Decizia civilă nr. 9397/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A C. ,
DE contencios ADMIN. R. V ȘI FIS. L
Dosar nr._ /a20
DECIZIA C. NR. 9397/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTOR :A. M. I. JUDECĂTOR:A. M. C.
GREFIER: V. D.
S-au luat spre examinare recursurile
declarate de
recurenții V.
B.
M.
, D. O. M., D. E., D.
M., L.
R. G.
, C.
DE A. M. S. M. și SC S. I. DS, împotriva sentinței civile nr. 1266 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C., în contradictoriu cu intimata SC C. I. S., SC C.
I. S. PRIN LICHIDATOR J. R. I. SS, având ca obiect procedura insolvenței - repunere în termenul de depunere a cererii de creanță și înscriere în tabelul creanțelor.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții C. DE
A. M. S. M. și SC S. I. DS, avocat M. S. M. și din partea lichidatorului judiciar, practician în insolvență Kovacs T. Magdolna.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de recurenții V. B. M., D. O. M., D.
E., D. M. și L. R. G. este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Recursul declarat de recurenții C. DE A. M. S. M. și SC S.
I. DS este timbrat cu 64 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_, s-a înregistrat la dosar o cerere de reexaminare a taxelor de timbru fixate din partea recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S. I. D.
S., cerere care a fost soluționată prin încheierea de ședință din data de _
, soluția fiind de respingerea a cererii de reexaminare în ceea ce privește pe recurenta SC S. I. DS și de admitere a cererii în ceea ce privește pe recurentul C. DE A. M. S. M., taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina acestuia fiind de 4 lei în recurs.
De asemenea, în data de_, s-a înregistrat la dosar din partea lichidatorului judiciar al debitoarei un înscris intitulat ";Poziție procesuală";, prin care s-a solicitat respingerea recursului declarat de către recurenții C. DE A. M. S. M. și SC S. I. DS .
În data de_, lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de recurenții V. B. M., D. O. M., D. E., D. M. și L.
G., desființarea în parte a hotărârii recurate și pe cale de consecință admiterea cererii de repunere în termenul de depunere a declarațiilor de creanță formulate de creditori și dispunerea înscrierii lor în tabelul de creanță al debitoarei SC C. I. S. .
Reprezentantul recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S.
I. DS depune la dosarul cauzei dovada achitării taxelor de timbru datorate, astfel cum au fost ele stabilite prin încheierea de ședință din data de_ ( f. 115 -116).
, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., raportat la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, constată că este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri.
C. solicită reprezentantului recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S. I. DS să depună la dosar declarațiile de creanță depuse de către părțile pe care le reprezintă și înscrisurile anexe.
Reprezentantul recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S.
I. DS susține că nu deține în acest moment înscrisurile solicitate de către instanță, sens care solicită acordarea în cauză a unui termen scurt sau amânarea pronunțării.
C. în raport de aspectele învederate de către reprezentantul recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S. I. DS, stabilește ora 1100pentru reluarea cauzei pentru când partea va depune la dosar înscrisurile solicitate de către instanță la acest termen.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă pentru recurenții C. DE A. M. S. M. și SC S. I. DS, avocat M. S. M. și din partea lichidatorului judiciar, practician în insolvență Kovacs T. Magdolna.
Reprezentantul recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S.
I. DS depune la dosarul cauzei înscrisurile solicitate de către instanță la prima strigare a cauzei, respectiv: Cererea de repunere în termen și cererea de admitere a creanței formulată de către SC S. I. D.
și Cererea de repunere în termen și cererea de admitere a creanței formulată de către C. DE A. M. S. M., însoțite de înscrisurile anexe depuse în dovedirea cererilor ( f. 80 -111).
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte solicitări.
, în urma deliberării, reținând că nu mai sunt de formulat alte solicitări declară închisă faza probatorie, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri judiciare pe fond a cauzei.
Reprezentantul recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S.
I. DS solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare a cererilor de repunere în termenul de declarare a creanțelor a părților pe care le reprezintă, fără cheltuieli de judecată. Judecătorul sindic nu a cercetat fondul pricinii, obiectul sesizării. Tabelul creanțelor debitoarei a fost definitivat cu mult timp în urmă martie - aprilie 2011, însă urmare a pronunțării sentinței civile nr. 293/2013 a T. ui Specializat C. în dosarul nr._, un proiect imobiliar de anvergură ( Tower Park) a fost retransmis în patrimoniul debitoarei, persoanele fizice și juridice care dețineau creanță în legătură cu proiectul respectiv, au formulat declarații de creanță, singura modalitate de a le putea fi analizate cererile, având în vedere că tabelul creditorilor a fost finalizat de mult, a fost formularea cererilor de repunerea în termenul de declarare a creanței, ceea ce au făcut și părțile pe care le reprezintă.
La solicitarea instanței, reprezentantul recurenților C. DE A. M.
S. M. și SC S. I. DS arată că cererea de repunere în termen și declarații de creanță au fost formulate împreună, având în vedere că judecătorul sindic trebuia să se pronunțe mai întâi pe cererea de repunere în
termen, urmând ca ulterior să analizeze declarația de creanță, cererea de repunere în termen fiind de competența judecătorului sindic, însă s-a pronunțat numai pe declarația de creanță, nu s-a pronunțat și pe cererea de repunere în termen, judecătorul sindic depășindu-și limitele investirii.
În subsidiar ,solicită admiterea recursului pe fond și de ademenea, solicită admiterea recursului formulat de celelalte părți.
Practicianul în insolvență solicită respingerea recursului declarat de recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S. I. DS, s-a susținut că s-a formulat cerere de repunere în termen și în subsidiar o declarație de creanță. În recursul formulat s-a invocat că, instanța nu s-a pronunțat pe cererea de repunere în termen, prin sentința civilă nr. 1266/2013 instanța a respins cererea de repunere în termen a tuturor creditorilor, au fost repuse părțile în situația anterioară cu privire la contractele de cesiune nu și la contractele de vânzare-cumpărare. Temeiul creanței constă într-o operațiune care a avut loc urmare cesiunii unei creanțe, recurentul nu a fost niciodată creditor al SC C. I. S. .
În replică, reprezentantul recurenților C. DE A. M. S. M. și SC S. I. DS, susține că sunt două chestiunii distincte, una este cea privitoare la cererea de repunere în termen și ulterior acestui moment, problema aprecierii cererii de declarare a creanței.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1266 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Specializat C. a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de creditoarea V. B.
M. .
A fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de creditorii D. M. și L. R. G. .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de creditorii D. O. M. și D. E. .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de creditorul C. de avocat M. S. M. .
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de declarare a creanței formulată de creditoarea SC S. I. DS .
În considerente se reține că, referitor la cererile formulate de creditorii
V. B. M., D. M. și L. R. G. precum și D. O. M. și D. E., judecătorul sindic a reținut că aceștia au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare imobiliară cu debitoarea SC C. I. NATI. L S. (fostă TOWER S. ), antecontractele fiind ulterior cesionate în favoarea SC S. I. NATI. L DS (fostă SC TOWER DS ).În acest sens, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 6 (6) alin. IV din antecontractele de vânzare cumpărare imobiliară, încheiate între debitoare și creditorii - petenți, vânzătorul este îndreptățit să cesioneze drepturile sale și să delege oricare dintre obligațiile și angajamentele asumate, urmând a notifica informativ pe cocontractant despre identitatea noului titular de drepturi și obligații. Beneficiarul este de acord că prezenta clauză reglementează o delegație perfectă (novație prin schimbare de debitor care îl dezleagă pe deplin pe vânzător) în conformitate cu prevederile Codului civil român.
Așadar, prin contractul de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008, de către debitoare cu SC TOWER DS și SC TOWER B. C. S., debitoarea a cesionat amplasamentul rezidențial precum și drepturile de
executare a lucrărilor de construire, ce i-au fost recunoscute prin autorizațiile de construire nr. 1991, 1992 și 1990/2007, pentru construirea imobilelor mai sus arătate.
Prin sentința civilă nr. 293/2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a anulat contractul de cesiune încheiat la data de 15 iulie 2008 între pârâtele SC
I. S. (fostă SC TOWER S. ), în calitate de cedent și SC S. I.
S. (fostă SC TOWER DS ), SC S. B. C. S. (fostă SC TOWER B. C. S. ), în calitate de cesionare, contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7141 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C.
I. S. (fostă SC TOWER S. ), în calitate de cedent și SC S. I.
DS (fostă SC TOWER DS ), în calitate de cesionar și UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ C. N.
, în calitate de beneficiar, precum și contractul de cesiune și actul adițional privind novația contractului de asociere din data de 20 aprilie 2007, identificat cu numărul 7132 din 14 iulie 2008, încheiat între pârâtele SC C. I.
S. (fostă SC TOWER S. ), în calitate de cedent și SC S. B. C. S. (fostă SC TOWER B. C. S. ), în calitate de cesionar și UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ C. N., în calitate de beneficiar, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Așadar, prin hotărârea judecătorească arătată s-a anulat contractul de cesiune încheiat între părți, acesta fiind considerat fraudulos, fără însă a se aduce atingere actelor de cesiune a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate între debitoare și promitenții cumpărători. Este real că s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, însă doar cu privire la drepturile asumate prin actele juridice anulate și nu prin alte acte juridice ulterioare. Astfel, izvorul obligației născute în sarcina debitoarei și a dreptului corelativ al creditorilor, este antecontractul de vânzare cumpărare și nu contractul de cesiune care a fost anulat, astfel încât, prin anularea contractului de cesiune nu s-a născut un nou drept al creditorilor. Dimpotrivă, dreptul creditorilor este același și izvorăște din antecontractul de vânzare cumpărare. În plus, creditorilor li s-a notificat schimbarea de debitor, astfel încât era necesar să-și valorifice dreptul de creanță față de debitoarea SC S. I. S. similar tuturor celorlalți creditori - promitenți
cumpărători care și-au declarat creanțele față de această debitoare.
Înscrierea la masa credală a SC S. I. S. sub condiție suspensivă, nu înlătură dreptul promitenților cumpărători de a-și valorifica antecontractele de vânzare cumpărare în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 931din Leghea nr.85/2006, în procedura insolvenței împotriva debitoarei SC C. I. S., dat fiind faptul că imobilul a revenit în patrimoniul acestei debitoare, întrucât executarea antecontractelor de vânzare cumpărare în temeiul acestor dispoziții legale nu este condiționată de calitatea de creditor.
De altfel, această opinie este în concordanță și cu natura drepturilor creditorilor - promitenți cumpărători, în sensul că, fiind simplii creditori chirografari, dreptul lor de creanță se valorifică împotriva întregii averi a debitoarei și nu împotriva unui bun determinat. Este adevărat că s-ar putea opina în sensul că înscrierea creditorilor la masa credală a debitoarei SC C.
I. S., este efectul repunerii părților în situația anterioară ca urmare a anulării contractului de cesiune, însă într-o asemenea ipoteza s-ar recunoaște creditorilor un veritabil drept de garanție asupra imobilului care se reîntoarce
în patrimoniul debitoarei, ceea ce desigur nu este cazul. Cu toate acestea însă, așa cum s-a subliniat și anterior, creditorii chiar neînscriși la masa credală a
debitoarei SC C. I. S. își pot eventual valorifica antecontractele de vânzare cumpărare în condițiile Legii nr.85/2006 împotriva acestei debitoare, acesta fiind unul dintre efectele reîntoarcerii bunului în patrimoniul debitoarei.
Desigur, alta ar fi fost situația în ipoteza în care creditorii ar fi avut o garanție asupra bunului care revine în patrimoniul debitoarei SC C. I.
S. . În ipoteza dată însă, creditorii dețin câte o creanță asupra întregii averi a debitoarei SC S. I. S., neputând să se îndestuleze cu prioritate din valorificarea unui singur bun. Cu alte cuvinte, neavând nicio garanție asupra bunului care iese din patrimoniul debitoarei, creditorii nu îl pot urmări întrucât dreptul lor de creanță este unul chirografar, astfel cum acest drept este definitiv de disp. art. 3 pct. 13 din Legea nr. 85/2006.
Concluzionând, atâta timp cât izvorul dreptului de creanță al creditorilor este antecontractul de vânzare cumpărare, anularea contractului de cesiune dintre SC C. I. S. (fostă SC TOWER S. ), în calitate de cedent și SC S. I. DS (fostă SC TOWER DS ), SC S.
B. C. S. (fostă SC TOWER B. C. S. ), în calitate de cesionare, nu dă naștere unui nou drept de creanță în patrimoniul creditorilor, astfel încât, aceștia erau obligați să-și valorifice drepturile născute din antecontractele de vânzare cumpărare față de debitoarea SC S. I. S., în condițiile reglementate de Legea nr.85/2006. Doar în ipoteza în care dreptul de creanță al creditorilor s-ar fi născut din contractul anulat, creditorii și-ar fi putut valorifica dreptul față de debitoarea SC C. I. S. .
De altfel, însăși creditorii au arătat că creanța pe care o dețineau față de debitoarea SC C. I. NATI. L S. (fostă SC TOWER S. ) a fost cesionată către SC S. I. NATI. L DS (fostă SC TOWER DS ), iar acest act de cesiune nu a fost anulat și nici nu poate fi considerată ca un efect al cesiunii anulate, obiectul actelor juridice anulate fiind distinct de cesiunile de creanță care au intervenit ulterior. Nașterea unor noi obligații în sarcina debitoarei SC C. I. NATI. L S. putând fi avută în vedere doar în ipoteza în care creditorii ar fi deținut împotriva SC S. I. NATI. L DS o creanță care era garantată cu imobilul care se reîntoarce în patrimoniul debitoarei SC C. I. NATI. L S. .
În același sens instanța s-a pronunțat și prin sentința nr. 2103/_, la momentul soluționării cererii de repunere în termen formulată de petenții
D. M. și L. R. G. .
Cât privește cererea de repunere în termen formulată de creditoarea SC
S. I. NATI. L DS, judecătorul sindic a reținut că petenta creditoare se prevalează în susținerea cererii sale de actul adițional 4 la contractul de asociere din 20 aprilie 2007, act care, așa cum arată însăși creditoarea, nu a fost anulat și în care nu a fost parte debitoarea SC C. I. NATI. L S. .
Față de aceste aspecte, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei petente este lipsită de orice temei juridic, întrucât actul de care se prevalează aceasta nu a dat naștere vreunei obligații în sarcina debitoarei SC
C. I. NATI. L S., cărora să le corespundă drepturi corelative de care s-ar putea prevala creditoarea în procedura insolvenței debitoarei.
Astfel, dat fiind faptul că în cauză prin actul de care se prevalează creditoarea în susținerea creanței sale, debitoarea SC C. I. NATI. L S. nu și-a asumat nici un fel de obligații și pe cale de consecință în patrimoniul creditoarei nu s-a născut un drept de creanță împotriva averii debitoarei, cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de admitere a creanței, apare vădit neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea formulată de C. ul de avocat M. S. M.
, judecătorul sindic a reținut că acesta a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu SC S. I. NATI. L DS precum și un contract de asistență juridică cu aceeași societate. Cele două acte juridice au dat naștere unor drepturi și obligații în sarcina părților care și le-au asumat, astfel încât, împrejurarea că antecontractul de vânzare cumpărare are ca și obiect un apartament din imobilul care a revenit în patrimoniul debitoarei SC C. I. NATI. L S., nu dă naștere unui drept de creanță împotriva acestei debitoare. În plus, judecătorul sindic subliniază faptul că spre deosebire de creditorii ale căror cereri au fost analizate mai sus, în prezenta cerere creditorul nu a încheiat nici cel puțin inițial un antecontract cu debitoarea SC C. I. NATI. L
S., astfel încât a pretinde o creanță împotriva averii debitoarei, este lipsit de orice temei juridic.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a reținut și considerentele expuse cu privire la cererile formulate de creditorii petenți V. B. M., D. M. și L. R. G. precum și D. O. M. și D. E., care însă nu vor mai fi reluate.
Împotriva sentinței a declarat recurs "M. S. -M. "- C. de avocat și SC S. I. NATI. L DS
, solicitând admiterea recursului și casarea parțială, cu trimiterea spre rejudecare a cererilor de repunere în termenul de declarare a creanțelor, formulate de recurenți.
În motivarea recursului arată că soluția instanței de fond este cu totul nelegală întrucât instanța s-a pronunțat cu depășirea flagrantă a limitelor învestirii sale.
Astfel, obiectul cauzei a fost constituit din cererile făcute de unii creditori de a fi repuși în termenul de declarare a creanțelor față de debitoarea
C. I. S. .
Tabelul creanțelor acestei debitoare a fost definitivat cu mult timp în urmă, însă, ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 293/2013 a T. ui Specializat C., în dosarul nr._, un proiect imobiliar de anvergură, Tower Park, a fost (re)transmis în patrimoniul debitoarei.
Persoane fizice și juridice care dețineau creanțe în legătură cu acest proiect imobiliar (mai ales antecontracte) au considerat necesar, față de intervenirea acestei noi realități juridice, să formuleze declarații de creanță față de firma care a obținut proiectul prin sentința amintită, în speță debitoarea C. I. .
Singura modalitate de a le putea fi analizate cererile de creanță, în condițiile în care, tabelul de creanțe al C. I. a fost finalizat demult - era repunerea în termen, ceea ce au și făcut/solicitat.
Cu privire la cererea de creanță în sine, ea este, într-o primă fază, de competența administratorului/lichidatorului judiciar, judecătorul sindic nefiind sesizat decât pe baza contestațiilor la tabel.
Așadar, singurul aspect care trebuia analizat de prima instanță era acela dacă inexistența Sentinței civile nr. 293/2013 a T. ui Specializat C. a fost un element de natură a împiedica noii creditori să depună declarațiile de creanță în termenul inițial.
In loc să facă o analiză strict pe cererile de repunere în termen (care constituiau obiectul sesizării, cum rezultă neîndoielnic inclusiv din dispozitivul sentinței recurate), judecătorul sindic a înțeles să se pronunțe pe fondul cererilor de creanță, analizând fiecare creanță în parte și constatându-i netemeinicia.
Ori, prima instanță nu a fost sesizată cu o contestație la refuzul lichidatorului judiciar de înscriere pe tabel, ci cu o cerere de repunere în
termenul de formulare a declarației de creanță. In procedura repunerii în termen nu se analizează justețea creanței, ci doar putința pretinderii ei.
In opinia recurenților, doar după ce se constată că repunerile în termen sunt temeinice, lichidatorul judiciar poate analiza creanțele și a se pronunța asupra lor, altminteri ele se vor respinge ca tardive; și abia atunci un creditor netrecut pe tabel poate să se adreseze sindicului cu o contestație; numai în cadrul acestei ultime contestații sindicul poate analiza creanța în fond.
Consideră că sentința este nelegală, sindicul pronunțându-se pe ceva ce nu i s-a cerut (la acest moment), neintrând deci în cercetarea fondului pricinii (repunerea în termen), solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, cu indicația ca prima instanță să analizeze temeinicia cererilor de repunere în termenul de declarare a creanțelor formulate de recurenți.
Împotriva sentinței au declarat recurs și V. B. M., D. O.
M., D. E., D. M. și L. R. G.,
solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererilor de repunere în termenul de înregistrare a creanței și a cererilor de admitere a creanței formulate de către recurenți.
În motivarea recursului se arată că prin sentința recurată instanța fondului a respins ca neîntemeiate cererile de repunere în termenul de înregistrare a cererilor de admitere a creanțelor recurenților.
In motivarea sentinței recurate, instanța reține următoarele: "Referitor la cererile formulate de creditorii V. B. M., D. M. și L. R. G. precum și D. O. M. și D. E., judecătorul sindic a reținut că aceștia au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare imobiliară cu debitoarea SC C. I. S. (fostă TOWER S. ), antecontractele fiind ulterior cesionate în favoarea SC S. I. DS (fostă SC TOWER
DS ). În acest sens, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 6 (6) alin. IV din antecontractele de vânzare cumpărare imobiliară, încheiate între debitoare și creditorii — petenți, vânzătorul este îndreptățit să cesioneze drepturile sale și să delege oricare dintre obligațiile și angajamentele asumate, urmând a notifica informativ pe cocontractant despre identitatea noului titular de drepturi și obligații. Beneficiarul este de acord că prezenta clauză reglementează o delegație perfectă (novație prin schimbare de debitor care îl dezleagă pe deplin pe vânzător) în conformitate cu prevederile Codului civil român. _
Așadar, prin hotărârea judecătorească arătată s-a anulat contractul de cesiune încheiat între părți, acesta fiind considerat fraudulos, fără însă a se aduce atingere actelor de cesiune a antecontractelor de vânzare cumpărare
încheiate între debitoare și promitenții cumpărători. Este real că s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, însă doar cu privire la drepturile asumate prin actele juridice anulate și nu prin alte acte juridice ulterioare. Astfel, izvorul obligației născute în sarcina debitoarei și a dreptului corelativ al creditorilor, este antecontractul de vânzare cumpărare și nu contractul de cesiune care a fost anulat, astfel încât, prin anularea contractului de cesiune nu s-a născut un nou drept al creditorilor. Dimpotrivă, dreptul creditorilor este același și izvorăște din antecontractul de vânzare cumpărare. In plus, creditorilor li s-a notificat schimbarea de debitor, astfel încât era necesar să-și valorifice dreptul de creanță față de debitoarea SC S. I. S. similar tuturor celorlalți creditori - promitenți cumpărători care și-au declarat creanțele față de această debitoare."
Astfel, în opinia instanței de fond, prin semnarea antecontractelor de vânzare cumpărare cu SC C. I. S. (fostă SC TOWER S. ) s-a realizat o novație prin schimbare de debitor între creditori, pe de o parte și SC C. I.
S. și SC S. I. DS, pe de altă parte. Această novație și-a produs așadar efectele în:temeiul art. 6 (6) lit. IV din antecontractele semnate, prin care SC C. I. S. (fostă SC TOWER S. ) își rezervă dreptul ca, la un moment dat, "să cesioneze drepturile sale și să delege oricare dintre obligațiile și angajamentele asumate";.
Potrivit art. 1131 C.cvil. novația prin schimbare de debitor are loc atunci când un terț se angajează față de creditor să plătească datoria, fără ca, pentru aceasta, să se ceară concursul debitorului inițial. Efectul principal al novației este acela al stingerii vechii obligații și a înlocuirii sale cu o obligație nouă. Între părți se naște așadar un nou raport juridic obligațional, de natură contractuală, acesta fiind rezultatul intenției părților de a nova. Potrivit doctrinei si practicii judiciare in materie, novația prin schimbare de debitor poate avea loc în două modalități: fie prin expromisiune, atunci când un terț în mod spontan prezentându-se creditorului se obligă către el în locul primului debitor, fără concursul acestuia iar creditorul îl acceptă descărcând vechiul debitor, fie prin delegație când vechiul debitor invită pe creditor să accepte ca debitor o terță persoană care consimte la aceasta. Rezultă astfel că expromisiunea se îndeplinește prin concursul expres a două persoane, respectiv creditorul și noul debitor, iar delegația, prin concursul a trei persoane, respectiv vechiul debitor, noul debitor și creditorul. În ambele cazuri, pentru a putea fi vorba despre o novație prin schimbare de debitor este esențial acordul expres al noului debitor care își asumă intenția de a descărca pe primul debitor. Mai mult, intenția creditorului de a nova (animus novandi) nu se prezumă, trebuie să fie neîndoielnică și expresă.
În situația dată, noul debitor - SC S. I. DS nu avea cum să își asume, prin antecontractele semnate între creditori și SC C. I.
S., preluarea datoriei acestei societăți, în cel mai bun caz, clauza de la art. 6
(6) lit. IV din antecontractele semnate poate fi considerată o promisiune de a nova în viitor, către un terț neidentificat, fără însă ca aceasta să întrunească condițiile fundamentale ale unei novații prin schimbare de debitor. In ceea ce privește preluarea obligațiilor asumate prin contractele semnate cu SC C. I.
S., aceasta s-a realizat de către SC S. I. DS prin contractul de cesiune anulat prin sentința civilă nr. 293/2013.
In mod greșit reține instanța fondului că între recurenți și debitoare s-a încheiat vreun act de cesiune a antecontractelor de vânzare cumpărare, neexistând niciun asemenea act încheiat între aceștia și SC C. I. S. . Singurul act de cesiune existent este cel încheiat între SC C. I. S. și SC S. I. DS, act în care recurenții nu au avut calitatea de părți. Recurenții și-au exprimat acordul la o viitoare novație prin schimbare de debitor, însă un astfel de act separat de antecontractele de vânzare cumpărare, la care aceștia să fie parte, prin care să se identifice noul debitor iar acesta sa se angajeze la plata datoriei, nu a fost niciodată semnat. In schimb, prin contractul de cesiune anulat, noul debitor SC S. I. D.
și vechiul debitor SC C. I. S. au convenit inclusiv preluarea de către noul debitor a obligațiilor asumate față de subsemnații recurenți de către vechiul debitor. În niciun caz novația prin schimbare de debitor nu a putut opera ca urmare a simplei clauze stipulate în cadrul antecontractelor de vânzare cumpărare și fără ca nici măcar noul debitor să nu fie identificat ori să îsi dea acordul la preluarea datoriei. Această novație putea opera însă numai ca urmare a acordului exprimat de noul debitor în cadrul contractului de cesiune care în prezent este anulat. Din acest punct de vedere, raționamentul instanței de fond este unul eronat, repunerea părților în
situația anterioară având ca efect tocmai desființarea acestei novații în baza căreia recurenții au devenit creditori ai SC S. I. DS .
Arată că antecontractele încheiate de recurenți cu SC C. I. S. nu au fost reziliate la niciun moment, neexistând niciun act subsecvent care să transforme ori să modifice obligațiile asumate de către părți. Mai mult decât atât în ceea ce îi privește pe recurenții D. M. și L. R. G. aceștia nu au încheiat niciun antecontract de vânzare cumpărare ulterior cu SC S. I. DS, singurul debitor care s-a obligat contractual față de recurenți în schimbul prețului plătit fiind SC C. I. S. .
Având în vedere toate aceste motive solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Analizând recursurile formulat, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de V. B. M., D. O.
M., D. E., D. M. și L. R. G., se constată că aspectul criticat de către aceste părți l-a constituit interpretarea eronată, în opinia recurenților, de către judecătorul sindic a prevederilor clauzei menționată la art. 6 (6) lit. iv în cuprinsul antecontractelor de vânzare-cumpărare.
Asupra acestui aspect, curtea constată că, în drept, potrivit art. 1130 din Codul civil (1864), în vigoare la data încheierii antecontractelor în cauză, novația nu se prezumă, voința de o face trebuind să rezulte evident din act, iar, în conformitate cu prevederile art. 1132 din același act normativ, delegația, prin care un debitor dă creditorului un alt debitor ce se obligă către dânsul, nu operează novația, dacă creditorul n-a declarat expres, că descarcă pe debitorul ce a făcut delegația.
Potrivit cuprinsului clauzei din art. 6 (6) lit. iv, "Vânzătorul este îndreptățit să cesioneze drepturile sale și să delege oricare dintre obligațiile și angajamentele asumate, urmând a notifica informativ pe cumpărător despre identitatea noului titular de drepturi și obligații. Beneficiarul este de acord că prezenta clauză reglementează o delegație perfectă (novație prin schimbare de debitor care îl dezleagă deplin pe vânzător) în conformitate cu prevederile Codului civil român.";
C., interpretând această clauză, constată că beneficiarul și-a manifestat anticipat acordul cu privire la o potențială delegație perfectă/novație prin schimbare de debitor, încă de la data semnării antecontractului de vânzare cumpărare, această clauză neputând fi interpretată drept o promisiune de a nova în viitor, astfel cum în mod eronat apreciară recurenții.
Astfel, părțile au prevăzut că notificarea beneficiarului cu privire la identitatea noului debitor ca urmare a intervenirii unei novații va avea doar caracter informativ, aspect care învederează împrejurarea că, la momentul
ulterior la care urma a se perfecta o posibilă novație prin schimbare de debitor, consimțământul beneficiarului, pentru modificarea, ca urmare a delegării, a antecontractului, nu mai era necesar, acesta fiind acordat la data încheierii antecontractului.
Prin urmare, astfel cum se menționează în cuprinsul art. 6 (6) lit. iv, ca urmare a acordului exprimat în mod expres în acest sens de către recurenți la momentul încheierii antecontractelor cu SC C. I. S., aceasta din urmă, în calitate de promitent vânzător a fost îndreptățită să cesioneze drepturile sale și să delege oricare dintre obligațiile și angajamentele asumate, singura sa obligație fiind aceea de a notifica cocontractanții cu privire la
identitatea noului titular de drepturi și obligații, notificare care s-a realizat în cauză.
Mai mult, trebuie menționat că recurenții și-au exprimat în mod expres voința și în sensul de a îl exonera deplin pe vânzător, aceștia fiind de acord la momentul încheierii antecontractului că această clauză reglementează "o delegație perfectă (novație prin schimbare de debitor care îl dezleagă deplin pe vânzător)";.
Pentru aceste motive, curtea constată că judecătorul sindic a apreciat în mod corect că delegația perfectă s-a produs în ceea ce privește antecontractele de vânzare-cumpărare la care au fost părți recurenții, ca efect al contractului de cesiune încheiat de cealaltă parte cu un terț, iar anularea acestui contract de cesiune vizând doar angajamentele asumate între cesionar și cedent, nu poate produce niciun efect asupra novației prin schimbare de debitor, instanța nefiind chemată, în litigiul dedus judecății în dosarul nr._, a aprecia și asupra acestor acte juridice novate.
Totodată, în raport de aceste aspecte, curtea reține că, prin sentința civilă nr. 1266 din_, în mod temeinic a fost respinsă cererea de repunere în termen formulată de către recurenți, având în vedere împrejurarea că anularea contractului de cesiune nu a condus la nașterea unui nou drept de creanță în patrimoniul acestora pe care să și-l poată valorifica împotriva averii debitoarei SC C. I. S. în procedura în ceea ce o privește pe aceasta.
Referitor la recursurile cabinetului de avocat M. S. -M. și SC
S. I. DS, pe care instanța le va analiza împreună, având în vedere că au fost formulate în cuprinsul aceluiași înscris, acestea au vizat o prezumtivă depășire a limitelor învestirii de către instanța de fond, întrucât obiectul cauzei a constat în repunerea în termenul de declarare a creanțelor față de debitoarea SC C. I. S., iar nu într-o contestație la refuzul lichidatorului judiciar de înscriere pe tabel.
Privitor la aceste susțineri ale recurenților, curtea reține că, în fapt, aceste părți au înțeles să învestească judecătorul sindic, atât cu o cerere de repunere în termen, cât și cu o cerere de admitere a creanței, cereri menționate în mod expres în cuprinsul actelor procedurale de sesizare a instanței, astfel cum reiese din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar la filele 80-81 și 93-95, și întemeiate pe dispozițiile art. 64 din Legea nr. 85/2006 și art. 103 din Codul de procedură civilă.
Ori, în raport de această manifestare de voință expresă a recurenților de a învesti judecătorul sindic, alegațiile acestora în sensul că instanța de fond s- ar fi pronunțat asupra temeiniciei cererii de admitere a creanței cu încălcarea limitelor învestirii sunt în mod vădit neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât, astfel cum reiese din dispozitivul sentinței civile nr. 1266/_, judecătorul sindic s-a pronunțat în cauză doar asupra cererilor de repunere în termenul de declarare a creanței formulate de cabinetul de avocat M. S. -M. și SC S. I. DS, respingând aceste cereri, fără a se pronunța în mod expres și asupra cererilor de admitere a creanțelor.
C. reține totodată că sunt neîntemeiate și susținerile recurenților în sensul că ar fi revenit, în această ipoteză, administratorului/lichidatorului judiciar competența de a soluționa cererii de admitere a creanței, în măsura în care cererea de repunere în termen ar fi fost admisă de către judecătorul sindic.
Astfel, trebuie reținut că dispozițiile Legii nr. 85/2006 prevăd, în art. 64-71, modalitatea de depunere a cererii de admitere a creanțelor, precum și o procedură de verificare de către administratorul judiciar a cererilor depuse în acest scop, însă, în prezenta cauză, la data depunerii cererilor de către recurenții cabinetul de avocat M. S. -M. și SC S. I. D.
S. acest moment al procedurii derulate în ceea ce o privește pe debitoarea SC
C. I. S. a fost depășit, tocmai acesta fiind și motivul pentru care s-a solicitat și repunerea în termen.
Potrivit art. 73-75 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe, contestații care trebuie depuse la tribunal, competența judecării acestor contestații revenindu-i judecătorului-sindic.
Ori, în raport de prevederile acestui text legal, dacă, atunci când o creanță a fost declarată în termen și a fost supusă verificării administratorului judiciar, judecătorul sindic este chemat să aprecieze asupra temeiniciei creanței în cauză, apreciere în urma căreia se definitivează tabelul creanțelor împotriva averii debitorului, cu atât mai mult, atunci când o cerere de admitere a creanței nu a fost formulată în termen și se solicită admiterea acesteia, după repunerea în termen, este de competența judecătorului-sindic să aprecieze asupra acestor cereri.
Mai mult, dacă s-ar admite susținerile recurenților asupra acestui aspect, ar fi de neînțeles de ce recurenții, apreciind că cererea de admitere a declarației de creanță este de competența administratorului judiciar, nu au adresat cererea de repunere în termen aceluiași participant la procedură, având în vedere că acestuia i-ar fi reveni competența să soluționeze orice cerere incidentă sau incident procedural, cum ar putea fi calificată cererea de repunere în termen în raport de cererea de declarare a creanței.
Toate aceste considerații sunt însă inaplicabile în cauză și au fost menționate doar pentru a se analiza sub toate aspectele recursurile formulate, întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, judecătorul sindic s-a pronunțat în cauză doar asupra cererilor de repunere în termenul de declarare a creanței
formulate, fără a se pronunța și asupra cererilor de admitere a creanțelor, chiar dacă în considerentele sentinței a realizat o analiză mai amplă asupra raporturilor dintre debitoarea SC C. I. S. și recurenții din prezenta cauză.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 din codul de procedură civilă, constatând că susținerile recurenților sunt nefondate, curtea va respinge recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 1266 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a20 al T. ui Specializat C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de recurenții V. B. M., D. O.
M., D. E., D. M., L. R. G., C. DE A. M. S.
M. și SC S. I. DS ,împotriva sentinței civile nr. 1266 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a20 al T. ui Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
SA M.
I.
A.
M.
C.
GREFIER
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: N. K.
V. D.
| ← Sentința civilă nr. 6098/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 3450/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
