Decizia civilă nr. 4100/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a8
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4100/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de MOISĂ B. -E. în calitate de administrator special al debitoarei SC A. P. S. împotriva încheierii civile nr. 4639/_ pronunțată în dosarul nr._ /a8 al T. ui Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC N. P. S., SC A. P. S. PRIN LICHIDATOR J.
F. I. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată rec imp Sent 4639/2012 dep de MOISA B. E. .
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_, prin fax se înregistrează din partea recurentei - note de ședință prin care se solicită amânarea judecării cauzei, în temeiul art.156 alin.1 C. pr. civilă, întrucât există posibilitatea încheierii unei tranzacții.
C., după deliberare, respinge cererea de amânare a judecării cauzei, întemeiată pe dispozițiile art.156 alin.1 C. pr. civilă reținând în motivare că, în conformitate cu dispozițiile art.156 alin.1 C. pr. civilă amânarea judecării cauzei, întemeiată pe dispozițiile sus amintite se face o singură dată; în condițiile în care o astfel de cerere de amânare, întemeiată pe dispozițiile art.156 alin.1 C. pr. civilă, a fost încuviințată la termenul de judecată anterior.
Instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A,
Prin încheierea civilă nr. 4639/_ pronunțată în dosarul nr._ /a8 al
T. ui Specializat C.
s-a admis excepția inadmisibilității contestației formulate de administratorul special MOISA B. E. al debitoarei S.C. A. P. S. împotriva raportului de activitate nr. 3/_ întocmit de administratorul judiciar
F. I. S. al debitoarei S.C. A. P. S., invocată de administrator judiciar. S-a respins, ca inadmisibilă contestația formulată de administratorul special MOISA B. E. al debitoarei S.C. A. P. S. împotriva raportului de activitate nr. 3/_ întocmit de administratorul judiciar F. I. S. al debitoarei S.C.
A. P. S.
S-a admis cererea formulată de administratorul judiciar.
S-a dispus intrarea în faliment în procedură simplificată a debitoarei S.C. A.
P. S., și confirmă în calitate de lichidator judiciar pe F. I. S., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus dizolvarea debitoarei S.C. A. P. S., J_ .
S-a dispus notificarea, de către lichidator a intrării în faliment tuturor creditorilor notificați conform art. 61 din Legea nr. 85/2006, debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii, precum și aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 109 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de _
, sala 249, ora 8,00.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că prin raportul de activitate nr. 32/_ depus la dosar la_, administratorul judiciar F. I.
S. al debitoarei S.C. A. P. S. a solicitat judecătorului sindic să dispună intrarea în faliment a debitoarei, în condițiile art. 107 alin. 1 lit. D din Legea nr. 85/2006, arătând în motivare că a notificat debitoarea la sediul social cu privire la deschiderea procedurii de insolvență și a solicitat administratorilor acesteia să îi pună la dispoziție documentele prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006, dar cu toate că reprezentanții debitoarei au luat cunoștință de această obligație, documentele nu au fost prezentate.
Ca urmare, s-a arătat că debitoarea se încadrează în condițiile art. 1 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006 întrucât, deși notificată, nu a prezentat documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a) - f) și h) (filele 250-251, vol. III).
Între timp, executarea hotărârii prin care a fost deschisă procedura insolvenței împotriva debitoarei a fost suspendată în urma formulării recursului împotriva acesteia, respectiv începând cu_ și până la_ (filele 101 și 123, vol. V).
Prin raportul de activitate nr. 3/_ întocmit de administratorul judiciar F.
I. S. al debitoarei S.C. A. P. S., s-a solicitat judecătorului sindic să dispună intrarea în faliment a debitoarei, arătându-se în motivare că sunt îndeplinite condițiile art. 1 alin. 2 lit. c pct. 4 și art. 1 lit. d și f din Legea nr. 85/2006 (filele 124-130, vol. V). Astfel, administratorul judiciar a arătat că în datele de_ și_ reprezentanții săi s-au prezentat la sediul social al debitoarei, constatând că aceasta nu desfășoară activitate la sediul declarat și nu au fost identificați reprezentanții acesteia.
În ce privește excepția inadmisibilității contestației formulate de administratorul special MOISA B. E. al debitoarei S.C. A. P. S. împotriva raportului de activitate nr. 3/_ întocmit de administratorul judiciar F. I.
S. al debitoarei S.C. A. P. S., invocată de administrator judiciar, judecătorul sindic a reținut că aceasta este întemeiată, fiind admisă.
În acest sens, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, "debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar";.
Totodată, conform prevederilor art. 54 din același act normativ, administratorului judiciar îi revine obligația ca în termen de maxim 20 de zile de la desemnarea sa, să întocmească și să supună judecătorului sindic "un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observație din procedura generală";, prin care să indice dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. 2 și în consecință trebuie să fie supus procedurii simplificate, urmând ca judecătorul sindic să supună această propunere dezbaterii părților într-o ședință publică și să dea o sentință, după ascultarea părților
interesate, prin care să aprobe sau să respingă concluziile raportului supus dezbaterii.
În consecință, față de aceste dispoziții legale, judecătorul sindic a reținut că prin raportul prevăzut de art. 54 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 nu se iau măsuri de către administratorul judiciar care să poată fi contestate în condițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Dimpotrivă, prin raportul prevăzut de art. 54 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006 se formulează doar o propunere, care trebuie să fie supusă dezbaterii părților în ședința publică și asupra căreia urmează să se pronunțe judecătorul sindic.
În aceste condiții, judecătorul sindic a reținut că este inadmisibilă contestația formulată împotriva raportului prevăzut de art. 54 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, prin care s-a propus trecerea debitoarei în procedura simplificată a
falimentului, astfel că a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația formulată de administratorul special MOISA B. E. al debitoarei S.C. A. P. S. împotriva raportului de activitate nr. 3/_ întocmit de administratorul judiciar F. I.
S. al debitoarei S.C. A. P. S.
În schimb, judecătorul sindic a reținut că față de dispozițiile art. 54 alin. 3 și 4 din Legea nr. 85/2006, administratorul special își poate exprima poziția față de propunerea administratorului judiciar de trecere a debitoarei în procedura simplificată a falimentului, urmând ca poziția și susținerile acestuia să fie avute în vedere la soluționarea cererii astfel formulate de către administratorul judiciar.
Astfel, judecătorul sindic a reținut că a fost contestată de către administratorul special al debitoarei incidența dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. c pct. 4 și art. 1 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006.
În ce privește incidența prevederilor art. 1 alin. 2 lit. f din același act normativ, invocată de către administratorul judiciar în susținerea propunerii formulate de către acesta prin raportul de activitate nr. 3/_ întocmit de administratorul judiciar F. I. S. al debitoarei S.C. A. P. S., nu au fost însă formulate apărări de către administratorul judiciar. Acest text de lege se referă la acei "debitori care și-au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptățiți să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege";.
Judecătorul sindic a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 1 alin. 2 lit. f din Legea nr. 85/2006 în ceea ce o privește pe debitoarea S.C. A. P. S. ,
întrucât aceasta a formulat contestație în condițiile art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 față de cererea creditoarei S.C. N. P. S. de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, ce a făcut obiectul dosarului de față, cerere ce a fost admisă, fiind respinsă contestația debitoarei, prin sentința civilă nr. 223/2012 pronunțată de T. Specializat C. la_ în acest dosar.
Or, potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, "dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară";.
În consecință, a constatat că debitoarea se află în situația prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. f teza ultimă din Legea nr. 85/2006, aceasta nefiind îndreptățită să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de această lege. Totodată, față de prevederile art. 33 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a constatat că nici creditorii debitoarei și nici administratorul judiciar al acesteia nu și-au exprimat intenția de a depune un plan de reorganizare în termenul prevăzut la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 60 alin. 2 din același act normativ.
De asemenea, judecătorul sindic a reținut că pentru deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei este suficient ca aceasta să se afle în una din situațiile prevăzute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, împrejurare ce a rezultat din prevederile art. 54 alin. 2 din același act normativ.
Prin urmare, constatându-se că debitoarea se află în situația prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. f teza ultimă din Legea nr. 85/2006, nu se mai impune verificarea întrunirii condițiilor și a dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. c pct. 4 și art. 1 alin. 2 lit. d din Legea nr. 85/2006, invocate de către administratorul special.
Verificând însă susținerile părților în acest sens, judecătorul sindic a reținut că debitoarea nu a depus actele prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a - f și h în termenul fixat prin sentința civilă nr. 223/2012 pronunțată de T. Specializat C. la_ în acest dosar, prin care s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii. Chiar având în vedere faptul că executarea acestei din urmă hotărâri a fost suspendată în urma formulării recursului împotriva acesteia, respectiv începând cu_ și până la_ (filele 101 și 123, vol. V), tot s-a observat că debitoarea nu a depus actele prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. a - f și h conform solicitării administratorului judiciar, dar aceasta a depus totuși aceste acte ulterior.
În ce privește împrejurarea că la două date apropiate în timp,_ și _
, debitoarea nu desfășura activitate la sediul declarat, judecătorul sindic a reținut că aceasta nu justifică prin ea însăși concluzia că sediul debitoarei nu mai există sau nu mai corespunde adresei din registrul comerțului, aplicarea unei prezumții simple în acest sens fiind împiedicată de apărările administratorului special și de depunerea de către acesta a unor dovezi privind efectuarea de plăți după data deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Luând în considerare cererea formulată de administratorul judiciar și constatând faptul că debitoarea îndreptățită să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 85/2006, și nu a depus actele prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. 1-f și h din același act normativ, în termenul prevăzut de lege, în baza disp. art. 54 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 a fost încuviințată propunerea formulată de către administratorul judiciar și s-a dispus, în temeiul art. 107 lit. D raportat la art. 1 alin. 2 lit. d și f din același act, normativ intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei S.C. A. P. S., iar în baza disp. art. 107 alin.2 lit. c din Legea nr. 85/2006, a confirmat în calitate de lichidator judiciar pe F. I. S., care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 25 din Legea nr.85/2006.
În baza art. 107 alin.2 din același act normativ, a dispus dizolvarea societății debitoare.
În temeiul art. 109 alin.1 din Legea nr. 85/2006 a dispus notificarea de către lichidator a intrării în faliment a creditorilor notificați, debitoarei și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru efectuarea mențiunii, precum și aducerea la îndeplinire a prevederilor art. 109 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
S-a stabilit termen pentru examinarea stadiului procedurii pentru data de _
, ora 8.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC A. P. S. prin administrator special MOISĂ B. -E.
solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea propunerii administratorului judiciar de deschidere a procedurii falimentului în forma simplificată față de debitoarea S.C. A. P. S.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin încheierea civilă nr.4639_ pronunțată de T. Specializat C. în dosarul sus-menționat judecătorul - sindic a admis propunerea administratorului judiciar al S.C. A. P. S. de intrare în faliment în procedură simplificată a societății debitoare.
Prin aceeași încheiere, judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă contestația formulată de subsemnata recurentă împotriva raportului
administratorului judiciar prin care a propus intrarea societății debitoare în procedură simplificată.
Totodată, judecătorul sindic a confirmat în calitate de lichidator judiciar pe administratorul judiciar al debitoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a apreciat că sunt incidente în speță prevederile art.33 alin.2 raportat la art. l alin.2 lit. f din Legea nr.85/2006, analizând totodată, fără a le reține incidența în cauză, și prevederile art. l alin.2 lit. c pct.4 și ale art. l alin.2 lit. d din același act normativ.
Apreciază că hotărârea astfel pronunțată este netemeinică și nelegală, pentru considerentele pe care le va expune în continuare.
Criticile pe care înțelege să le aducă hotărârii recurate vizează, pe de o parte, admiterea propunerii de intrare a debitoarei în procedură simplificată, iar pe de altă parte, confirmarea lichidatorului judiciar de către judecătorul sindic.
Soluția de admitere a propunerii de intrare în procedură simplificată este nelegală din cauza greșitei interpretări a prevederilor art. l alin.2 lit. f și ale art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Reamintește că prin raportul de activitate nr.3 /_, la pct.6 din raport, administratorul judiciar a formulat propunerea de deschidere a procedurii falimentului în formă simplificată față de societatea debitoare.
În susținerea poziției sale, administratorul judiciar a adus ca argumente două împrejurări, și anume: nepredarea documentelor contabile și a situațiilor financiare ale societății debitoare către administratorul judiciar și inexistența activității comerciale la sediul declarat.
Instanța a apreciat că anterior oricărei analize a susținerilor și argumentelor invocate de administratorul judiciar, trebuie reținută în speță aplicabilitatea
prevederilor art.33 alin.2 din legea insolvenței, care, coroborate cu prevederile art. l alin.2 lit. f din același act normativ, ar constitui în sine singura condiție formală pentru care ar fi admisibilă propunerea de intrare în procedură simplificată.
Raționamentul instanței de fond pleacă de la premisa, și aici intervine grava eroare de interpretare a normei de drept reținute, că odată ce contestația formulată de societatea debitoare împotriva cererii de deschidere a procedurii a fost respinsă, debitorul nu mai este îndreptățit să beneficieze de procedura reorganizării.
Textul de lege reținut de judecătorul sindic ca temei al admiterii propunerii de intrare în procedură simplificată este art. l alin.2 lit. f, aspect nepus în discuția părților, normă care prevede că procedura simplificată se aplică debitorilor aflați în tare de insolvență "care și-au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptățiți să beneficieze de procedura de reorganizare prevăzută de prezenta lege".
Judecătorul sindic face o gravă confuzie între două noțiuni distincte, cu reglementări și efecte total diferite în cadrul procedurii, respectiv noțiunea de "persoană îndreptățită să beneficieze de procedura reorganizării" și aceea de "persoană îndreptățită să propună un plan de reorganizare".
Trebuie observat că prima noțiune se referă întotdeauna la debitor, întrucât "beneficiul" procedurii reorganizării în cadrul procedurii insolvenței se răsfrânge asupra acestuia, în calitate de subiect al procedurii, iar cea de-a doua noțiune include și alte categorii de participanți la procedură (administrator judiciar și/sau creditori).
Este evident că, din punct de vedere al logicii juridice, cele două noțiuni se află într-o relație de tip parte - întreg.
Prin raportare strictă la persoana debitorului, în considerarea tuturor condițiilor legale prevăzute de legea insolvenței, se poate constata că toți debitorii care pot propune un plan de reorganizare sunt și îndreptățiți să beneficieze de procedura reorganizării, însă nu toți debitorii îndreptățiți la procedura reorganizării
sunt îndreptățiți să propună un plan de reorganizare. Astfel, pot exista debitori care deși nu sunt îndreptățiți să propună plan de reorganizare, fie pentru că li s-a respins contestația împotriva cererii de deschidere, fie pentru că se află în situațiile prevăzute de art.30 ori de art.94 alin.4 din lege, sunt îndreptățiți totuși să beneficieze de procedura reorganizării, dacă administratorul judiciar sau creditorii formulează un plan de reorganizare.
În considerarea celor mai sus arătate, revenind raționamentul judecătorului sindic, reamintim că art.33 alin.2 din legea insolvenței prevede că: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. Dacă debitorul contestă starea de insolvență, iar contestația sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară".
În acest context, arătă că persoanele care pot propune un plan de reorganizare sunt, potrivit art.94 alin. 1 raportat la art.33 alin.4 din lege:
debitorul (în anumite condiții prevăzute de lege),
administratorul judiciar, sau
creditorul ori creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă și-au exprimat intenția de a depune un plan de reorganizare în termenul legal.
Prin urmare, în procedura generală a insolvenței, debitorul nu este singurul îndreptățit să propună un plan de reorganizare.
Cu toate acestea, în mod greșit, în hotărârea pronunțată judecătorul sindic analizează doar în considerarea persoanei debitorului calitatea de persoană îndreptățită să propună un plan de reorganizare, restrângând astfel în mod nejustificat cerințele reglementate de legea insolvenței.
Apreciază că judecătorul sindic ar fi trebuit să analizeze dacă ceilalți participanți la procedură și-au exprimat intenția de a propune un plan de reorganizare, ori dacă procedura, astfel cum s-a derulat până la acest moment, le-a permis celorlalte categorii de persoane îndreptățite să formuleze o asemenea propunere.
Respingerea contestației debitorului împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu reprezintă o condiție suficientă pentru excluderea acelui debitor de la aplicabilitatea normelor privind reorganizarea judiciară.
În mod limpede, nu aceasta a fost intenția legiuitorului atunci când a indicat în mod expres categoriile de participanți la procedură și condițiile în care aceștia pot contribui la "salvarea" debitorului aflat în insolvență prin propunerea și susținerea unui plan de reorganizare.
Dacă a accepta raționamentul judecătorului sindic, atunci legea insolvenței ar fi reglementat în mod expres ca pe un caz de sine-stătător de intrare direct în procedură simplificată situația debitorului a cărui contestație la cererea de deschidere a procedurii a fost respinsă.
Având în vedere argumentele prezentate mai sus, apreciază că debitoarea avea calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de procedura re organizării, însă nu avea dreptul de a propune un plan de reorganizare.
În altă ordine de idei, trebuie să sublinieze faptul că judecătorul sindic a analizat temeiurile indicate de administratorul judiciar pentru propunerea de intrare în faliment în procedură simplificată, însă nu le-a reținut ca și temei pentru soluția de admitere a propunerii, apreciind că acestea nu subzistă.
În acest sens, s-a reținut, pe de o parte, că administratorul special a depus actele solicitate de administratorul judiciar, chiar dacă cu întârziere, iar pe de altă parte, că societatea debitoare a derulat activitate, aspect justificat cu înscrisurile depuse în probațiune care atestă efectuarea de plăți în perioada suspendării efectelor sentinței de deschidere a procedurii.
Având în vedere cele reținute de instanță, care confirmă poziția exprimată de debitoare prin administratorul special, se ridică, firesc, o întrebare legată de temeiurile care au stat la baza propunerii formulate de administratorul judiciar, de intrare în procedura simplificată. Mai este întemeiată această propunere a administratorului judiciar?
Răspunsul corect este nu, propunerea administratorului judiciar nu mai este întemeiată.
Pe cale de consecință, dacă propunerea de intrare în faliment nu este
întemeiată, iar raționamentul judecătorului sindic este greșit, atunci singura soluție care se impune în cauză este cea a respingerii propunerii de intrare în faliment în formă simplificată, motiv pentru care apreciază că și recursul este întemeiat sub acest aspect.
Soluția de confirmare a lichidatorului judiciar este greșită, întrucât nu există o confirmare a acestuia din partea adunării creditorilor.
La termenul din_, recurentă, atât în calitate de administrator special, cât și în numele societății debitoare, a ridicat în fața judecătorului sindic problema legitimității administratorului judiciar numit provizoriu de instanță odată cu deschiderea procedurii insolvenței.
A arătat cu acea ocazie că până la acel moment poziția administratorului judiciar nu fusese confirmată de adunarea creditorilor, întrucât de la data primei adunări a creditorilor, în_, dată la care s-a prorogat discutarea confirmării sau înlocuirii administratorului judiciar, nu a fost convocată nicio altă adunare având acest punct pe ordinea de zi.
Administratorul judiciar nu a fost confirmat de creditori până la data deschiderii procedurii simplificate, deși avea obligația să se supună votului prin convocarea unei adunări generale a creditorilor.
Judecătorul sindic, sesizat cu această împrejurare, nu a dispus nicio măsură în sarcina administratorului judiciar, dimpotrivă, l-a confirmat prin sentința atacată.
Soluția este greșită, întrucât astfel se legitimează o atitudine de nesocotire a prevederilor legale de către administratorul judiciar, ceea ce contravine total atât literei, cât și spiritului legii.
Prin hotărâre a pronunțată, judecătorul are obligația de a sancționa abaterile de la normele sau conduita impusă de lege, asigurându-se că până la momentul pronunțării hotărârii a luat toate măsurile necesare pentru a împiedica perpetuarea unei situații defavorabile pentru părțile implicate în proces.
Chiar dacă sub semnata nu manifest un interes nemijlocit în ceea ce privește administratorul judiciar numit în cauză, judecătorul sindic ar fi trebuit, în virtutea rolului activ, să se asigure că activitatea acestuia este legitimată de ceilalți participanți la procedură, respectiv creditorii.
Este drept că rămâne la aprecierea creditorilor dacă înlocuiesc sau nu administratorul judiciar numit provizoriu de către instanță, însă administratorul judiciar provizoriu are obligația de a convoca o adunare a creditorilor în care să pună în discuție poziția sa în procedură, obligație a cărei încălcare atrage sancțiuni procedurale.
Judecătorul sindic nu doar că nu a sancționat pasivitatea administratorului judiciar în condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006, dar l-a și confirmat, legitimând astfel o situație de vădită încălcare a legii.
O soluție echitabilă pentru toți participanții la procedură ar fi fost aceea de a pune în vedere administratorului judiciar să obțină confirmarea poziției sale în cadrul unei adunări a creditorilor, urmând ca abia apoi să se pronunțe cu privire la confirmarea acestuia ca și lichidator.
Și sub acest aspect recursul este întemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acestuia.
Intimata S.C. N. P. S. a formulat concluzii scrise
prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041C. reține următoarele:
Prin raportul de activitate nr. 3/_ administratorul judiciar a propus intrarea debitoarei în procedura de faliment sub forma simplificată reținând incidența disp. art. 1 alin.2 lit. c pct. 4 precum și art. 1 lit. d și f din Legea nr. 85/2006, instanța a admis cererea administratorului judiciar, iar prin hotărârea recurată a dispus intrarea debitoarei în procedura de faliment simplificată reținând în esență că nu au fost prezentate actele contabile prevăzute de disp. art. 28 lit. a-f din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut prin hotărârea de deschidere a procedurii.
Debitoarea prin administrator special, prin cererea de recurs a susținut că deși acesta nu putea formula un plan de reorganizare, legea acordă altor persoane îndreptățite dreptul de a propune un astfel de plan și prin urmare instanța avea obligația de a analiza dacă celelalte persoane îndreptățite de a depune un plan de reorganizare și-au exprimat o astfel de intenție.
Este bine cunoscut faptul că un plan de reorganizare se realizează într-un termen legal și în baza unor documente contabile cât și acte din care să rezulte o desfășurare a activității care să conducă la stingerea pasivului. Din actele dosarului rezultă că în perioada aprilie 2012-septembrie 2012 efectele sentinței de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoare au fost suspendate, perioadă în care aceasta continuându-și activitatea a înregistrat datorii către creditori, înstrăinând o mare parte din activele societății, acordând cu împrumut către societățile afiliate, sume cu care putea fi stinsă o parte din masa credală. Tot în această perioadă creditorii FARMEXPERT DCI SA și MEDIPLUS S. au executat silit debitoarea pentru creanța înscrisă la masa credală.
Susținerea debitoarei că s-au mai achitat din creanțe înscrise în tabelul preliminar nu pot fi reținute întrucât nu sunt confirmate de probe în acest sens, singura creanță stinsă în totalitate fiind cea a creditoarei FARMEXPERT DCI SA prin executare silită.
C. reține mai apoi că în speță debitoarea se află în situația prevăzută la art.
54 alin.1-5 din Legea nr. 85/2006. Raportul privind cauzele care au determinat insolvența a fost depus și înregistrat la dosar la data de_, iar niciunul dintre creditori nu și-au anunțat intenția de a propune un plan de reorganizare. Așadar la nici o adunarea a creditorilor nu rezultă că aceștia și-au manifestat intenția de a propune un plan de reorganizare în timp ce activitatea de înstrăinare a activelor societății face astfel imposibilă continuarea unei activități profitabile și prin care să poată fi achitat pasivul. Mai mult decât atât prin raportul prezentat la data de_ administratorul judiciar a arătat că debitoarea nu desfășura activitate la sediul declarat și nu au fost identificați reprezentanții acesteia.
Prin urmare soluția pronunțată de judecătorul sindic cât privește excepția inadmisibilității contestației formulate de administratorul special al debitoarei împotriva raportului de activitate nr. 3/_ întocmit de administratorul judiciar este corectă câtă vreme prin acest raport nu au fost luate măsuri de către administratorul judiciar care să poată fi contestate în condițiile art. 21 alin.2 din Legea nr.85/2006. Dimpotrivă acesta este raportul prev. de art. 54 alin. 1 și 2 din Legea nr.85/2006 și prin care s-a formulat doar o propunere ce trebuia să fie suspusă dezbaterii în ședința publică și asupră căreia să se pronunțe judecătorul sindic.
Cu toate acestea reținând disp. art. 54 alin. 3 și 4 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a analizat susținerile administratorului special cu privire la incidenta disp. art. 1 alin.2 lit. f din același act normativ. Astfel în mod corect s-a reținut că debitoarea a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii formulată de creditoarea SC N. P. S. în condițiile art. 33 alin.2 ce a făcut obiectul dosarului nr._ al T. ui Specializat C., contestație ce a fost respinsă. Așa fiind, potrivit textului de lege sus menționat acesta nu mai are dreptul să solicite reorganizarea judiciară fiind incidente dispozițiile art. 1 alin.2 lit. f teza ultimă din Legea nr. 85/2006. În plus din actele dosarului s-a constat că nici creditorii debitoarei și nici administratorul judiciar al acesteia nu și-au exprimat intenție de a depune un plan de reorganizare în termenul prev. la art. 59 alin.1, respectiv art.60 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
Referitor la confirmarea lichidatorului judiciar, C. reține că în mod corect s- a făcut aplicarea disp. art. 107 alin. 2 lit. c din Legea nr.85/2006 în sensul că: " prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment …c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea în calitatea de lichidator al administratorului judiciar desemnat conform art. 19 alin.2 sau art. 34 după caz";.
Având în vedere că a fost desemnat un administrator judiciar în conformitate cu disp. art., 19 alin.2 din Legea nr. 85/2006 hotărârea judecătorului sindic este temeinică și legală.
Pentru toate aceste considerente, C. constată că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, așa încât recursul formulat urmează a fi respins potrivit art. 312 alin. 1 C. proc. civ. de la 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de debitoarea SC A. P. S. prin administrator special MOISĂ B. -E. împotriva sentinței civile nr. 4639 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
.
C.
PREȘEDINTE,
I. DP A. -I.
JUDECĂTORI, A.
GREFIER,
M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond: V. L. Oros
| ← Sentința civilă nr. 2563/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 6301/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
