Decizia civilă nr. 6561/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a11
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6561/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de către recurent A. N. DE
A. F. împotriva sentinței civile nr. 344 din_ pronunțată în dosar nr._ /a11 al T. ui Maramureș, pivind și pe intimat SC R. SA, intimat SC R. SA PRIN LICHIDATOR J. C. DE I. T., intimat Ș. ANA-P. C. C., având ca obiect procedura insolvenței contestație împotriva PV al Adunării Generale a C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai învederează faptul că la data de 31 mai 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei o poziție procesuală din partea lichidatorului CII T. SPRL.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și ale Legii nr. 85/2006.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 344 din_ pronunțată în dosar nr._ /a11 al T. ui Maramureș s-a respins contestația formulată de creditoarea A.
N. de A. F., împotriva Procesului Verbal al adunării creditorilor debitoarei SC R. SA, întocmit în data de_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin încheierea civilă nr.842/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, împotriva debitoarei, la cererea acesteia, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C. de I.
T. C. -N. .
Prin aceeași încheiere s-a dispus ridicarea parțială a dreptului de administrare a debitoarei.
Debitoarea se află în perioada de observație cum este definită de art.3 pct.15 din Legea 85/2006 modificată.
Prin cererea introductivă de deschidere a procedurii insolvenței debitoarea și-a exprimat intenția de reorganizare, prin propunerea unui plan de reorganizare.
La ședința adunării creditorilor din data de_ creditorii au votat ordinea de zi privind prezentarea și aprobarea propunerii de valorificare a unor bunuri excendentare din patrimoniul SC R. SA (praf de cocs).
Anterior adunării creditorilor din_, cu ocazia căreia s-a încheiat procesul verbal contestat, a avut loc la data de_ o adunare a creditorilor, în care cu un procent de 85,15% din voturile exprimate, s-a aprobat propunerea administratorului judiciar privind continuarea procedurii, conservarea bunurilor din averea debitoarei. Conservarea și asigurarea acestor bunuri se va realiza din fondurile obținute din valorificarea bunurilor excedentare care vor face obiectul următoarelor vânzări urgente, în baza aprobării creditărilor.
Creditorul ANAF nu a contestat în termenul legal această hotărâre.
Potrivit art.14 alin.7 din Legea 85/2006 modificată, "hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor";.
Strategia de valorificare a activelor excedentare din averea debitoarei, propusă de administratorul judiciar și supusă aprobării adunării creditorilor a fost determinată de specificul procedurii insolvenței SC R. SA.
Societății debitoare i-a fost suspendată, iar ulterior anulată autorizația de mediu, astfel încât în prezent nu-și poate desfășura obiectul de activitate avut înainte de deschiderea procedurii insolvenței. Datorită acestui fapt majoritatea salariaților societății au fost disponibilizați fiind menținuți doar cei care asigură conservarea și administrarea patrimoniului societății.
Deși societatea nu are în prezent activitate propriu zisă, există costuri obligatorii care trebuie susținute pentru conservarea activelor, în special costuri legate de paza activelor, ținând seama de întinderea suprafețelor de teren pe care sunt localizate acestea.
Din bugetul previzionat pe o perioadă de 6 luni, elaborat de administratorul judiciar, rezultă că totalul cheltuielilor este de 920.800 lei.
Identificarea bunurilor excedentare s-a făcut împreună cu administratorul special al debitoarei iar strategia de valorificare a acestora a fost aprobată de către creditori în cadrul adunării creditorilor, cu respectarea prevederilor art.49 din Legea 85/2006 modificată.
Susținerile creditoarei contestatoarea potrivit cărora, valorificarea bunurilor se face în conformitate cu art.116 și următoarele din lege și numai în procedura falimentului sau în timpul reorganizării societății, nu pot fi reținute cât timp legea insolvenței nu interzice expres vânzarea bunurilor debitoarei în perioada de observație iar activele excedentare supuse aprobării adunării creditorilor pentru a fi valorificate, nu afectează șansele de reorganizare ale societății.
Măsurile întreprinse pentru conservarea patrimoniului debitoarei și pentru achitarea serviciilor de pază și a cheltuielilor previzionate în vederea continuării activității prin valorificarea unor bunuri excedentare care să nu afecteze reorganizarea debitoarei, nu pot fi considerate nelegale, în condițiile în care au fost aprobate de adunarea creditorilor și care tind să asigure desfășurarea activității debitoarei, fără dificultate.
Având în vedere art.11 alin.7 din Legea 85/2006 coroborat cu art.14 alin.7 din lege, judecătorul sindic constatând inexistența motivelor de nelegalitate a procesului verbal, a respins contestația.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A. N. DE A.
F.
solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea contestației formulate împotriva hotărârii Adunării creditorilor din data de_ .
În motivare s-a arătat că:
În fapt, la data de_ a avut loc ședința adunării creditorilor debitoarei
R. S.A. având pe ordinea de zi:
Prezentare si aprobare propunere de valorificare a unor bunuri excedentare din patrimoniul SC R. SA.
Votul Agenției Naționale de A. Fiscale cu privire ordinea de zi a Adunării creditorilor, a fost unul negativ fata valorificare activelor excendentare din averea debitoarei având in vedere următoarele:
Textele de lege invocate de administratorul judiciar respectiv art. 116, 117 si 118 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei reglementează lichidarea efectiva a bunurilor din averea debitoarei in scopul obținerii sumelor necesare satisfacerii creanțelor creditorilor.
În vederea obținerii sumelor de bani necesare pentru plata creanțelor creditorilor, bunurile din averea debitorului sunt supuse lichidării. Aceste bunuri sunt lichidate prin vânzarea lor, in condițiile legii.
Așadar, lichidarea constituie acea etapa a falimentului in cadrul căreia bunurile care compun activul averii debitorului se transforma prin modurile de valorificare prevăzute de lege, in sume de bani care vor fi destinate stingerii masei pasive, prin distribuirea acestora creditorilor, in ordinea prevăzuta de lege.
Obligația efectuării lichidării bunurilor din averea debitorului revine in exclusivitate lichidatorului.
În perioada de observație, se desfășoară doar activități curente, premergătoare planului de reorganizare. În cazul în care s-ar proceda la vânzarea bunurilor, debitorul nu mai are posibilitatea conferită de lege de a face un plan de reorganizare. Chiar dacă legea nu prevede expres că bunurile debitorului nu pot fi vândute în perioada de observație, este lesne de înțeles că atât timp cât debitorul are dreptul de a intra în procedura de reorganizare, este interzisă o asemenea vânzare. Legea prevede expres că vânzarea bunurilor debitorului poate fi făcută doar în procedura falimentului sau în timpul reorganizării activității firmei.
La acest moment se află in perioada de observație, iar dispozițiile legii insolventei stipulează, cu valoare de principiu, ca pe perioada de observație debitorul poate continua activitățile curente, adică acele fapte de comerț si operațiuni comerciale exercitate in cursul normal al comerțului sau si care constau in "continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate
, efectuarea operațiunilor de incasari si plați aferente acestora, asigurarea finanțării capitalului de lucru in limite curente". In aceasta ipoteza, debitorul isi desfășoară activitatea prin organele proprii sau prin intermediul administratorului special care încheie si actele de gestiune, administratorul judiciar având doar rol de supraveghere.
Este adevărat că Legea insolventei nu interzice expres vânzarea bunurilor debitorului în perioada de observație. Cu toate acestea, dispozițiile legii în ansamblul lor prevăd ca regulă vânzarea bunurilor după intrarea în faliment (fiind reglementată amănunțit la capitolul lichidării din secțiunea referitoare la faliment), sau înainte de faliment, ca parte a executării planului de reorganizare (art. 94 care reglementează în alineatul 3 formele reorganizării).
Înainte de aceste momente (faliment sau confirmare plan de reorganizare), vânzarea bunurilor este doar o excepție, reglementată strict de art. 49 și 39 din Legea insolventei. Conform primului text normativ, debitorul propune vânzarea
bunurilor, propunere care este supusă unor formalități (aprobarea de comitetul creditorilor), condiție neindeplinita in prezenta speța. Creditorii care vor să fie vândute bunurile gajate, pot cere ridicarea suspendării în temeiul art. 39 din Legea insolvenței, cu posibilitatea vânzării, cu alte formalități specifice.
Rațiunea acestei reglementări este aceea că în perioada de observație administrarea debitorului se realizează de debitor, nu de creditori, în limitele art. 49, adică doar pentru activități curente. Debitorul este cel care poate, în viziunea unui plan de reorganizare pe care urmează să-l propună, să solicite doar în mod excepțional și motivat vânzarea bunurilor sale.
În speță, creditorii au preluat indirect administrarea societății hotărând peste limitele atribuțiilor lor în această fază a procedurii vânzarea bunurilor debitorului, apreciind ca acestea nu ar afecta o eventuala reorganizare, si periclitând astfel de șanse.
In plus, apreciază ca in speța nu sunt indeplinite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art. 49 alin. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței - singurele prevederi care oferă posibilitatea valorificării unor bunuri in perioada de observație. Conform acestor prevederi, administratorii judiciari ar fi trebuit sa supună aprobării C. o solicitare din partea administratorului judiciar cu privire la valorificarea bunurilor "excedentare", ori o astfel de etapa prealabila nu a existat pana la acest moment. Nu in ultimul rând trebuie menționat faptul ca debitoarea are drept de administrare ridicat parțial, si in acest caz, administratorul judiciar are posibilitatea si obligația legala de a intreprinde doar acte de conservare asupra bunurilor aflate in patrimoniul SC R. SA, nicidecum de a efectua acte de dispoziție sub motivația ca aceste bunuri sunt excedentare, iar sumele de bani sunt necesare conservării patrimoniului debitoarei.
În cauză s-a formulat o poziție procesuală de către C. de I. T. SPRL C. -N., desemnată în calitate de administrator judiciar al S.C. R. S.A.
B. M.
, solicitându-se respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin contestația formulată, ANAF a solicitat anularea hotărârilor luate de creditori în cadrul adunării din data de_ pe considerentul că societatea debitoare se află în perioada de observație, perioadă în care nu ar putea fi efectuate vânzări de bunuri, care pun în pericol șansele de reorganizare ale societății.
Tribunalul Maramureș a respins contestația formulată, constatând inexistența motivelor de nelegalitate a procesului verbal al Adunării C. din data de_, iar împotriva sentinței pronunțate ANAF a formulat prezentul recurs, prin care reiterează cele expuse în cuprinsul contestației.
Curtea constată că în cadrul adunării creditorilor din data de_, cu un procent de 85,15% din voturile exprimate, s-a aprobat propunerea administratorului judiciar privind continuarea procedurii, scopul imediat fiind conservarea bunurilor din averea societății debitoare, care vor fi prezentate într- un dosar comunicat potențialilor investitori. S-a mai menționat că această conservare si asigurare a acestor bunuri din averea debitoarei se va realiza din fondurile obținute din valorificarea bunurilor excedentare, care vor face obiectul unor vânzări urgente, în baza aprobării primite de la creditori.
Intimatul subliniază faptul că această hotărâre a adunării creditorilor nu a fost atacată, nici măcar de către ANAF, cu toate că aceasta a participat la ședință prin reprezentant. Ca atare, în mod legitim se ridică întrebarea dacă, prin contestația formulată, recurenta nu urmărește, de fapt, să se revoce o hotărâre
luată de adunarea creditorilor din data de_, care nu a fost contestată în termenul legal.
Administratorul judiciar a trebuit să propună Adunării C. din_ o astfel de strategie având în vedere specificul procedurii insolvenței R. SA, Curtea apreciind ca relevantă prezentarea motivelor concrete care au stat la baza acestei strategii:
"Societății debitoare i-a fost suspendată, iar ulterior anulată autorizația de mediu, astfel încât în prezent nu își poate desfășura activitatea conform obiectului de activitate avut înainte de deschiderea procedurii insolvenței. De asemenea, tot datorită acestui fapt, majoritatea salariaților societății au fost disponibilizați, fiind păstrați doar cei care asigură conservarea și administrarea patrimoniului societății;
chiar dacă societatea nu are în prezent activitate propriu zisă, există costuri obligatorii care trebuie susținute pentru conservarea activelor; marea majoritate a acestor costuri este legată de paza activelor, ținând cont de întinderea suprafeței de teren pe care sunt localizate acestea.
conform datelor curente a elaborat pentru prima adunare a creditorilor un buget previzionat pe o perioadă de 6 luni, iar acest buget estimativ a fost construit pornind de la discuțiile cu reprezentanții societății R. SA.
de asemenea, a arătat că la cheltuielile prezentate mai sus se vor adăuga și alte cheltuieli de procedură și care urmează a fi aprobate ulterior.
pe de altă parte, s-a pus în discuția creditorilor faptul că o parte importantă a activelor (uzate fizic și moral) pot face obiectul unei valorificări sub formă de materiale reciclabile, astfel încât costurile lunare de întreținere vor putea fi acoperite pe durata de realizare a unor investiții, perioadă în care societatea nu ar avea activitate operațională."
Având în vedere aceste aspecte, până la depunerea unui eventual plan de reorganizare, administratorul judiciar a propus, la acea dată, creditorilor următoarele demersuri:
Finalizarea unui dosar de prezentare a societății debitoare, a activelor acestora și atragerea de investitori.
In urma analizei efectuate de administratorul judiciar (detaliată în cuprinsul raportului privind cauzele care au dus la încetarea de plăți), s-a observat că în lipsa autorizației de mediu și fără sprijin bugetar societatea debitoare nu-și putea continua activitatea desfășurată până la data deschiderii procedurii.
Pornind de la acest aspect, administratorul judiciar a început întocmirea unui dosar complex de prezentare a societății debitoare, cu descrierea amănunțită a activelor acesteia, a fluxului de producție, a situației juridice a bunurilor, a obligațiilor de mediu, etc. care va fi prezentat potențialilor investitori, pentru ca aceștia să poată face o proprie idee despre ce activități se pot desfășura pe platforma societății R. SA.
În plus, o variantă alternativă avută în vedere este cea a continuării activității desfășurate de societatea debitoare până la data deschiderii procedurii, în acest sens fiind însă nevoie de efectuarea unor investiții, care, conform susținerilor reprezentanților debitoarei, se ridică la suma de 4,5 mil. Euro.
Prezentarea spre aprobare a unei strategii preliminare de valorificare a unor bunuri din patrimoniul societății debitoare care nu sunt necesare implementării unui eventual plan de reorganizare al activității societății debitoare.
În acest context, s-a arătat că, chiar dacă societatea nu desfășoară în prezent o activitate propriu zisă, există mai multe costuri care trebuie susținute. În plus, fondurile obținute în urma valorificării anumitor mijloace fixe în temeiul
art. 115 alin. 3 din legea insolvenței, nu vor acoperi nici cheltuielile aferente lunii mai 2012. Având în vedere această situație de la SC R. SA, pentru obținerea
fondurilor necesare pentru conservare, dar și pentru a împiedica degradarea unor bunuri, administratorul judiciar a procedat, împreună cu reprezentanții societății, în urma inventarierii, la identificarea principalelor grupuri de bunuri din patrimoniul debitoarei și a utilității lor pentru continuarea procedurii, urmând ca bunurile excedentare să fie valorificate de urgență în vederea acoperirii costurilor prezentate în buget, precum și a celorlalte cheltuieli de procedură.
Totalitatea bunurilor din averea debitoarei au fost prezentate în Procesul- verbal de inventariere a bunurilor din averea debitoarei încheiat în data de _
.
Raportat la această strategie, nu se pot reține criticile conform cărora ea ar afecta șansele de reorganizare ale societății, fiind propuse spre valorificare doar activele excedentare, care nu sunt necesare reluării activității debitoarei. De asemenea, de reținut este că împărțirea bunurilor în cele necesare reluării activității acesteia și cele excedentare s-a făcut împreună cu reprezentanții societății debitoare.
Ca atare, nu au fost contestate în mod pertinent susținerile intimatului legate de faptul că existența acestor bunuri în patrimoniul debitoarei nu este vitală reușitei unui plan de reorganizare, fiind în mare măsură deșeuri pe care societatea debitoarei nu le mai putea conserva, raportat la anularea autorizației de mediu.
Totodată, intimatul a prezentat o situație a creanțelor născute în perioada de observație față de creditorii curenți din procedură, din cuprinsul căreia se pot observa creanțele însemnate ale salariaților și ale furnizorilor de utilități (salarii restante personal disponibilizat, 468.376,00 lei, salarii personal curent, 45.740,00 lei, contribuții salariale, 601.439,00 lei, impozite si taxe locale, 281.417,00 lei, dobânzi bancare BCR, 86.255,00 lei, precum și diferiți furnizori, cuantumul total al sumelor astfel acumulate fiind de 1.787.712,00 lei).
În ceea ce privește afirmațiile recurentei în sensul că valorificarea bunurilor se face în conformitate cu dispozițile art. 116 și următoarele, intimatul arată corect că acestea nu au nicio legătură cu nelegalitatea hotărârilor luate de către creditori, întrucât societatea debitoare nu este în procedura de faliment, iar valorificarea bunurilor nu se face în temeiul acelor articole invocate. Valorificarea activelor excedentare s-a făcut datorită specificului acestei proceduri și cu respectarea prevederilor art. 49 din Legea 85 din 2006, în sensul că identificarea bunurilor excedentare s-a făcut împreună cu administratorul special al societății, iar valorificarea acestora a fost aprobată de către creditori, în cadrul adunărilor creditorilor, un for reprezentativ al creditorilor cu puteri mai mari decât comitetul creditorilor. De asemenea, subliniază faptul că societății debitoare i s-a ridicat parțial dreptul de administrare, astfel încât - potrivit sentinței de deschidere a procedurii insolvenței - demersurile de conservare a patrimoniului debitoarei revin administratorului judiciar.
Având în vedere faptul că societatea R. SA nu mai desfășoară nicio activitate (după anularea autorizației de mediu), singura sursă de venit poate proveni din valorificarea bunurilor excedentare. Lipsa achitării serviciilor de pază, curent, gaz etc. ar conduce la părăsirea societății de către aceste societăți specializate și implicit la devastarea fabricii R. SA, mai ales că și așa au fost numeroase probleme cu sustragerea unor bunuri de către persoanele care
locuiesc în zonă.
Curtea reține ca pertinente și apărările conform cărora incidența prev. art. 49 alin. 1 și 2 din LPI poate fi reținută din perspectiva faptului că, în vederea
clasificării unui act ca fiind de conservare sau de dispoziție, doctrina a creat mai multe criterii de delimitare. Astfel pentru a încadra un act juridic patrimonial fie în categoria actelor de conservare, fie în categoria actelor de dispoziție au fost luate în considerare următoarele criterii: natura juridică a actului, scopul acestuia în gestiunea patrimoniului și consecințele patrimoniale ale actului juridic. În ceea ce privește primul criteriu, și anume natura juridică a actului, acesta este insuficient, dovedindu-și în mod clar limitele. Luarea în considerare a acestuia în mod individual, făcând abstracție de celelalte criterii poate aduce consecințe păgubitoare patrimoniului. Conform acestui criteriu orice act de înstrăinare ar fi considerat un act de dispoziție. Astfel s-ar ajunge la situația ca valorificarea bunurilor perisabile sau în pericol de a fi distruse să fie considerate acte de dispoziție, când evident și unanim acceptat de doctrină acestea reprezintă
acte de conservare a patrimoniului.
În ceea ce privește celelalte două criterii propuse - scopul actului în gestiunea patrimoniului și consecințele patrimoniale ale actului juridic - în cazul de față aceste criterii atrag includerea operațiunilor juridice realizate de administratorul judiciar în categoria actelor de conservare a patrimoniului, nu a celor de dispoziție. Astfel înstrăinarea bunurilor excedentare a fost realizată exclusiv în scopul salvagardării activelor imobile aparținând debitoarei R. SA. Astfel cum a stabilit și doctrina de specialitate, aceste acte de înstrăinare a unor bunuri mobile de o valoare și de o importanță semnificativ redusă, raportat la bunul imobil pentru care au fost valorificate și raportat la întreg patrimoniul debitoarei, au consecințe de conservare.
Ca atare, motivele de recurs invocate sunt nefondate, valorificarea bunurilor în litigiu nefiind de natură să compromită șansele de reușită ale unui plan de reorganizare, iar măsura fiind luată în acord cu prev. art. 49 din LPI, impunându-se a fi respinse ca atare, în acord cu prev. art. 312 C.pr.civ. de la 1865, art. 8 din LPI.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr. 344 din_ pronunțată în dosar nr._ /a11 al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
S. AL H.
M.
B.
G. A.
N.
Judecător suspendat prin Hot. CSM din_ Semnează P.
Curții de Apel C.
V. M.
G. ,
B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: N. B.
| ← Încheierea civilă nr. 1035/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 1187/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
