Decizia civilă nr. 6309/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios A. INISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 6309/2013
Ședința publică din data de 03 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC A. F. S., împotriva sentinței civile nr. 728 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimata SC NINAF. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care C. ea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 6 și 8 din Legea nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 728 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. a fost respinsă cererea formulată de către creditoarea SC A. F. S. împotriva debitoarei SC NINAF. S. .
În considerente s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 3, pct. 1, lit. a și b din Legea nr. 85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art. 3, pct. 6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, pct. 12 al aceluiași articol stabilind și o valoare prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului.
În speță, creditoarea nu deține nici un titlu executoriu împotriva debitoarei, singurele acte depuse în susținerea acțiunii fiind contractul și niște facturi emise de către creditoare Aceste facturi și contractul, chiar semnate fiind de către debitoare nu înseamnă în mod automat o recunoaștere a pretențiilor emise, semnarea făcându-se doar pentru primirea actelor. Facturile nu constituie titluri executorii și prin semnarea lor nu se poate deduce că ar fi fost acceptate ca fiind livrate acele mărfuri, fără obiecțiuni sau că astfel de obiecțiuni nu ar putea fi formulate în viitor. Creanța pretinsă prin prezenta acțiune nu este certă, lichidă și exigibilă, ea nefiind constatată prin nici un titlu executoriu. În fine, nici starea de insolvență a debitoarei nu a fost dovedită, pentru neplata datoriei putând exista mai multe explicații, nu neapărat a lipsei fondurilor bănești necesare. Astfel, cererea creditoarei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Procedura insolvenței este una specială, la care creditorii ar trebui să recurgă doar în ultimă instanță, dat fiind gravitatea consecințelor pe care le produce. Din ansamblul reglementărilor instituite în Legea nr. 85/2006, având în vedere scopul și rolul ei, se deduce că înainte de a fi formulată o cerere în baza acestui act normativ, este necesară cel puțin încercarea de recuperare a creanței solicitate, indiferent sub ce modalitate. În speță, nu a încercat creditoarea nici măcar să recupereze pe cale amiabilă suma de bani pretinsă, apelând la formularea direct a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, ca o cale normală de reparare a pagubei (probabil și pentru evitarea taxelor de timbru necesar a fi plătite pentru introducerea unei acțiuni de drept comun), fapt evident nepermis.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea SC A. F. S.,
pe care o consideră netemeinică și nelegală și solicită respingerea recursului.
În motivarea recursului se arată că a depus în probațiune condițiile generale de vânzare-cumpărare nr. 11195/_ 2, facturile emise în baza acestor condiții, precum și situația detaliată a debitului principal și penalităților de întârziere.
Consideră că facturile semnate și ștampilate fac dovada transferului dreptului de proprietate asupra mărfii livrate și implicit s-a născut obligația de plată a contravalorii lor din partea debitoarei către recurentă.
Apreciază că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Consideră că debitoarea se află în incapacitate de plată, de vreme ce a depășit termenul scadent, înregistrând întârzieri de până la 324 zile, fiind întrunite astfel condițiile cerute expres de Legea nr. 85/2006.
Mai mult, pe parcursul judecării dosarului de fond, debitoarea nu a depus contestație, dovedind încă odată faptul că debitoarea își recunoaște datoria avută către recurentă.
În consecință, solicită admiterea recursului, anularea sentinței instanței de fond, să se dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, în condițiile în care aceasta îi datorează recurentei suma de 106.766,11 lei reprezentând 71.707,99 lei contravaloare facturi farmaceutice livrate și neachitate, la care se adaugă suma de 35.058,12 lei penalități de întârziere calculate până la data de_, data formulării cererii de declarare a procedurii insolvenței.
Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.304 și art.3041C.proc.civ., instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței argumentând, în esență, că nu dețin creditoarea niciun titlu executoriu împotriva debitoarei, facturile fiscale, chiar semnate, depuse în susținerea cererilor neînsemnând recunoașterea pretențiilor. Mai mult, nici starea de insolvență nu a fost dovedită, pentru neplata datoriilor existând mai multe explicații.
Potrivit art.3 pct.1 lit.a din Legea 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. De asemenea, potrivit art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct. 12 - respectiv 45.000 lei.
C. ea observă, așadar, faptul că legea nu impune ca o condiție a deschiderii procedurii insolvenței existența unui titlu executoriu invocat de creditorul solicitant, ci doar îndeplinirea de către creanța invocată a condițiilor astfel cum sunt descrise de art.379 C.proc.civ.
Mai departe, curtea apreciază că toate condițiile prevăzute de Legea insolvenței sunt îndeplinite pentru deschiderea procedurii împotriva debitoarei SC N. S. .
Astfel, în ceea ce o privește pe recurentă, se observă, astfel cum a reținut și judecătorul sindic, că toate facturile invocate de aceasta (și emise în perioada august- decembrie 2011 și scadente în termen de 120 de zile, respectiv 210 zile) sunt primite de debitoare și semnate de persoana care a preluat marfa înscrisă în aceste facturi. Prin urmare, exprimându-și acordul pentru preluarea mărfurilor la prețul stipulat, debitoarea este obligată la plata contravalorii acestora, facturile reprezentând contracte comerciale în formă simplificată. Mai mult, recurenta a depus și contractul nr.11195/_ încheiat între părți, prin care s-a stabilit cadrul juridic general care guvernează raporturile dintre acestea.
În concluzie, creditoarea a făcut dovada că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă care depășește valoarea - prag instituită de art.3 pct.12 din lege, iar debitoarea nu a făcut dovada că deține suficient disponibil pentru plata acestora.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 C.proc.civ., instanța va admite recursul și, în conformitate cu Decizia nr.5/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii ce face obiectul dosarului nr.4/2011, va casa sentința atacată și va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC N. S. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
A. ite recursul declarat de creditoarea SC A. F. S. împotriva sentinței civile nr.728 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o casează și trimite cauza judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC N. S. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C.
P. A. M.
C.
M.
S.
GREFIER
V. D.
Red. C.P. dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: I. Păcurar
| ← Decizia civilă nr. 150/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 1120/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
