Decizia civilă nr. 1670/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1670/2013
Ședința publică din data de 11 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: C. P. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de B.
R., împotriva sentinței civile nr. 1132 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimații F.
Z. și SC I. S. B., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
În data de_, intimata SC I. S. prin reprezentant ales a trimis la dosarul cauzei prin fax, chitanța ce atestă plata onorariului avocațial.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1132 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis cererea de intervenție, accesorie, formulată de intervenientul F. Z., în interesul pârâtei SC I. S., Nr.ORC J_, CUI RO 24349564 .
S-a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul B.
R. împotriva pârâtei SC I. S., pentru deschiderea procedurii insolvenței; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea civilă nr.1268 din_ pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. _
, s-a respins ca neîntemeiată cererea înaintată de executorul judecătoresc Androensi V. n D. și formulată de creditorul B. R. împotriva debitoarei S.C. I. S. B., având ca obiect încuviințarea executării silite pentru o pretinsă creanță de 65.000 euro, rezultată din contractul autentic de cesiune de creanță din data de_ .
Această încheiere civilă a fost menținută de Tribunalul Bistrița-Năsăud prin decizia civilă nr. 619 din_, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petentul B. R., reținându-se în considerentele deciziei că instanța de fond în mod justificat a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada împrumutului realizat de către cedent și că nu a avut loc o remitere a titlului în conf.cu disp.art.1391 C.civ, reținând-se că în cauză nu poate fi vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă în temeiul căreia să poate fi admisă cererea de executare silită conf. prev.art.372 C.pr.civ.
Potrivit disp.art.3l rap.la art.3.6 din L.85/2006, privind procedura insolvenței, este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, însă în speță creditorul nu a făcut dovada că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva patrimoniului debitoarei S.C. I. S. B., astfel că cererea sa urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Faptul că nu este certă, lichidă și exigibilă creanța invocată de reclamant, este stabilită cu autoritate de lucru judecat sub acest aspect prin hotărârile judecătorești pronunțate în fond și recurs în dosarul acvirat nr._ la care s-a făcut referire mai sus.
Totodată, s-a impus a fi admisă cererea de intervenție accesorie, în interesul debitoarei formulată de intervenientul F. Z., în calitate de asociat și administrator al debitoarei, potrivit disp.art.5l și urm.C.pr.civ., tribunalul apreciind că este admisibilă intervenția pentru apărarea interesului debitoarei.
Deși reprezentantul pârâtei a solicitat cheltuieli de judecată, aceste cheltuieli nu au fost acordate, întrucât acesta nu a depus acte justificative în acest sens, în afară de împuternicirea avocațială (f.42).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorul B. R. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței a debitoarei SC I. S., și respingerii cererii de intervenție accesorie formulată de F.
Z. cu trimiterea dosarului spre competentă soluționare Curții de apel C.
.
În motivele de recurs se arată că preciază că sentința atacată este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele: la primul termen de judecată din_ debitoarea SC I. S. prin administratorul F. Z. a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a înțeles pe de o parte să conteste starea de insolvență a societății, pe de altă parte a solicitat respingerea acestei cereri ca neîntemeiată.
In esență, aceasta a arătat că nu ar datora nicio sumă de bani, dar și că recurentul nu deține niciun titlu care ar avea caracterul cert, lichid și exigibil împotriva acesteia deși prin întâmpinare, se recunoaște faptul că între cei doi asociați și administrator la data prezentei, F. Z. și Gennaro Rosario au intervenit anumite neînțelegeri și tensiuni.
Prin cererea de intervenție accesorie depusă la dosarul cauzei tot la termenul din_, asociatul F. Z. înțelege, de asemenea, să conteste starea de insolvență a debitoarei, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiate. Și în această cerere, se susține că recurentul nu ar deține niciun titlu în baza căruia să poată emite vreo pretenție de ordin financiar împotriva SC I. S. .
Susține, de asemenea, că în ambele înscrisuri depuse la dosar se face referire la dosarul cu nr._ al Judecătoriei B., dosar care a avut ca obiect încuviințarea începerii executării silite, formulate de executorul judecătoresc pentru creanța de 65.000 euro.
La dosarul cauzei a fost depusă pentru termenul din_ o adresă din partea debitoarei SC I. S., reprezentată de această dată de celălalt asociat și administrator Gennaro Rosario, adresă prin care acesta confirmă faptul că a împrumutat societatea cu creanța în discuție, și faptul că a cesionat întreaga creanță. Confirmă și faptul că societatea nu i-a restituit niciun euro din sumele acordate cu titlu de împrumut.
În aceeași adresă se arată că de la înființare și până în prezent SC I.
S. nu a desfășurat nicio activitate comercială, neobținând nici măcar un leu sau vreun alt venit prin din desfășurarea altor activități.
Susține că sumele de bani au fost achitate vânzătorilor anterior intrării în societate a numitului F. Z., cum rezultă din precontractul de vanzare-cumparare autentificat de notarul public sub nr.1735/_, dar și din contractul de vanzare-cumparare sub semnătura privată încheiat la_ .
Ca urmare a neînțelegerilor dintre cetățeanul italian și intervenientul
F., respectiv a faptului că societatea nu a desfășurat nicio activitate comercială până în prezent, numitul Gennaro Rosario a cesionat creanța pe care o avea împotriva societății, prin contractul de cesiune creanța autentificat sub nr.142/_ .
Consideră că se face confuzie între noțiunile de titlu executoriu (în accepțiunea prevederilor de drept comun) și noțiunea de creanță certă, lichidă și exigibilă.
Susține că argumentele legate de Încheierea Judecătoriei B. din dosar nr._ nu au relevanță în prezenta cauză, soluția instanței fiind fundamentată pe faptul că executarea silită nu poate începe, deoarece s-a apreciat că, contractul de cesiune nu reprezintă un titlu executoriu. Însă, nicio instanță nu s-a pronunțat și nu a apreciat că nu ar exista creanța în sine, nefiind de altfel nici investită cu un asemenea obiect.
Instanța care ar fi trebuit să se pronunțe și să constate caracterul cert, lichid și exigibil al creanței ar fi fost Tribunalul Bistrița-Năsăud, în cadrul prezentei cereri, dar după cum rezultă din considerentele sentinței atacate, această instanță a preluat doar o parte din susținerile din hotărârile pronunțate în fond și recurs în dosarul cu nr._, și o parte din apărările formulate de intervenientul F. Z., nemotivând în schimb sub nicio formă soluția pronunțată.
Intimatul F. Z. prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de către recurentul BAST. S R. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ. prin raportate la art.8 din Legea nr.85/2006, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al recurentului vizează deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC I. S. pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 65.000 euro.
În scopul soluționării cererii formulate de către recurent, instanța de judecată prin judecătorul-sindic a dispus citarea părților potrivit art.87 și urm. C.pr.civ., art. 7 lit. b și art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 și 23 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
Pentru soluționarea fondului litigiului se impune a lămuri dacă există o creanță a creditorului care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței astfel încât acesta să fie un creditor îndreptățit în înțelesul Legii nr.85/2006. Potrivit art.3 pct.7 din Legea nr.85/2006, prin creditor se înțelege persoana fizica sau juridica ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului si care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul definitiv consolidat de creanțe si care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul
debitorului, în condițiile prezentei legi.
În speță, Curtea constată că cererea creditorului cu privire la deschiderea procedurii insolvenței debitoarei este fundamentată pe contractul de cesiune autentificat sub nr.142 din data de 06 mai 2011 încheiat între recurent, în calitate de cesionar și numitul GENNARO ROSARIO în calitate de cedent; potrivit convenției amintite mai sus, cedentul a cesionat cesionarului toate drepturile și obligațiile pe care le are asupra debitorului cedat, SC I. S., în virtutea creanței în valoare nominală de
65.000 euro, creanță reprezentând împrumut asociat. Probele administrate în cauză nu au confirmat că această sumă care face obiectul contractului de cesiune a fost acordată debitoarei, neexistând înregistrări financiar-contabile în acest sens.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ., creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță (…).
În speță, Curtea reține că nu ne aflăm în prezența unei creanțe certe. Astfel, creanța pretinsă de recurent se fundamentează pe contractul de cesiune autentificat sub nr.142 din data de 06 mai 2011 iar acest înscris nu emană de la debitor și nici nu sunt recunoscute de acesta astfel cum impun prevederile art.379 C.pr.civ. Mai mult, Curtea constată că acest înscris nu este recunoscut de către debitoare, reprezentantul său legal contestând valabilitatea înscrisului și întinderea unei eventuale creanțe.
În aceste condiții, Curtea reține că în mod corect judecătorul sindic a statuat că se opune cu putere de lucru judecat dezlegarea în drept dată prin încheierea civilă nr.1268 din data de_ (irevocabilă), pronunțată de Judecătoria Beclean, în sensul că nu ne aflăm în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul art.379 C.pr.civ. care să justifice formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei.
Se poate conchide, așadar, că creanța pretinsă de creditor nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 și art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ., iar cererea care vizează deschiderea procedurii insolvenței întemeiată pe existența acestei creanțe apare ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
Făcând aplicarea art.274 C.pr.civ., Curtea va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial achitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul B. R. împotriva sentinței civile nr.1132 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
A.
M.
C. C.
P.
M.
S.
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.U. I.
| ← Sentința civilă nr. 6301/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 2956/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
