Decizia civilă nr. 3490/2013. Cererea debitorului. Faliment, procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3490/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Judecător S. Al H. Judecător M. B. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent D. G. A F.
P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 223/_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., privind și pe intimat SC A. & B. S., intimat SC A. & B. S. PRIN LICHIDATOR J. N. V. I., intimat O. DE PE L. TRIBUNALUL SĂLAJ, având ca obiect cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5 închiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 21 martie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 223 din 16 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC
A. &B. S. Z. și radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art.136 din legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul judiciar N. V. I. de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art. 135 din Legea nr.85/2006, s-a dispus notificarea prezentei sentințe părților.
S-a stabilit salariul lichidatorului/administratorului judiciar la suma de
1.500 lei + TVA la care s-a adăugat suma de 40 lei cheltuieli de lichidare, ce se vor plăti din contul de lichidare al UNPIR, constituit conform art.4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că la data de_ lichidatorul judiciar N. V. I. desemnat să administreze
procedura insolvenței debitorului SC A. &B. S. Z. a depus la dosar raport final prin care a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului și neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare;
Procedura concursuală a fost deschisă prin Încheierea civilă nr. 452/C din data de_ și s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a constată că notificarea a fost publicată și în ziar, conform art. 61 alin.3 din Legea privind procedura insolvenței, astfel că în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei hotărâri, creditoarea D. G. A F. P. S. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., recurenta susține că instanța de fond în mod greșit a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că nu mai sunt bunuri si creditorii nu avansează sume pentru continuarea procedurii.
Recurenta menționează că debitoarea nu a depus la unitatea fiscală nici un bilanț contabil încă de la înființare și până în prezent, iar începând cu luna aprilie 2009, nu a depus nici declarații fiscale, aplicându-i-se în acest sens amenzi contravenționale la Legea nr. 83/1991 precum și a O.G. nr. 92/2003 republicată privind C.pr.fisală, dar despre aceste constatări lichidatorul nu a făcut nicio mențiune în raportul final depus instanței.
Așa fiind, recurenta consideră că a fost imposibilă formularea unor eventuale acțiuni în anulare a unor operațiuni comerciale făcute în paguba unora dintre creditori precum și cunoașterea situației unor eventuale bunuri de natura activelor imobilizate sau a activelor circulante materiale, a căror valorificare ar fi putut acoperi pasivul patrimonial sau o parte din acesta.
De asemenea, din verificările lichidatorului judiciar a reieșit faptul că debitoarea nu mai deține în patrimoniul bunuri, înstrăinarea actelor nefiind evidențiată în contabilitatea societății, astfel că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 82/1991. Mai mult, din rapoartele de activitate ale lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dinte fapta ilicită, culpabilă a administratorului și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia. În baza acestor aspecte, creditoarea arată că a formulat cerere de antrenare a răspunderii administratorului în dosarul nr._ /a1.
Intimatul N. V. I. a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului
întrucât în speță nu sunt incidente dispozițiile art.
138 din Legea nr. 85/2006, neputându-se dovedi că intrarea debitoarei în insolvență a fost determinată de săvârșirea unei din faptele limitativ prev. de dispozițiile invocate.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, astfel cum au fost acestea modificate prin OUG nr.173/_, statuează că în orice stadiu al procedurii prevăzute de legea insolvenței dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii.
Așadar, legiuitorul a instituit o normă imperativă care obligă judecătorul sindic să pronunțe o hotărâre de închidere a procedurii, în ipoteza inexistenței
2
bunurilor în patrimoniul debitoarei sau a insuficienței fondurilor necesare continuării procedurii.
Legiuitorul a apreciat că în măsura în care, din cauza lipsei fondurilor, scopul procedurii insolvenței enunțat de dispozițiile art. 2 din cuprinsul Legii nr. 85/2006 nu mai poate fi atins, continuarea procedurii devine contrară interesului economic general.
În cazul de față, judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 131 din legea privind procedura insolvenței de vreme ce niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii, iar în patrimoniul debitoarei nu a fost identificat nici un bun a cărui valorificare să fi permis susținerea cheltuielilor pe care le presupunea continuarea procedurii colective.
Nici aserțiunea că lichidatorul judiciar nu și-ar fi îndeplinit întocmai atribuțiile legale și nu ar fi efectuat demersuri suficiente pentru a identifica persoanele responsabile de starea de insolvență nu poate fi primită cât timp creditoarea nu a formulat nicio contestație împotriva modului în care lichidatorul judiciar a înțeles să își îndeplinească obligațiile.
Prin raportul asupra cauzelor și a împrejurărilor care a condus la apariția stării de insolvență, lichidatorul a identificat motive obiective ce au determinat incapacitatea debitoarei de plata a creanțelor certe și exigibile. Acestea nu se circumscriu faptelor enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, singurele care pot fundamenta o acțiune în răspundere împotriva foștilor administratori statutari.
În situația în care creditoarea deținea date despre persoana responsabilă de starea de insolvență a debitoarei avea posibilitatea să formuleze în nume propriu o cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale, dat fiind că deține calitatea de creditor al procedurii (creanta sa permitand formularea demersului judiciar invocat). Exercițiul dreptului prevăzut la art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 este lăsat de altfel de legiuitor la latitudinea creditorilor, ca remediu procesual pentru ipoteza în care titularul principal al acțiunii în răspundere a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută de art. 138 alin. (1)din lege.
Recursul apare în consecință ca fiind nefondat nici unul din motivele de recurs invocate nefiind prezent, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P.
, împotriva sentinței civile nr. 223 din 16 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de creditoarea D. G. A F. P. S.
, împotriva sentinței civile nr. 223 din 16 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 martie 2013.
PREȘEDINTE,
-A. N.
JUDECĂTOR,
AL H.
JUDECĂTOR,
B.
3
GREFIER,
B.
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: L. M. .
4
| ← Încheierea civilă nr. 82/2013. Cererea debitorului. Faliment,... | Încheierea civilă nr. 1963/2013. Cererea debitorului.... → |
|---|
