Decizia civilă nr. 744/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 744/2013
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de debitoarea SC F. H. S. PRIN LICHIDATOR J. C. &C. împotriva sentinței civile nr. 5142 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._ în contradictoriu
cu intimata SC F. H. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată deschiderea procedurii simplificate.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ se înregistrează la dosar, în
original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul promovat.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5142 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui Maramureș a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței a debitoarei S.C. F. Hause S. formulată de Cabinet asociat de practicieni în insolvență C. & C. .
Pentru a dispune astfel judecătorul sindic a reținut că societatea debitoare
S.C. F. Hause S. a fost dizolvată de drept în temeiul art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată întrucât nu a depus până la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale, demarându-se astfel procedura de dizolvare și subsecvent cea de lichidare voluntară potrivit alin. 6 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Temeiul cererii de deschidere a procedurii simplificate de insolvență invocat de către lichidator îl constituie eșecul demersurilor la care a recurs pentru a intra în posesia actelor constitutive, a actelor contabile și a bunurilor societăți și pentru a lua legătura cu reprezentanții societății, precum și imposibilitatea stingerii creanței înscrisă în ultimul bilanț contabil din 2007 elemente care ar atrage incidența cazului de deschidere a procedurii reglementat de art.3 pct. 25 și art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 260 alin 4 din Legea nr. 31/1990 "În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie să depună la oficiul registrului comerțului, pentru menționare în registrul comerțului, un raport privind situația economică a societății. Dacă, potrivit raportului, debitorul îndeplinește condițiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului";.
Noțiunea de insolvență este definită prin art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006 ca fiind "acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile";.
Deschiderea procedurii simplificate de insolvență în temeiul art. 270 indice 1 din Legea nr. 31/1990 care stabilește că în cazul în care societatea aflată în lichidare este în stare de insolvență, lichidatorul este obligat să ceară deschiderea procedurii insolvenței, supunând acestei proceduri și societățile comerciale cu privire la care s-a dispus dizolvarea, nu conține dispoziții derogatorii pentru aceste societăți.
În consecință rămân supuse condițiilor legale generale prevăzute de Legea nr. 85/2006 și anume: 1) debitorul să facă parte din categoriile enumerate în art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006; 2) existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile; 3) lipsa/insuficiența disponibilităților bănești pentru stingerea creanței, ultimă condiție care definește însăși insolvența și care este esențială așa cum reiese din ansamblul reglementării cuprinse de Legea nr. 85/2006.
Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ indiferent de titularul cererii și cu atât mai mult în cazul în care cererea este formulată de către lichidator potrivit art. 260 alin 4 din Legea nr. 31/1990, text de lege care face trimitere expresă la ";îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență";.
Interdicția radierii societăților comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești operează numai în cazul societăților dizolvate în temeiul Legii nr. 314/2001 care nu are incidență în cauză.
Scopul procedurii insolvenței constă în stingerea pasivului societății debitoare, însă pentru societatea debitoare existența pasivului nu a fost probată.
Având în vedere că existența creanței nu s-a probat în cauză, invocată ca temei al cererii formulate de către lichidator care potrivit art.723 Cod procedură civilă trebuie să își exercite drepturile procedurale potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, nu se justifică demersul judiciar al acestuia.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Cabinetul asociat de insolvență
& C. solicitând casarea hotărârii și rejudecând a fi admisă cererea de deschidere a procedurii simplificate de faliment a debitoarei.
În susținerea celor solicitate se arată că în mod greșit a reținut instanța ca temei al cererii esecul demersurilor atâta timp cât aceste demersuri au fost arătate pentru a se forma o imagine de ansamblu cu privire la debitor. Pe de altă parte prin demersul inițiat nu au fost evocate dispozițiile art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 cum greșit a reținut instanța, iar cererea trebuie soluționată potrivit art.32 din același act normativ. Potrivit art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990 lichidarea nu împiedica asupra posibilității de deschidere a procedurii falimentului ca procedura concursuala și colectivă la care participă toți creditorii. Deschiderea procedurii insolvenței chiar și în cursul perioadei de lichidare poate fi cerută de creditorii sociali. În schimb lichidatorul este obligat să ceară deschiderea pentru a nu fi culpabil de nedeclararea insolvenței.
În ce privește starea de insolvență s-a arătat că din bilanțul de pe site-ul ministerului finanțelor cu privire la activitatea debitoarei aferente anului 2007 rezultă că societatea are datorii în cuantum total de 13 lei iar până la această dată nu s-a făcut dovada achitării datoriei și nici nu s-a arătat disponibilitatea de a plăti. În lipsa actelor contabile este posibil să fie înregistrare datorii mai mari. Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.85/2006 procedura se aplică debitorilor ce se
încadrează în una din categoriile enunțate. În speță societatea a fost dizolvată anterior formulării cererii, documentele nu au fost gasite și nici administratorul Așadar fiind în prezența unei cereri poprii a debitorului nu trebuie întrunite cumulativ condițiile iar cuantumul nu trebuie să constituie un impediment.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate.
Astfel recurentul aduce ca argument faptul că în mod greșit a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii simplificate suma redusă neconstituind un impediment. Susținerea nu poate fi primită întrucât cererea rămâne supusă condițiilor reglementate de Legea nr.85/2006. În sensul actului normativ menționat art.3 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile iar insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul după o perioadă de la scadență nu a plătit datoria. Același act normativ prin art.2 mai prevede că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului.
În speță s-a invocat neplata unei creanțe în cuantum de 13 lei. Atare creanță redusă nu poate justifică starea de insolvență a debitoarei în sensul definit de norma, fiind contrar interesului economic general cu consecințele ce decurg din aceasta respectiv necesitatea antrenării unor cheltuieli mari față de creanța pretinsă. Ca atare în mod corect a respins judecătorul sindic cererea în contextul reținerii cuantumului redus al unei creanțe dovedite în cauză și respectiv a art.723 C.pr.civ.
Susține recurentul că în mod greșit a fost reținut art.33 din Legea nr.85/2006 în condițiile în care cererea trebuia soluționată potrivit art.32 - la cererea debitorului.
Nici această susținere nu poate fi reținută. Conform aceluiași act normativ art.28 cererea debitorului trebuie să fie însoțită de a) bilanțul certificat de administrator și cenzor/auditor, balanța de verificare, b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului incluzând toate conturile și băncile prin care debitorul își realizează fondurile, c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, contestate ori necontestate arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință. Actele dosarului nu atestă existența actelor iar în lipsa unei identități a creditorilor starea de insolvență nu este dovedită. În plus prin prisma normei enunțate nu este suficient doar un cuantum total al creanței rezultat dintr-o singură menționare ci și o identitate a fiecărui creditor și a cuantumului creanței fiecărui creditor. Ori în cauză a fost identificată doar o datorie/ creanță de 13 lei ca fiind consemnată în ultimul bilanț publicat pe site- ul ministerului finanțelor.
Această menționare fără alte date, acte care să ateste caracterul cert, lichid și mai ales exigibil al sumelor sau identitatea creditorilor și titlul din care rezultă creanța nu poate conduce la concluzia susținută de recurent.
Se mai susține de recurent ca era obligat în condițiile legii să formuleze o atare cerere. Aspectul invocat este corect însă nu poate întemeia admiterea cererii deoarece instanța trebuie să analizeze împrejurările cu privire la starea de insolvență ori un cuantum al creanței de 13 lei nu justifică starea de insolvență.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.8 din Legea nr.85/2006 Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de C. & C. C. asociate de practicieni în insolvență împotriva sentinței civile nr. 5142 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
D.
M.
F.
T.
M. H.
G.
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2251/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 2143/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
