persoană în numele unei societăți comerciale și nu în nume personal, așa câ dovada plății nu poate proba în vreun fel nașterea unei datorii a apelantei față de C.L.T. Handels Gmbh Berlin.
Mai mult, marfa care trebuia pretins livrată către C.L.T. Handels Gmbh Berlin a fost facturată către o altă societate comercială cu denumirea ENILO Gmbh Be3rlin, fără ca între aceste două societăți comerciale de naționalitate germană să fie probată existența vreunei legături (f. 24 dosar apel), un argument în plus pentru caracterul confuz și insuficient probat al pretinselor raporturi contractuale din care s-a născut o pretinsă datorie a apelantei față de CLT Handels Gmbh Berlin. Ca și argument suplimentar insuficient și nedovedit apelanta susține că un pretins reprezentant al creditoarei din Germania insistă telefonic pentru recuperarea sumei de 20.869 euro, suma mult nai mică decât cea pretins datorată așa cum a fost invocată prin cererea de chemare în judecată - 172.440 euro.
În aceste condiții nici instanțe de apel nu poate reține existența unei datorii certe, lichide și exigibile a apelantei față de o societate din Germania care să justifice deschiderea procedurii de insolvență a apelantei.
Mai mult, așa cum a reținut și prima instanță din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către debitoare, contul de profit și pierderi, balanța de verificare aferentă perioadei_ -_ (f. 7-14 dosar fond), reiese faptul că debitoarea deține în
conturi la bănci în lei suma de 599, 89 lei și în devize, adică în valută, suma de 89. 400, 95, totalul sumelor înscrise în contul casa și contul în bănci ridicându-se la suma de 90. 359,16 în lei și valută.
Scopul pentru care legiuitorul a reglementat procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 este acela de a facilita redresarea persoanelor juridice aflate într-o reală stare de insolvență și de a asana mediul economic, urmând ca persoanele juridice aflate în mod real în imposibilitate de a-și achita datoriile scadente cu disponibilitățile bănești să beneficieze de dispozițiile legale. Apelanta nu a făcut dovada că se află în această situație și că nu mai poate face față datoriilor certe, lichide și exigibile cu disponibilitățile bănești, astfel cum a pretins prin cererea introductivă.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 480 C.p.c. instanța va respinge apelul declarat de debitoarea S.C. B. V. S.R.L. T. împotriva încheierii civile nr. 1.969 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de debitoarea S.C. B. V. S.R.L. T. împotriva încheierii civile nr. 1.969 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
A.
A. I. D.
P.
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: C. C. .
| ← Decizia civilă nr. 8211/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 3607/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
