Decizia civilă nr. 9398/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9398/2013
Ședința publică din data de 07 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR :A. M. ION JUDECĂTOR :A. M. C. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta AUTOR. TEA PENTRU A. A. S., împotriva sentinței civile nr. 735 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N., în contradictoriu cu intimații intimata SC C. F. S., SC C. F. S. PRIN LICHIDATOR J. SS, având ca obiect procedura insolvenței
- contestație la tabelul preliminar al creanțelor.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că, raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar apreciază cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie, declară deschise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
După închiderea dezbaterilor în cauză, înainte de pronunțarea hotărârii, s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea lichidatorului judiciar al debitoarei.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 735 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N. a fost respinsă ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei SC C. F. S. - în faliment, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar SCPI S. SPRL.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dezlegărilor de drept dată de instanța de control judiciar, instanța a constatat că petenta contestatoare AVAS B. nu este creditoarea debitoarei în insolvență SC
C. F. S. nu deține o creanță față de aceasta în sensul definit de art. 3 pct.7 din L.85/2006, astfel că se va respinge ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar.
Potrivit disp.art. 3 pct.7 din L.85/2006, privind procedura insolvenței,
" prin creditor se înțelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului și care a solicitat, în mod expres, instanței să îi fie înregistrată creanța în tabelul definitiv de creanțe sau în tabelul
definitiv consolidat de creanțe și care poate face dovada creanței sale față de patrimoniul debitorului, în condițiile prezentei legi…";.
In speță, este dovedit și necontestat faptul că SC C. F. S., prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. CJ7/31 martie 2000 încheiat între Fondul Proprietății de Stat în calitate de vânzător și SC C.
F. S. în calitate de cumpărător, aceasta din urmă a cumpărat un nr. de
2. acțiuni la SC Hicart SA pentru prețul de 2.569.560.000 lei ce trebuia achitat integral până la data de 13 iunie 2000 (f. 45).
În urma hotărârii A.G.E.A. SC C. F. S. din data de 28 martie 2002, societatea s-a divizat parțial în sensul că o parte a patrimoniului său s-a transmis către societatea nou înființată SC F. Invest S. .
În hotărâre se menționează că activele imobilizate care trec prin efectul divizării în proprietatea SC F. Invest S. sunt titlurile de participare, respectiv acțiunile deținute de SC Hicart SA Prundu B., în valoare de 2.587.390.000 lei. pozițiile din pasiv care trec prin efectul divizării în patrimoniul SC F. Invest S. sunt: capital social 2.000.000 lei, alte fonduri 1.395.390.000 lei, decontări cu asociații 890.000.000 lei și obligații către furnizori 300.000.000 lei.
Ulterior prin sentința comercială nr. 745 din 23 septembrie 2008 pronunțată de tribunalul B. -N. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de SC Reli S. și în consecință s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei SC C. F. S. și având în vedere că la această dată acțiunile ce constituie cauza declarației de creanță nu mai erau în patrimoniul societății intrate în insolvență, petenta AVAS B.
, nu mai deține o creanță împotriva acesteia, obligațiile fiind preluate de SC
F. Invest S. prin efectul divizării, urmând a se respinge contestația acesteia ca neîntemeiată.
In această situație nu s-a mai impus examinarea excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată de lichidatorul judiciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs AUTOR. TEA PENTRU A.
A. S. -AAAS, fosta AVAS
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, admiterea contestației formulata de AAAS la tabelul preliminar al creanțelor si inscrierea AAAS in tabelul creanțelor debitoarei SC C. F. S. cu sumele solicitate, respectiv 279.033,87 USD
+ 830.234,53 ron in categoria creanțelor bugetare prevăzute la art. 123.pct. 4 din Legea nr.85/2006 .
În motivarea recursului arată că, fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, recursul AAAS nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., instanța de recurs având posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele conform art.304 indice 1 Cod pr.civila.
Se arată că hotărârea atacata este lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii( art.304 pct.9 Cod procedura Civila ).
Considera neîntemeiata si nelegala hotărârea pronunțata arătând că, în fapt, prin Contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.CJ 7/_ SC C.
F. S. Prundu B. a cumpărat de la FPS un număr de 293.664 acțiuni cu o valoare nominala de 2,5 ron fiecare, reprezentând 50,95% din capitalul social al SC HICART SA Prundu B., debitoarea achitând prețul contractului.
Conform contractului de vânzare cumpărare acțiuni CJ 7/_ (clauza 8.10 alin 6) debitoarea SC C. F. S. s-a obligat sa efectueze in societatea comerciala ale cărei acțiuni au fost vândute de către recurentă, un volum de investiții in cuantum de 310.559 USD in termen de 6 ani si s-a
obligat ca in cazul nerealizării investițiilor sa plătească o penalitate egala cu 0,2% din suma rămasa neinvestita la sfârșitul fiecărui an si cumulat.
Prin clauza 8.8 din Contract debitoarea s-a obligat, in calitate de acționar majoritar al SC Hicart SA, sa aprobe plata datoriilor acesteia către instituția noastră, respectiv a dividendelor si penalităților aferente precum si a sprijinului financiar acordat de FPS in temeiul Legii 58/1991.
Ca urmare a nerealizarii obligațiilor asumate prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni mai sus indicat, prin cererea de admitere a creanței nr.30691/_ AVAS a solicitat înscrierea in Tabelul creditorilor SC C. F. S. a creanței sale in valoare de 279.033,87 USD + 830.234,53 ron, in categoria creanțelor bugetare prevăzute la art.123.pct.4 din Legea 85/2006, sume ce reprezintă daune interese calculate in conformitate cu dispozițiile O.G.25/2002 privind unele masuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare, cu modificările si completările ulterioare, astfel: 1.083,87 USD-reprezentand penalități pe care cumpărătorul le datorează ca urmare a nerealizarii angajamentului investitional pentru protecția mediului aferent scadentelor_ ,_ ,_
,_ ,_ si_ ; 69.500 ron- reprezentând fonduri de restructurare acordate in baza Legii 58/1991, prin Convențiile nr.85/_ si nr.32/_ si a actului adițional din_ ; 26.574,53 ron -reprezentând dividende si daune moratorii aferente anului financiar 1996; 277.950 USD- reprezentând valoarea investițiilor nerealizate; 734.160 ron- reprezentând contravaloarea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr.CJ 7/_ ca urmare imposibilității AVAS de a se reinscrie ca acționar la SC Hicart SA in condițiile dizolvării acesteia.
Susținerile instanței de fond ca obligațiile asumate de debitoarea SC C.
F. S. prin contractul de privatizare nr.Cj 7/2000 au fost transferate in urma divizării către SC F. Invest S. sunt neîntemeiate si nelegale.
Asa cum rezulta din protocolul de divizare invocat si in conținutul hotărârii recurate debitoarea SC C. F. S. a transmis doar titlurile de participanții deținute la societatea privatizata SC Hicart SA Prundu B. nu si obligațiile asumate prin contractul de privatizare.
Obligațiile asumate prin contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr.Cj 7/_ au fost si rămân in sarcina cumpărătorului SC C. F. S.
, deoarece părțile nu au încheiat nici un act adițional la contractul de vânzare cumpărare acțiuni CJ 7/2000, act adițional care să modifice clauzele contractuale sau sa transfere obligațiile asumate prin contract, către terți.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.9 pct.3 din OG 25/2002 privind unele masuri pentru urmărirea obligațiilor asumate in contractele de privatizare "in cazul divizării/fuziunii societății si/sau a cumpărătorului persoana juridica, cumpărătorul este obligat sa incheie cu Autoritatea un act adițional la contract, prin care va fi stabilit modul de derulare a contractului din punct de vedere al obligațiilor asumate".
Contrar dispozițiilor legale mai sus mentionate, debitoarea nu a informat recurenta cu privire la divizare si nici nu a solicitat incheierea unui act adițional la contractul de vânzare cumpărare acțiuni prin care sa se transmită obligațiile asumate prin contractul de privatizare, asa incat debitoarea SC C. F. S. este ținuta in continuare răspunzătoare de respectarea obligațiilor asumate prin contractul de privatizare.
Asa cum s-a afirmat in literatura juridica, consecința si totodată garanția principiului obligativității o conferă irevocabilitatea contractului, adică principiul "mutuus consensus, mutuus disensus". In condițiile in care
părțile sunt ținute sa respecte obligațiile născute prin acordul lor de voința, nu se poate concepe, in principu, ca acest acord sa fie desfăcut altfel decât prin consimțământul exprimat de ambele parti contractante. Ideea se regăsește in art. 969 alin 2 din vechiul cod civil valabil la data încheierii contractului, potrivit căruia convențiile "se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege".
In consecința, modificarea unei clauze, printr-o convenție legal încheiata nu poate fi realizata decât prin acordul comun al pârtilor care au incheiat-o si in modalitatea agreata de ambele parti la incheierea convenției respective, in speța, prin act adițional la contract.
Mai mult, principiul relativității efectelor actului juridic ( res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest), consacrat expres in art. 973 din vechiul Cod Civil "convențiile n-au efect decât intre părțile contractante", stabilește clar faptul ca actul juridic nu poate sa profite sau sa dăuneze altor persoane, ca atare, divizarea cumpărătorului nu poate fi opozabila recurentei, din moment ce aceasta nu a fost instiintata despre divizare.
Aceasta divizare nu poate sa profite nici debitoarei SC C. F. S. care nu numai ca nu si-a respectat obligațiile legale asumate prin contract si impuse de dispozițiile OG 25/2002 ci, încearcă sa se sustragă obligațiilor asumate, prin invocarea divizării realizate in anul 2002 in dauna creditorului AVAS.
De altfel, in dosarul de insolventa al debitoarei SC C. F. S. a fost pronunțata hotărârea privind angajarea răspunderii persoanelor vinovate de insolventa falitei, ceea ce demonstrează conduita culpabila a acestora.
Având in vedere cele de mai sus solicita admiterea recursului, modificarea sentinței recurate in sensul admiterii contestației formulate de AAAS la tabelul preliminar al creanțelor si înscrierea recurentei in tabelul creditorilor debitoarei SC C. F. S. cu suma de 279.033,87 USD + 830.234,53 ron in categoria creanțelor bugetare prevăzute la art. 123 pct.4 din Legea 85/2006, sume ce reprezintă daune interese datorate de debitoare recurentei.
Analizând recursul formulat, curtea reține următoarele:
Astfel cum în mod corect a apreciat prima instanță, în cauză, contestatoarea A. pentru V. A. S. nu are calitatea de creditor, astfel că solicitarea acesteia de a fi înscris în tabelul preliminar este neîntemeiată.
În fapt, astfel cum reiese din cuprinsul contractului nr. CJ 7/_ (f. 45-49), între recurentă și SC C. F. S. Prundu B. a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare având ca obiect un număr de 293.664 de acțiuni, în sumă totală de 7.341.600 mii lei, reprezentând 50,95% din valoarea capitalului social subscris al SC HICART SA.
Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a asociaților SC C.
F. S. din data de_ (f. 59-60) s-a decis divizarea parțială a debitoarei, în sensul transmiterii unei părți a patrimoniului acesteia către SC F. Invest S., printre care, potrivit art. X, și activele imobilizate constând în titlurile de participare, respectiv acțiunile deținute la SC HICART SA.
Potrivit art. IX din proiectul de divizare (f. 57-58), SC F. Invest S., care preia o parte din activul și pasivul societății divizate și care dobândește bunuri prin efectul divizării, răspunde față de creditori pentru obligațiile asumate de SC C. F. S., proporțional cu valoarea bunurilor dobândite și a obligațiilor asumate prin acest protocol de repartizare și preluare a datoriilor societății.
Prin urmare, în raport de prevederile proiectului de divizare mai sus enunțate, curtea constată că nu sunt întemeiate alegațiile recurentei în sensul că societatea nou înființată SC F. Invest S. ar fi primit, ca efect al divizării, doar titlurile de participare, obiect al contractului nr. CJ 7/_, iar nu și eventualele obligații aferente acestor acțiuni.
Astfel, potrivit art. 235 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în forma în vigoare la data producerii operațiunii de divizare, unul din efectele divizării este acela al transmiterii universale sau cu titlu universal a patrimoniului către societatea beneficiară.
Potrivit definiției juridice a noțiunii de patrimoniu, acesta este alcătuit din totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice).
Ori, în raport de prevederile legale enunțate și având în vedere conținutul noțiunii de patrimoniu, se constată că, prin divizarea SC C. F.
S. au fost transmise către beneficiara SC F. Invest S. nu numai acțiunile deținute la SC HICART SA în temeiul contractului nr. CJ 7/_, ci și obligațiile aferente acestor acțiuni.
Potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990, proiectul de divizare, semnat de reprezentanții societăților participante, se depune la oficiul registrului comerțului unde este înmatriculată fiecare societate, însoțit de o declarație a societății care încetează a exista în urma fuziunii sau divizării, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părților, integral sau în extras, potrivit dispoziției judecătorului delegat sau cererii părților,
În conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 1 și 2 din același act normativ, oricare creditor al societății care se divide, având o creanță anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare, poate face opoziție în condițiile art. 62, opoziția suspendând executarea divizării până la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă, în afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plății datoriilor sau oferă garanții acceptate de creditori ori convine cu aceștia un aranjament pentru plata datoriilor.
Ori, în cauză nu s-a probat de către recurentă că, urmare a realizării publicității operațiunii de divizare, și-ar fi manifestat opoziția cu privire la acesta, astfel încât să se poată prevala în prezenta cauză de vreo hotărâre prin care să se fi cenzurat efectele proiectului de divizare sub aspectul transmiterii drepturilor și obligațiilor aferente titlurilor de participare.
De altfel, trebuie reținut că, din împrejurarea că în dosarul nr. _
A. pentru V. A. S. și-a manifestat voința procesuală în sensul de a chema în judecată ca pârâtă și pe SC F. Invest S. pentru obligarea la plata daunelor interese ca urmare a desființării contractului nr. CJ 7/_, trebuie apreciat că însăși recurenta recunoaște implicit împrejurarea că o dată cu transmiterea acțiunilor s-a realizat și transmiterea obligațiilor corelative acestora.
În ceea ce privește prevederile art. 9 pct. 3 din OG nr. 25/2002 invocate de recurentă, constând în aceea că, în cazul divizării societății, cumpărătorului persoană juridică îi revine obligația de a încheia cu autoritatea un act adițional la contract prin care să fie stabilit modul de derulare al contractului din punct de vedere al obligațiilor asumate, curtea constată că aceste dispoziții legale, în forma invocată de către recurentă, au
fost introduse în cuprinsul art. 9 de pct. 6 al art. 1 din OG nr. 40/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 67 din 2 februarie 2003.
Prin urmare, în raport de momentul la care a fost divizată SC C. F.
S., moment situat anterior intrării în vigoare a OG nr. 40/2003 care a modificat OG nr. 25/2002 în sensul introducerii obligației alegate de către recurentă, se constată că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât la data la care legiuitorul a înțeles să reglementeze obligativitatea legală a cumpărătorului de a încheia un act adițional la contractul de privatizare în situația divizării acestuia, SC C. F. S. era deja divizată, iar transmiterea parțială a patrimoniului său, constând atât în drepturi, cât și în obligațiile corelative acestor depturi, către SC F. Invest S. se realizase deja.
Pentru aceste motive, se constată că debitoarea SC C. F. S. nu mai poate fi ținută răspunzătoare de respectarea obligațiilor asumate prin contractul de privatizare, recurenta nejustificând în cauză calitatea de creditoare a acesteia.
În ceea ce privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor privitoare la irevocabilitatea convenției de privatizare, se constată că divizarea, ca operațiune legală de transmitere a patrimoniului, nu a constituit o revocare a consimțământului exprimat la încheierea contractului nr. CJ 7/_, respectiv o desfacere a convenției în absența consimțământului ambelor părți, după cum susține recurenta, ci o cauză legală de schimbare a subiectului pasiv al raportului juridic, astfel că, trebuie reținut, contrar susținerilor recurentei, că divizarea SC C. F. S. îi este opozabilă, aceasta dobândind calitatea de creditor al SC F. Invest S.
, nemaifiind titulara unui drept de creanță în ceea ce o privește pe societatea divizată.
În acest sens sunt și prevederile art. 245 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, în forma în vigoare la data divizării, potrivit cărora societățile care dobândesc bunuri prin efectul divizării răspund față de creditori pentru obligațiile societății care și-a încetat existenta prin divizare, proporțional cu valoarea bunurilor dobândite, în afară de cazul în care prin actul de divizare s-au stabilit alte proporții.
Având în vedere aceste considerente, curtea, în temeiul textelor de lege sus menționate, a art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de Autoritatea Pentru A. A. S. împotriva sentinței civile nr.735 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de AUTOR. TEA PENTRU A. A.
S. împotriva sentinței civile nr.735 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M.
SA M.
ION
A.
M. C.
GREFIER
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: U. I.
| ← Sentința civilă nr. 192/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 4636/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
