Sentința civilă nr. 5482/2013. Cererea debitorului. Faliment, procedura insolvenței

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ

Dosar nr._ /a1 Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5482

Ședința publică din 25 noiembrie 2013

Completul compus din:

Judecător-sindic: L. M. Grefier: C. A.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de reclamanta DS în prezent D.G.R.F.P. C. -Napoca - A.J.F.P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., împotriva pârâtului B. D., cu domiciliul în com. Băbeni, sat C., nr. 107, jud. S., având ca obiect angajarea răspunderii administratorului de la debitoarea SC K. L. SRL Z. .

Procedura îndeplinită, soluționarea cauzei făcându-se fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință din 18 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

JUDECĂTORUL-SINDIC,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de_ creditoarea D.

S. a solicitat obligarea administratorilor SC K. L. SRL Z. la plata creanței DS reprezentând obligații fiscale în sumă de 9.562 lei.

Apreciază că sunt întrunite prevederile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 întrucât potrivit Raportului Final depus de către lichidatorul judiciar in dosarul de faliment a debitoarei S. K. L. SRL Z. rezultă faptul că nu au fost identificate elemente de antrenare a răspunderii administratorului, aceasta neidentificând nici o persoană vinovată care să intre sub incidența art. 138 din Legea nr.85/2006.

Învederează instanței că, din obligațiile fiscale totale în sumă de 12.094 lei datorate de societate, suma de 257 lei reprezintă rețineri la sursă, după cum urmează: 42 lei impozit din veniturile din salarii, 90 lei CAS asigurați, 13 lei șomaj asigurați, 112 lei sănătate asigurați.

Așa cum rezultă din evidența unității fiscale, începând cu anul 2010 debitoarea nu a mai depus situațiile financiare semestriale și anuale obligatorii conform Legii nr.82/1991 (bilanț și balanță contabilă) iar începând cu luna martie 2010 aceasta nu mai depune nici declarații fiscale.

Învederează că, potrivit ultimului bilanț contabil depus de societate la _

, aceasta are evidențiate creanțe in suma de 12.252 lei, iar lichidatorul nu precizează în Raportul Final depus la dosarul cauzei, ce măsuri au fost întreprinse pentru încasarea acestor creanțe.

Astfel, având in vedere că nu se cunoaște cu exactitate situația reală a patrimoniului debitoarei întrucât debitoarea nu a mai întocmit bilanțul contabil și

având în vedere că debitoarea nu a ținut evidența contabilă conform prevederilor legale, fapta se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006.

În probațiune creditoarea a depus contul de profit și pierdere, bilanțul la _

, fișa sintetică totală copia P.V. de contravenție (f.3-21).

Prin întâmpinare lichidatorul desemnat al debitoarei a solicitat respingerea acțiunii formulate arătând că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Față de cererea de angajare a răspunderii materiale, inaintată de DGFP S. , împotriva administratorului B. D., solicită ca prin sentința ce se va pronunța să se respingă cererea de angajare a răspunderii materiale, ca nefondată pentru urmatoarele:

Creditoarea DGFP S. a fost înscrisă atât in tabelul preliminar, cât și cel definitiv al creanțelor, cu creanța în cuantum de 12.094 lei, solicitată de aceasta prin cererea de admitere a creanței.

Administratorul statutar al societății, B. D. a pus la dispoziția lichidatorului actele de constituire a societății, precum și bilanțurile contabile încheiate de debitoare la_ și_, așa cum reiese și din raportul întocmit de lichidator în baza art.25, lit. a, înregistrat la Tribunalul Sălaj în data de_ .

Din analiza bilanțului contabil depus la_ rezulta că debitoarea avea urmatoarea situatie: active imobilizate - Olei

  • stocuri - 0 lei

  • creanțe - 12.252 lei

  • casa și conturi - 10 lei

In urma analizei situatiei activului și pasivului societății de la înființare și până la data încetării activității (_ ), a constatat că aceasta nu a deținut active imobilizate și a desfășurat activitate o foarte scurtă perioadă de timp.

Din analiza documentelor societății și din declarația administratorului societății a constatat că societatea nu mai desfașoară activitate din anul 2010. Datorita instalării crizei economice și a concurenței mari în domeniul de activitate desfășurat de debitoare, respectiv Transporturi rutiere de mărfuri, începând cu anul 2010, societatea nu a mai făcut față datoriilor către bugetul de stat, cu cheltuielile salariale, materiale, combustibili, etc. societatea defășurindu-și activitatea cu o mașina închiriată.

Clienții debitoarei fiind în principal persoane fizice, neavind încheiate cotracte ferme cu aceștia, nu a mai reușit încasarea sumelor datorate de aceștia.

Creanțele neîncasate provin din activitatea desfășurată în anul 2009, creanțe prescrise la data deschiderii procedurii de faliment.

Din examinarea cererii formulate, a înscrisurilor depuse în scop probator instanța reține următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 197/C/_, s-a admis cererea debitoarei SC K.

L. SRL Z., și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar lichidator judiciar C. I. .

In procedură a depus declarație de creanță: DGFP S. pentru suma de

12.094 lei, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul creanțelor debitoarei (f.34).

Cererea formulată de această creditoare urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:

Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de: dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență; caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi; subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă.

Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului. El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor.

Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.

Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară ,legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului .

Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.

Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.

Instanța reține că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.

Creditoarea și-a întemeiat acțiunea avizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților pe prevederile art. 138 lit. d din Legea insolvenței, care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea, fără a arăta cum a fost cauzată astfel starea de insolvență a debitoarei sau în ce măsură a contribuit la

încetarea de plăți fapta pârâtului de a nu se conforma obligațiilor legale de a depune situațiile financiare anuale și semestriale.

Lichidatorul judiciar a învederat atât prin întâmpinarea depusă cât și prin raportul cauzal întocmit faptul că i-au fost predate documentele contabile.

În ceea ce privește creanțele neîncasate specifică că acestea provin din activitatea desfășurată în anul 2009, nu s-a reușit încasarea sumelor datorate de clienții persoane fizice cu care nu au fost încheiate contracte ferme, la data deschiderii procedurii creanțele fiind prescrise.

Pentru aceste considerente acțiunea formulată va fi respinsă ca nefondată. Pentru aceste motive,

În numele L E G I I

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată DS în prezent D.G.R.F.P.

C. -Napoca - A.J.F.P. S., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud. S., pentru obligarea pârâtului B. D., cu domiciliul în com. Băbeni, sat C., nr. 107, jud. S., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 12.094 lei.

Definitivă și executorie.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2013 la sediul instanței.

Judecător-sindic,

Grefier,

L. M.

C.

A.

Red. L.M./_

Dact.C.A./_ /6 ex.

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 5482/2013. Cererea debitorului. Faliment, procedura insolvenței